ICCJ. Decizia nr. 368/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 368/2014
Dosar nr. 39894/3/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2014
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr. 6346/300/2008, reclamanţii H.M., H.A.A. şi H.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin primar general, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de 186,01 mp aferent imobilului proprietatea lor din Bucureşti, Str. Salcâmilor nr. 15.
Prin sentinţa civilă nr. 8664 din 15 octombrie 2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată precizată de reclamanţi, respectiv, de 1.200.000 lei.
Prin sentinţa nr. 503 din 8 aprilie 2009 pronunţată în Dosar nr. 39894/3/2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii acţiunii; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins acţiunea.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Tribunalul a reţinut că, raportat la dispoziţiile constituţionale ce garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, îngrădirea exerciţiului unei acţiuni în revendicare ar reprezenta o încălcare a însuşi dreptului de proprietate şi a principiilor consacrate constituţional în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Referitor la excepţia autorităţii lucrului judecat, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece între cererea care a format obiectului dosarului cu nr. 14161/1997 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi prezenta cauză există identitate de obiect şi de părţi, neavând relevanţă că în primul proces a mai figurat ca pârâtă SC A. SA şi nici că, în primul proces, pârât a fost C.G.M.B., iar în procesul de faţă Municipiul Bucureşti, întrucât unitatea administrativ teritorială reprezintă în procese interesele consiliului local şi ale primăriei.
Prin decizia civilă nr. 516/ A din 26 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor împotriva sentinţei mai sus-menţionate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, aşa cum rezultă din cuprinsul sentinţei civile nr. 16402 din 18 decembrie 1997 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, în raport cu care a fost reţinută autoritatea lucrului judecat, autorii reclamanţilor au obţinut, în contradictoriu cu Statul Român, în cadrul acţiunii în revendicare promovate, constatarea, în ceea ce priveşte imobilul din Bucureşti Str. Salcâmilor nr. 15 sector 2, că imobilul a fost greşit naţionalizat.
În considerentele aceleiaşi hotărâri s-a reţinut şi că imobilul în litigiu a fost proprietatea autorilor reclamanţilor, H.T. şi H.A., potrivit actelor translative de proprietate aflate la dosar, respectiv, actul de vânzare cumpărare nr. x/1944 autentificat de Tribunalul Ilfov Secţia notariat.
Având în vedere identitatea de obiect material al celor două cauze - imobilul din Str. Salcâmilor - astfel cum acesta s-a aflat în proprietatea autorilor reclamanţilor şi a fost greşit naţionalizat, în întregul său, reclamanţii nu mai puteau sesiza instanţele cu o nouă acţiune în revendicare ce a fost soluţionată deja, definitiv şi irevocabil, sens în care soluţia primei instanţe este corectă şi legală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. reclamanţii H.A.M., H.A.A. şi H.M., arătând că în mod greşit instanţele anterioare au reţinut autoritatea de lucru judecat, respingând, astfel acţiunea în revendicare.
Recurenţii-reclamanţi au arătat că în cauză nu este îndeplinită tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ., respectiv, referitor la obiect, în primul dosar acesta a fost reprezentat de constatarea că imobilul în litigiu a fost greşit naţionalizat pe numele autorilor reclamanţilor, iar în al doilea dosar a fost reprezentat de obligarea pârâtului la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită folosinţă, către reclamanţi, a aceluiaşi imobil.
Referitor la părţi, recurenţii-reclamanţi au arătat că în primul dosar calitatea de pârâţi au avut-o C.G.M.B. şi SC A. SA, iar în al doilea dosar Municipiul Bucureşti, prin primar general.
Referitor la cauză, recurenţii-reclamanţi au arătat că în primul proces s-a urmărit a se „anula ” naţionalizarea abuzivă, iar în cel de-al doilea s-a urmărit „clarificarea unei situaţii intervenită urmare a modificărilor legislative în materie”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Recursul reclamanţilor a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 ianuarie 2010, judecata acestuia fiind suspendată la data de 8 octombrie 2010 în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce forma obiectul Dosarului nr. 38/300/1997 al Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, având ca obiect lămurirea dispozitivului sentinţei civile nr. 16402 din 18 decembrie 1997 a aceleiaşi instanţe, apreciată de către instanţa de recurs ca fiind o chestiune prejudicială în raport de obiectul prezentei cauze.
Pricina a fost repusă pe rol din oficiu la data de 4 decembrie 2014 în vederea discutării perimării, iar din relaţiile solicitate a rezultat că Dosarul nr. 38/300/1997 care a determinat luarea măsurii suspendării, a fost soluţionat irevocabil prin decizia nr. 246/ A din 14 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, devenită irevocabilă la data de 17 mai 2012.
Potrivit art. 244 alin. (1) C. proc. civ. „instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă”.
Cât timp judecata unei cauze este suspendată pentru motivul că dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, termenul de perimare nu curge, suspendarea judecării cauzei suprapunându-se astfel cu suspendarea cursului perimării, conform ipotezei prevăzute de art. 250 alin. (1) C. proc. civ.
În atare situaţie, termenul de perimare va începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunţate în cauza ce a provocat suspendarea judecăţii.
În speţă, cauza a cărei soluţionare ar fi avut o înrâurire hotărâtoare în rezolvarea prezentului recurs a fost soluţionată prin decizia civilă nr. 246/ A din 14 martie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, devenită irevocabilă la data de 17 mai 2012, dată de la care a început să curgă termenul de perimare a cauzei de faţă.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data pronunţării deciziei civile prin care a fost soluţionată cauza a cărei existenţă a determinat suspendarea judecăţii prezentului recurs, respectiv, 17 mai 2012, şi până la data repunerii pe rol din oficiu, şi anume, 4 decembrie 2013, a trecut mai mult de un an, interval de timp în care nici una din părţi nu a întrerupt cursul perimării, lăsând în nelucrare pricina.
Faţă de cele ce preced, înalta Curte constată incidenţa art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii H.A.M., H.A.A. şi H.M. împotriva deciziei nr. 516/ A din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 54/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 34/2014. Civil. Actiune în daune delictuale.... → |
|---|
