ICCJ. Decizia nr. 4789/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4789/2013
Dosar nr. 2470/1/2013
Şedinţa publică din 24 octombrie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin Decizia civilă nr. 1551 din 21 martie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul G.E. împotriva Deciziei civile nr. 300A din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în cauză instanţa de apel a aplicat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. privind pronunţarea instanţei pe cele două capete de cerere.
Conform dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., la prima zi de înfăţişare instanţa a dat reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa a dispus amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea depunerii întâmpinării.
În mod corect instanţa s-a considerat învestită cu soluţionarea cererii de constatare a calităţii Dispoziţiei nr. 201/1997, cererile fiind depuse ulterior primei zi de înfăţişare (reglementat de art. 134 C. proc. civ.). Din interpretarea dispoziţiilor înscrise în art. 130 şi 132 C. proc. civ. rezultă că modificarea acţiunii nu se poate face decât la prima zi de înfăţişare sau la termenul acordat de instanţă în acest sens, orice modificare după această dată fiind tardivă.
Şi pe fondul cauzei, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente, considerând că nu sunt incidente cauzele de nulitate a Dispoziţiei nr. 201/1997 care să atragă constatarea nulităţii absolute a acesteia.
De altfel, această dispoziţie a fost emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti în executarea unei hotărâri judecătoreşti (Sentinţa civilă nr. 19367/1996 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti).
Cu privire la legalitatea dispoziţiei a cărei anulare se cere, în mod legal instanţa a reţinut că decizia a cărei nulitate se invocă a fost emisă în executarea unei hotărâri judecătoreşti şi nu se relevă neregularităţi de fond sau de formă ale acesteia (altele decât nemulţumirea exprimată de reclamant cu privire la situaţia juridică a imobilului, aspect care a fost tranşat irevocabil de instanţele de judecată), motiv pentru care a respins capătul de cerere privind anularea acesteia, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul G.E., solicitând anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură. A invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei a arătat că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că prin Decizia nr. 1551/2013 s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi de art. 118 pct. 1 C. proc. civ., judecând recursul fără să oblige intimaţii-pârâţi să depună întâmpinare. Potrivit dispoziţiilor legale invocate întâmpinarea este obligatorie, iar faptul că intimaţii-pârâţi sunt instituţii ale statului nu constituie un motiv de exonerare de îndeplinirea obligaţiilor legale. La judecata recursului s-a prezentat un consilier juridic pentru Ministerul Finanţelor Publice, care a solicitat respingerea recursului fără a depune întâmpinare, împrejurare care l-a făcut pe contestator să se simtă jignit, în calitate de justiţiabil care respectă legea.
Analizând contestaţia în anulare formulată, în raport de dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele ce succed:
Pentru a hotărî asupra cererii deduse judecăţii instanţa trebuie, mai întâi, să verifice condiţiile de admisibilitate cerute de lege pentru contestaţia în anulare de drept comun, ori pentru contestaţia în anulare specială.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate:
Art. 317 C. proc. civ.: "(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. (2) Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Art. 318 C. proc. civ.: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Principiul legalităţii căilor de atac presupune nu numai posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de lege, dar şi deducerea înaintea instanţei de control judiciar a aspectelor care pot constitui critici în limitele impuse de legiuitor.
Or, motivele invocate de contestator nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de lege.
Nedepunerea întâmpinării în recurs, deşi aceasta are caracter obligatoriu potrivit dispoziţiilor art. 308 alin. (2) raportat la art. 118 C. proc. civ., nu împiedică instanţa să păşească la judecata recursului, dacă intimatul, persoană fizică sau persoană juridică, nu-şi îndeplineşte obligaţia prevăzută de lege. Sancţiunea ce intervine într-o atare situaţie este aceea a decăderii în condiţiile art. 103 C. proc. civ.
Aşadar, soluţionarea recursului în absenţa întâmpinării formulate de intimat nu reprezintă o nerespectare a procedurii legale de judecată, aşa cum susţine contestatorul şi nu constituie, în niciun caz, un motiv de contestaţie în anulare pe care, instanţa învestită cu o asemenea cale extraordinară de atac să-l poată analiza.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul G.E. împotriva Deciziei civile nr. 1551 din 21 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4771/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4790/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
