ICCJ. Decizia nr. 480/2013. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 480/2013
Dosar nr. 31772/3/2012
Şedinţa de la 05 februarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9424/105/2011 reclamanta Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (A.N.L.F.) R.A., Sucursala Teritorială Argeş-Buzău, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.D. obligarea acesteia la plata sumei de 7395 lei, reprezentând - contravaloare spor de complexitatea muncii acordat nelegal în perioada 2009-2010.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat ca în perioada 2009-2010 pârâta, având funcţia de şef Serviciu contabilitate la Centrala Sucursalei Teritoriale Argeş - Buzău, a beneficiat de spor pentru complexitatea muncii reprezentând 25% din salariul de bază, spor prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de instituţie, acordat salariaţilor care lucrează în serviciile şi compartimentele de control financiar preventiv, încasând astfel suma de 7395 lei. A arătat reclamanta ca prin Nota de control din 29 aprilie 2011, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a stabilit că, acest spor a fost stabilit în mod nelegal deoarece activitatea sa constă în iniţierea de acţiuni supuse vizei de control financiar preventiv şi deci aceasta nu poate primi acest spor si a dispus recuperarea sumelor plătite sub formă de spor de 25% la salariul de bază pentru activitatea de control financiar preventiv în perioada 2007-2010 cu nerespectarea prevederilor O.G. nr. 119/1999, cu modificările şi completările ulterioare".
A susţinut reclamanta ca pentru recuperarea sumei de 7395 lei a încercat pe cale amiabilă prin angajament de plată ca salariata sa achite de bunăvoie contravaloarea sporului respectiv, însă aceasta nu a fost de acord.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 256 alin. (1) C. muncii.
La data de 20 ianuarie 2012 prin Serviciul Registratură, pârâta S.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata.
La data de 13 martie 2012, reclamanta Filiala de îmbunătăţiri Financiare Prahova a Agenţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare Prahova a solicitat introducerea in cauza, in calitate de reclamanta, a Filialei de îmbunătăţiri Funciare Prahova, a Agenţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare Bucureşti (A.N.I.F.), în locul actualei reclamante Sucursala Teritoriala Argeş - Buzău a Administraţiei Naţionale a îmbunătăţirilor Funciare R.A. Bucureşti.
În motivare s-a arătat ca la data de 29 septembrie 2011, Guvernul României a emis O.U.G. nr. 82, privind unele masuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare, publicata in MO nr. 694 din 30 septembrie 2011, ca Ordonanţa de urgenta prevede ca Administraţia Naţionala a îmbunătăţirilor Funciare se desfiinţează şi se înfiinţează Agenţia Naţionala de îmbunătăţiri Funciare, care are in structura sa, conform prevederilor alin. (3) al art. 1, un număr de 41 filiale judeţene, denumirea si sediul acestora fiind prevăzute în H.G. nr. 1223 din 14 decembrie 2011, privind aprobarea Regulamentului de organizare si funcţionare a Agenţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare, anexa nr. 2. În fosta organizare a Administraţiei Naţionale a îmbunătăţirilor Funciare R.A., existau 12 sucursale teritoriale. Prin noua organizare, conform prevederilor O.U.G. nr. 82/2011, in fiecare judeţ se înfiinţează o filiala, care este subordonata direct unităţii centrale, care are sediul in Bucureşti.
S-a mai invocat ca in conformitate cu prevederilor art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2011, Agenţia se substituie in toate litigiile in care Administraţia Naţionala a îmbunătăţirilor Funciare este parte si ca atare se substituie si ii cauza in speţa, iar ca urmare a acestei reorganizări, fosta Sucursala Teritoriala Argeş - Buzău unde parata si-a desfăşurat activitatea, a devenit Filiala de îmbunătăţiri Funciare Prahova.
Prin sentinţa civila nr. 4005 din 18 iunie 2012 a Tribunalului Prahova - secţia I civila s-a admis excepţia necompetentei teritoriale exclusive a Tribunalului Prahova, fiind declinata competenta judecării cauzei in favoarea Tribunalului Bucureşti - secţia a VIII-a.
În motivare s-a arătat ca prin noua organizare a reclamantei in temeiul O.U.G. nr. 82 din 29 septembrie 2011, calitatea de reclamanta aparţine Agenţiei Naţionale de îmbunătăţiri Funciare, care are sediul in Bucureşti, aceasta substituindu-se potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 82/2011 in toate litigiile in care Administraţia Naţionala a îmbunătăţirilor Funciare este parte.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a VIII-a sub nr. 31772/3/2012 la data de 31 iulie 2012.
Prin sentinţa civilă nr. 7536 din 24 septembrie 2012 Tribunalul Bucureşti Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucureşti - secţia a VIII-a, a decimat competenta judecării cauzei in favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competenta, a înaintat dosarul înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie in vederea soluţionării conflictului negativ de competenta.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.
Potrivit art. 269 Codul Muncii, litigiile privind conflictele de munca sunt, din punct de vedere teritorial, de competenta instanţei in a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul."
Fiind vorba despre litigii, altele decât cele privitoare la bunuri, fata de dispoziţiile art. 19 C. proc. civ., normele de competenta teritoriala in materia conflictelor de munca sunt unele imperative, de la care nu se poate deroga, competenta având caracter exclusiv.
Pentru verificarea competentei instanţei interesează momentul introducerii cererii de chemare in judecata. Ulterior introducerii cererii de chemare in judecata, schimbarea domiciliului sau sediului in cazul persoanei juridice reclamantului in timpul procesului sau schimbarea domiciliului sau sediului reclamantului prin efectul unei legi noi, nu pot avea nicio înrâurire asupra competentei teritoriale a instanţei.
În speţa, acţiunea a fost promovata de reclamanta Administraţia Naţionala a îmbunătăţirilor Funciare (A.N.I.F) R.A., Sucursala Teritoriala Argeş - Buzău, cu sediul in Ploieşti, la data de 13 octombrie 2011, astfel încât competenta teritoriala a instanţei nu poate aparţine decât Tribunalului Prahova, în a cărui circumscripţie se afla sediul reclamantei (respectiv al sucursalei care a promovat acţiunea in nume propriu).
Împrejurarea ca ulterior introducerii acţiunii, s-a înfiinţat, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 82/2011, Agenţia Naţionala de îmbunătăţiri Funciare prin reorganizarea Administraţiei Naţionale a îmbunătăţirilor Funciare, cu sediul in Bucureşti, care potrivit art. 15 din respectivul act normativ „se substituie in toate drepturile si obligaţiile decurgând din toate actele normative, contractele..precum si in toate litigiile in care Administraţia Naţionala a îmbunătăţirilor Funciare este parte", nu poate atrage schimbarea competentei instanţei.
Înalta Curte a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru următoarele considerente.
În speţă relevante pentru determinarea competenţei teritoriale sunt prevederile art. 210 raportat la art. 208 coroborat cu art. 211 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social, dispoziţii speciale faţă de prevederile art. 269 C. muncii, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Instanţa iniţial învestită, Tribunalul Prahova, s-a constatat necompetentă după ce s-a cerut, la data de 13 martie 2012, introducerea în cauză în calitate de reclamantă a Filialei de îmbunătăţiri Funciare Prahova a Agenţiei de îmbunătăţiri Funciare Bucureşti, filială fără personalitate juridică potrivit legii, ca urmare a reorganizării reclamantei Administraţia Naţională a îmbunătăţirilor funciare, prin O.U.G. nr. 82/2011, reorganizare care a avut loc după data formulării acţiunii, 13 octombrie 2011, conform deciziei nr. 6 din 9 ianuarie 2012.
O.U.G. nr. 82/2011 privind unele măsuri de organizare a activităţii de îmbunătăţiri funciare a fost publicată în M. Of. nr. 694 din 30 septembrie 2011, dar potrivit art. 1 din ordonanţă Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare trebuia înfiinţată în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se înfiinţează Agenţia Naţională de îmbunătăţiri Funciare, având conform alin. (3) în structura sa o unitate centrală şi 41 de filiale judeţene fără personalitate juridică.
Raportat la momentul formulării acţiunii nu a fost invocată în cauză necompetenţa teritorială la prima zi de înfăţişare, conform art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu se impune în cadrul prezentului regulator de competenţă analizarea legalei învestiri prin raportare la data de 13 octombrie 2011.
Momentul în funcţie de care se verifică dacă o instanţă este competentă să soluţioneze o cauză este cel al învestirii sale, o instanţă neputându-şi declina competenţa teritorială ca urmare a unor schimbări ale sediului reclamantei, chiar cauzate de modificarea formei de organizare a acesteia, în timpul procesului.
În consecinţă, înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 464/2013. Civil. Legea 10/2001.... → |
|---|
