ICCJ. Decizia nr. 4771/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4771/2013
Dosar nr. 2749/85/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la 24 octombrie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea având ca obiect drepturi băneşti solicitate în baza contractului colectiv de muncă, înregistrată la data de 20 martie 2013 la Tribunalul Sibiu reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Braşov, în calitate de reprezentant al reclamanţilor membri de sindicat - G.H.I. a chemat în judecată pe pârâţii Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreţinere şi Reparaţii Braşov.
Tribunalul Braşov a decimat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu.
S-a reţinut că potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor de sindicat, în baza unei împuterniciri din partea acestora, iar potrivit alin. (3) exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) sindicatele au calitate procesuală pasivă. Cu toate acestea sindicatele nu acţionează în nume propriu, ci reprezintă membrii săi, aceştia fiind titularii drepturilor şi obligaţiilor care formează obiectul acţiunilor deduse judecăţii, având prin urmare calitatea de reclamanţi, deoarece conform tezei a doua a alin. (2) al art. 28 din Legea nr. 62/2011 acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. Numai titularul dreptului poate dispune de aceasta. Art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabileşte că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Competenţa teritorială în materia litigiilor de muncă are caracter special şi absolut, iar reclamanţii au domiciliile şi locurile de muncă în judeţul Sibiu.
Tribunalul Sibiu a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov.
S-a reţinut că prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 21 ianuarie 2013, publicată în M. Of. nr. 118/1.03.2013 cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 în referire la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2)/fost 284 alin. (2)/C. muncii s-a statuat că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2)/fost 284 alin. (2)/C. muncii republicat cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse şi conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective şi, aplicând principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", s-a concluzionat că organizaţiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizaţii.
Atâta timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii republicat, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenţei teritoriale urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.
Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenţei teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci asigură o protecţie mai eficientă a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei de sindicat.
În consecinţă, raportat la acţiunile reglementate expres de lege, organizaţiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenţei teritoriale potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii republicat cu modificările şi completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2) se va ţine seama de sediul sindicatului reclamant.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul Sindicat are sediul în Braşov competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 5215/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4789/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
