ICCJ. Decizia nr. 5130/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5130/2013
Dosar nr. 4853/3/2013
Şedinţa din camera de consiliu de la data de 7 noiembrie 2013
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 05 februarie 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, reclamantul C.I. a formulat, în contradictoriu cu SC O.N.T.C., o cerere prin care solicita autorizarea retrocedării imobilului compus din vila N. şi suprafaţa de teren de 2387 mp situat în Sinaia, jud. Prahova.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin Sentinţa civilă nr. 3823 din 11 aprilie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială a judecătorului sindic şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
În motivare, s-a reţinut că în raport de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată şi prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, competenţa aparţine secţiei civile a Tribunalului Prahova.
Învestit prin declinare, Tribunalul Prahova a pronunţat Sentinţa nr. 2067 din 2 septembrie 2013, prin care a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, instanţa a reţinut că reclamantul şi-a precizat în mod expres natura juridică a cererii formulate, respectiv aceea de cerere de control jurisdicţional asupra unei decizii administrative emise de societatea pârâtă, temeiul juridic fiind cel din cererea formulată iniţial şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv Legea nr. 10/2001, temei juridic ce nu a fost modificat de către reclamant.
În aceasta situaţie, instanţa a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, reţinând că sediul societăţii pârâte se află în Bucureşti, sector 1.
Analizând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, varianta în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată "Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel".
În speţă, instanţa constată că reclamantul a precizat obiectul şi a indicat ca temei de drept al cererii sale prevederile Legii nr. 10/2001, solicitând anularea deciziei administrative emise de intimata SC O.N.T.C. SA la data de 22 aprilie 2002, cu privire la respingerea notificării formulate de autorul reclamantului, în baza Legii nr. 10/2001
Cum intimata, care are calitatea de entitate învestită cu soluţionarea notificării, îşi are sediul în Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5166/2013. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5129/2013. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
