ICCJ. Decizia nr. 4863/2013. Civil. Servitute. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 4863/2013
Dosar nr. 7870/40/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2013
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Competenţa materială funcţională a fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti era reglementată prin dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile Codicelui de comerţ din 1887.
Dispoziţiile legale menţionate au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct 1 şi ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.
În atare condiţii, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codice de comerţ, au fost recalificate ca fiind litigii civile.
Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeaşi dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secţii comerciale ale tuturor instanţelor judecătoreşti „ca secţii civile ori, după caz, unificarea acestora cu secţiile civile".
Reorganizarea a vizat şi secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi Secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reorganizează ca secţia I civilă şi secţia a II-a civilă".
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I-a civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.
Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor (art. 35 alin. (2), art. 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/ 2012).
Aceleaşi norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, în raport de numărul şi natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu şi în considerarea calităţii părţilor litigante.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate Colegiul de conducere al ICCJ, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, în competenţa cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 şi Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit Anexei 1 a Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin Anexa 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexe care cuprind regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I-a civilă şi secţia a II-a civilă), în cadrul secţiei I-a civilă funcţionează complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), în materia exproprierii (ID 3590) şi în materia revendicării (ID 3960; ID 3970 şi ID 4200), precum şi în soluţionarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietăţii intelectuale (ID 6600; ID 6610; ID 6630; ID 6640; ID 6650; ID 6660; ID 6680 şi ID 6690).
Prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după data de 1 octombrie 2017, cu excepţia celor date în competenţa completelor specializate care funcţionează la nivelul secţiei a II-a civilă, având diverse obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secţii civile ale instanţei supreme.
În speţă, se constată că natura cauzei a fost calificată prin Decizia nr. 238 din 13 octombrie 2010 de către Curtea de Apel Suceava, în recursul soluţionat în prima etapă procesuală şi se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secţiei a II-a civile, identificate în Anexa 1 a hotărârii menţionate ca fiind complete specializate în soluţionarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societăţile comerciale, raporturile juridice între profesionişti şi obligaţiile născute din legi speciale.
Aşa fiind, competenţa funcţională de soluţionare a recursurilor revine secţiei a II-a civile, motiv pentru care dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I-a civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate de pe rol cauza având ca obiect recursul declarat de reclamanta SC A.L. 93 SRL împotriva Deciziei nr. 46 din data de 14 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul declarat de pârâta S.C.M. de Gradul I Moldavia 2005 împotriva Deciziei nr. 6 din data de 1 februarie 2013 pronunţată de aceeaşi curte de apel şi o trimite, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4834/2013. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4869/2013. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
