ICCJ. Decizia nr. 3455/2014. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3455/2014
Dosar nr. 9302/86/2013
Şedinţa publică din 04 decembrie 2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 5 iunie 2012, petenta C.C.S.D.P.P.T. Dorneşti, în contradictoriu cu intimații B.C., R.G. şi C.J.S.D.P.P.T. Suceava, a solicitat instanţei anularea adeverinţei de proprietate din 20 ianuarie 1991.
Prin sentinţa civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, s-a admis plângerea şi s-a anulat adeverinţa de proprietate din 20 ianuarie 1991 eliberată de petentă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Petenta a eliberat adeverinţa de proprietate nr. 986 din 20 ianuarie 1991 defunctei R.E., cu privire la suprafaţa de 0,91 ha teren, menţionându-se că este prevăzută în tabelul anexă nr. 2A la poziţia 58, fără a fi precizat numărul hotărârii C.J.V.D.P.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în tabelul anexă 2/A, la poziţia 58, figurează numitul F.S., cu suprafaţa de 1,71 ha teren, iar din adresa din 17 septembrie 2012, eliberată de petentă, rezultă că defuncta R.E. nu a depus cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Comunală Dorneşti, conform legilor fondului funciar şi nici nu figurează în registrul agricol din anii 1959-1963 sau în registrul de înscriere în C.A.P., deoarece aceasta a venit din com. Frătăuţii Vechi şi s-a stabilit în com. Dorneşti după colectivizare.
S-a reținut că, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 890/2005, în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate există obligativitatea validării suprafeţelor de teren de către comisiile judeţene, or în cauză, aşa cum s-a arătat, nu a fost urmată procedura prealabilă, care începe cu înregistrarea cererii de reconstituirea dreptului de proprietate şi, ulterior, validarea suprafeţei de teren solicitată, adeverinţa de proprietate fiind eliberată cu încălcarea dispoziţiilor legale, mai sus arătate.
Din aceleaşi considerente, această instanță nu a ținut seama nici de Decizia civilă nr. 583 din 7 aprilie 201 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, în prezenta cauză analizând valabilitatea emiterii acestui act premergător şi apreciind că adeverinţa în discuţie nu poate produce efectele prevăzute de dispoziţiile legilor fondului funciar.
Împotriva sentinţei au formulat recurs pârâţii B.C. şi R.G., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 826 din 22 martie 2013, Tribunalul Suceava a respins recursul declarat de recurenţi ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că în mod corect Judecătoria Rădăuți a anulat adeverinţa, nerezultând formularea unei cereri de reconstituire. Inexistenţa acesteia nu a fost contestată de recurenţi. Conform legislaţiei fondului funciar, procedura de reconstituire debutează cu formularea cererii de reconstituire, conform art. 8 alin. (3), art. 9 alin. (3) Legea nr. 18/1991, în absenţa acesteia nejustificându-se validarea reconstituirii şi formalităţile subsecvente. Mai mult în speţă, adeverinţa contestată nu este susţinută de validarea prealabilă, întrucât în anexa specifică apare o altă persoană, F.S., la poziţia 58, nu autoarea recurenţilor care nu au contraprobat existenţa cererii de reconstituire a autorului lor şi validarea acesteia, dovadă ce nu a fost produsă.
S-a mai reținut că reclamanta a arătat, în motivarea acţiunii, împrejurările emiterii nelegale a adeverinţei, iar simpla posesie nu justifică menţinerea adeverinţei, în lipsa cererii de reconstituire şi a validării, aceasta fiind o simplă situaţie de fapt.
Împotriva sentinţei civile nr. 3589 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Rădăuţi au formulat cerere de revizuire pârâții R.G. şi B.C.
În motivare au arătat că sunt copiii defuncţilor R.C. şi R.C., care au avut ultimul domiciliu în com. Dornești, unde s-au stabilit încă din anul 1961, iar înainte de înfiinţarea C.A.P.-ului din Dornești părinţii lor au fost proprietarii unei gospodarii şi ai unei suprafeţe de 9.100 mp teren de pe raza acestei comune. A susținut că, imediat după apariţia Legii nr. 18/1991 defuncta lor mamă, R.C. (E.), a făcut demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenul pe care l-a deţinut înainte de colectivizare împreuna cu tatăl lor, drept pentru care prin anexa II s-a validat la poziţia 258 dreptul de proprietate pe numele tatălui lor R.C. (singurul cetăţean care figura cu acest nume în com. Dornesti şi totodată membru cooperator între anii 1961-1982, deci şi la data înfiinţării C.A.P.-ului).
Au mai arătat că, deşi prin anexa nr. II validarea dreptului de proprietate s-a făcut pe numele tatălui lor, adeverinţa de proprietate din 1991 a fost emisă pe numele defunctei R.E. pentru o suprafaţă de 0,91 ha. Diferenţa de la 0,65 ha validată prin anexa nr. II la Poziţia 258 pe numele defunctului R.G., la cele 0,91 ha consemnate prin adeverinţa de proprietate din 20 ianuarie 1991 este justificată prin faptul că în mod separat mamei lor i s-a reconstituit şi suprafaţa de 25 ari, pe care a fost pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie întocmit la data de 2 martie 1995.
Au susținut că hotărârea a cărei anulare o solicită este contradictorie Decizia nr. 583/2011 a Tribunalului Suceava, prin care li s-a confirmat în mod definitiv şi irevocabil dreptul lor de proprietate cu privire la suprafaţa de 66 ari, suprafaţă care este înscrisă în anexa II de validare, în baza unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pe care autoarea lor a formulat-o.
În urma demersurilor făcute la O.C.P.I. au aflat că tatăl lor este trecut cu suprafaţa de 65 ari în anexa nr. II la poziţia 251.
Prin Decizia civilă nr. 64/2014 a Tribunalului Suceava s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava.
Prin Decizia civilă nr. 277 din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că Decizia civilă nr. 593/2011 a Tribunalului Suceava şi sentinţa civilă nr. 3589/2012 a Judecătoriei Rădăuţi nu sunt hotărâri potrivnice întrucât, deşi privesc aceleaşi părţi, în calităţi diferite, acestea au obiecte diferite.
În prima cauză, în Dosarul nr. 3421/285/2010, s-a admis cererea petentei B.C. formulată în contradictoriu cu C.C.S.D.P.P.T. Dorneşti şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava şi a fost obligată Comisia comunală Dorneşti să o pună în posesie pe petentă cu suprafaţa de 0,66 ha teren conform adeverinţei din 20 ianuarie 1991. În respectiva cauză nu s-a pus în discuţie şi nu s-a analizat valabilitatea adeverinţei de proprietate în baza căreia petenta fusese pusă în posesie parţial.
În cel de al doilea litigiu, în Dosarul nr. 3351/285/2012, C.C.S.D.P.P.T. Dorneşti a solicitat, în contradictoriu cu B.C., anularea adeverinţei de proprietate din 20 ianuarie 1991, litigiu în care s-a analizat valabilitatea adeverinţei pe baza documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia, chestiuni ce nu au făcut obiectul cauzei în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 593/2011 a Tribunalului Suceava, astfel că nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a acestei decizii, nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuenții, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cadrul cererii de recurs au arătat că obiectele celor două dosare nu sunt diferite, deoarece ambele vizează reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 65 ari teren arabil situată în extravilanul com. Dornești, cu privire la care, în baza cererii formulate în mod legal, conform normelor de aplicare a Legii nr. 18/1991, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autoarei R.E., cea care împreuna cu defunctul R.C. au predat în C.A.P. în anul 1962 şi suprafaţa mai sus menţionată.
Mai arată că acţiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. 3421/285/2012 al Tribunalului Suceava, avea ca obiect finalizarea actelor pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 65 ari teren arabil (iar în acel dosar s-a pus în discuţie îndreptățirea revizuenților la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această suprafaţă), iar acest obiect este identic cu cel al Dosarului nr. 3351/285/2012, neputându-se susţine ca pe fondul cauzei nu s-a urmărit un alt lucru.
Consideră că, în mod eronat prima instanţă a reținut că în cauza precedentă nu s-ar fi „pus în discuţie şi nu s-a analizat valabilitatea adeverinţei de proprietate din 20 ianuarie 1991", întrucât, în primul dosar, tocmai ca urmare a analizării valabilităţii acestei adeverinţe de proprietate s-a dispus obligarea intimatei la punerea în posesie asupra suprafeței de 65 ari teren ce a fost reconstituită în favoarea autoarei comune.
În cel de al doilea dosar s-a analizat din nou valabilitatea aceleiaşi adeverinţe de proprietate iar instanța a admis plângerea, dispunând anularea acestui înscris, deşi cu privire la valabilitatea acestuia se pronunțase instanța precedentă cu autoritate de lucru judecat.
În continuarea criticilor sunt prezentate chestiuni ce vizează situația de fapt, aspecte ce au fost prezentate și în fața primei instanțe.
Analizând cererea de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru considerentele care succed:
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., permite anularea celei de-a doua hotărâri în cazul în care se ajunge în situaţia ca acelaşi proces să fie soluţionat de două ori, prin pronunţarea unor hotărâri contradictorii, pentru a se da eficienţă principiului puterii lucrului judecat.
Revizuenții au invocat existenţa contrarietăţii între Decizia civilă nr. 593 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava şi sentința civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin Decizia civilă nr. 593 din 07 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, pronunțată în Dosarul nr. 3421/285/2010, a fost obligată intimata Comisia comunală Dornești la punerea în posesie a petentei B.C. asupra suprafeței de 0,66 ha teren, conform adeverinței din 20 ianuarie 1991. Instanța a reținut că, la data de 02 martie 1995 intimata a întocmit, în baza adeverinței de proprietate sus-menționate, un proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,25 ha, astfel că nu au fost primite susținerile conform cărora nici petenta, nici autoarea sa nu erau înscrise în anexele de validare ale comisiei Dornești.
Prin sentinţa civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi, pronunțată în Dosarul nr. 3351/285/2012, s-a admis plângerea formulată de Comisia comunală Dornești şi s-a anulat adeverinţa de proprietate din 20 ianuarie 1991 eliberată de petentă. Instanța a reținut că petenta a eliberat adeverinţa de proprietate din 20 ianuarie 1991 defunctei R.E., cu privire la suprafaţa de 0,91 ha teren, menţionându-se că este prevăzută în tabelul anexă nr. 2A la poziţia 58, fără a fi precizat numărul hotărârii C.J.V.D.P. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, în tabelul anexă 2A, la poziţia 58, figurează numitul F.S., iar din adresa din 17 septembrie 2012, eliberată de petentă, rezultă că defuncta R.E. nu a depus cerere de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate la Comisia Comunală Dorneşti, conform legilor fondului funciar şi nici nu figurează în registrul agricol din anii 1959-1963 sau în registrul de înscriere în C.A.P.
S-a reținut că, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 890/2005, în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate există obligativitatea validării suprafeţelor de teren de către comisiile judeţene, or în cauză, aşa cum s-a arătat, nu a fost urmată procedura prealabilă, care începe cu înregistrarea cererii de reconstituirea dreptului de proprietate şi, ulterior, validarea suprafeţei de teren solicitată, adeverinţa de proprietate fiind eliberată cu încălcarea dispoziţiilor legale, mai sus arătate.
Din aceleaşi considerente, această instanță nu a ținut seama nici de Decizia civilă nr. 583 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, întrucât în acest litigiu s-a analizat valabilitatea adeverinţei pe baza documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia.
Privite comparativ, cele două litigii deşi au acelaşi obiect material, ambele privesc terenul în suprafaţă de 0,91 ha situat pe raza com. Dornești, jud. Suceava, nu au acelaşi obiect juridic, prin obiect juridic înţelegând pretenţia concretă a reclamantului dedusă judecăţii. Astfel, obiectul juridic al dosarului în care a fost pronunţată Decizia nr. 583 din 7 aprilie 2011 a Tribunalului Suceava a fost reprezentat de cererea formulată de petenta B.C. prin care a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună punerea sa în posesie pentru suprafața de 9.100 mp și a elibera titlul de proprietate pentru acest teren situat în Dornești, jud. Suceava, în timp ce obiectul dosarului în care a fost pronunţată sentința civilă nr. 3589 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei Rădăuți a fost reprezentat de plângerea petentei C.C.S.D.P.P.T. Dornești, în contradictoriu cu intimatele B.C. și C.J.S.D.P.P.T. Suceava, prin care a solicitat instanței anularea adeverinței de proprietate din 20 ianuarie 1991.
Nici criteriul identităţii de cauză nu este îndeplinit, prin cauza juridică a unei acţiuni civile înţelegând scopul urmărit de parte la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. În primul Dosar, înregistrat sub nr. 3421/285/2010, petenta B.C. a introdus acțiunea prevalându-se de adeverința de proprietate din 20 ianuarie 1991 și urmărind punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate cu privire la suprafața de 9.100 mp (în acest litigiu nefiind analizată valabilitatea adeverinței de proprietate în baza căreia petenta fusese pusă în posesie parțial, pe baza documentației care a stat la baza emiterii acesteia), în timp ce cauza juridică a dosarului în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită este reprezentat de solicitarea formulată de petenta C.C.S.D.P.P.T. Dornești, de anulare a adeverinței de proprietate din 20 ianuarie 1991, întrucât aceasta nu a fost emisă în mod valabil (în anexa 2/A, la poziția 58 specificată în adeverință figura numitul F.S., posesoarea adeverinței nu formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar suprafața înscrisă în adeverință nu fusese validată).
Împrejurarea că cele două hotărâri care se privesc de către revizuenți a fi potrivnice au fost pronunţate între aceleaşi părţi (având calități procesuale diferite), deşi reprezintă un criteriu necesar, nu este suficient pentru a statua asupra faptului că ne aflăm în prezenţa a două hotărâri contradictorii.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speţă.
Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuenților nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acestora faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Judecătoria Rădăuți.
În temeiul legii prin “una şi aceeaşi pricină” se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecinţa în acest caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri. Or, în cauza pendinte nu se verifică condiţiile triplei identităţii, motiv pentru care Înalta Curte constată că dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. au fost corect aplicate de Curtea de Apel Suceava.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii R.G. şi B.C. împotriva Deciziei nr. 277 din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3447/2014. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1877/2014. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
