ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 55/2014
Dosar nr. 12170/301/2011
Şedinţa din cameră de consiliu dte la 14 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rol a Judecătoriei Piatra-Neamţ la data de 22 decembrie 2008 sub nr. 7561/279/20081 reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii S.F., N.G., C.C., G.P.M., G.C.M., G.C., R.C., M.M., M.C., A.I., T.N., M.R., C.A., să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului unchi C.G.D.
Prin sentinţa nr. 1277 din 7 martie 2011, Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 Bucureşti, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. care prevăd că în materie de moştenire instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului. Cum în speţa, potrivit informaţiilor obţinute de la Primăria municipiului Bucureşti, judeţul Ilfov menţionată în certificatul de deces ca ultim domiciliu al defunctului nu mai există, dar a aparţinut sectorului 3 al municipiului, rezultă ţă instanţa competenta teritorial în soluţionarea pricinii este Judecătoria sector 3 Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 16788 din 6 noiembrie 2014 pronunţată în Dosar nr. 12170/301/2011, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competen|ă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, reţinând că, atâta timp cât excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în termenul prevăzut de art. 159 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, instanţa sesizată de reclamant, în speţă Judecătoria Piatra Neamţ devine exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea.
Înalta Curte, competentă] să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, pentru argumentele ce succed:
Referitor la competenţa; materială şi teritorială de ordine publică, dispoziţiile art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 202/2010, stabilesc că excepţia de necompetenţă poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Legea nr. 202/2010 a şi fost publicată în M. Of. din 26 octombrie 2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamantul B.V. la data de 22 decembrie 2008, împrejurare faţa de care rezultă că actul normativ au este aplicabil cauzei pendinte, sens în care restricţia invocării excepţiei de necompetenţă instituită prin dispoziţiile art. 1595 alin. (2) C. proc. civ. introdus prin această lege, de asemenea, nu este incidenţă.
Pe de altă parte, deşi judecătoria sector 3 Bucureşti reţine că Legea nr. 202/2010 nu conţine norme tranzitorii în privinţa aplicării în timp, potrivit art. 22 alin. (2) din actul normativ arătat, „Dispoziţiile art. 20 art. 159 precum şi cele ale ari 329-3307 C. proc. civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică numai proceselor, cererilor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi".
Contrar celor reţinute de către instanţele aflate în conflict, obiectul cauzei nu îl constituie un partaj succesoral, pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 14 C. proc. civ. conform cărora în materie de moştenire instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului.
Potrivit cererii de chemare în judecată de la fila 2 din dosarul Judecătoriei Piatra Neamţ reclamantul B.V. arată că s-a ajuns la înţelegere de împărţeală voluntară a terenurilor agricole rămase moştenire de la unchiul nostru decedat C.G.D., terenuri situate pe raza com. Girov şi Dochia, fără construcţii, conform Titlului de proprietate nr. 32/3693 în suprafaţă de 14,68 - ha şi 1,0 ha pădure în com. Grumăzeşti, judeţul Neamţ ramase definitive proprietarilor moştenitori prin hotărârea Comisiei Judeţene Neamţ în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 şi eă solicită ca ieşirea din indiviziune să se facă prin hotărâre judecătorească.
În atare situaţie rezultă că, în cadrul prezentului litigiu, părţile au solicitat ieşirea din indiviziune în baza unui titlu emis în baza Legii nr. 18/1991, în care acestea figurează ca proprietari, sens în care devin aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele".
Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, imobilele obiect ai ieşirii din indiviziune se află situate pe raza teritorială a Judecătoriei Piatra Neamţ, sens în care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe, fiind aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a:cauzeî în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3476/2014. Civil. Expropriere. Obligaţie de a... | ICCJ. Decizia nr. 41/2014. Civil. Expropriere. Revizuire - Fond → |
|---|
