ICCJ. Decizia nr. 4961/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4961/2013
Dosar nr. 4487/3/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 31 octombrie 2013
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011, reclamantul C.I., cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. N.T., judeţul Sibiu, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin Sentinţa nr. 462 din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamant şi a fost anulată decizia de recalculare a pensiei.
Împotriva acestei sentinţe intimatul Ministerului Administraţiei şi Internelor - Casa de Pensii a declarat recurs prin care a invocat motivul de ordine publică referitor la încălcarea competenţei teritoriale exclusive.
Prin Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, admiţând recursul declarat de intimat, a casat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin Sentinţa nr. 6024 din 7 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat, competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu, în raport de dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 şi, constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul intimatului, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 156, teza a doua din Legea nr. 19/2000, conform căruia cererea de anulare a deciziei de pensionare se adresează instanţei de la sediul pârâtului.
Dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Conflictul negativ de competenţă, în condiţiile art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanţe să se declare necompetente în judecarea aceleiaşi pricini.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru existenţa conflictului negativ de competentă, este necesară întrunirea mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină; instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă să fie reciproce; cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
Or, în prezentul litigiu, nu se pune problema existenţei a două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, ci a unei declinări de competenţă, cea a Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 6024 din 7 iunie 2013, în conflict cu o hotărâre irevocabilă, Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, care a admis recursul şi a stabilit că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în primă instanţă, este Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Impasul procedural la care s-a ajuns cu privire la competenţa de soluţionare a cauzei a fost creat de Tribunalului Bucureşti, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii pronunţate în recurs, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. dar şi a dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., care prevăd că dispoziţiile instanţei de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Or, în speţă, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanţă de recurs, dezlegase problema de drept a competenţei de soluţionare a cauzei, menţionând că aceasta este stabilită în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În acest context procesual, această instanţă nu mai putea constata conflictul negativ de competenţă, nefiind întrunite cerinţele legale pentru existenţa acestuia.
Pentru considerentele expuse, constatând inexistenţa unui veritabil conflict negativ de competenţă, Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca instanţă de trimitere, va trebui să se conformeze primei decizii irevocabile, Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a tranşat, în mod irevocabil, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestui tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4960/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4962/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
