ICCJ. Decizia nr. 338/2014. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 338/2014
Dosar nr. 724/105/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 şi ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011.
În atare condiţii, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secţii comerciale ale instanţelor judecătoreşti, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului C. com., au fost recalificate ca fiind litigii civile.
Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 (1) din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeaşi dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secţii comerciale ale tuturor instanţelor judecătoreşti „ca secţii civile ori, după caz, unificarea acestora cu secţiile civile”.
Reorganizarea a vizat şi secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 224 alin. (1) din lege statuând în sensul că „secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi secţia comercială ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se reorganizează ca secţia I civilă şi secţia a II-a civilă”.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi secţiile unite, cu competenţă proprie.
Normele de organizare judecătorească au prevăzut că secţiile civile judecă litigiile civile indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor [art. 35 alin. (2), art 36 alin. (3) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 71/2011 şi ale Legii nr. 76/2012].
Aceleaşi norme de drept au statuat, totodată, cu privire la posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, în raport de numărul şi natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii în considerarea doar a obiectului sau naturii acestora, nu şi în considerarea calităţii părţilor litigante.
În lipsa unor norme de competenţă materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competenţa uneia dintre secţiile civile care funcţionează la nivelul aceleiaşi instanţe, sintagma cu competenţă proprie prevăzută de dispoziţia legală menţionată distinge, în mod evident, între competenţele proprii şi comune ale celor două secţii civile şi competenţele celorlalte secţii ale instanţei supreme, precum şi competenţa completelor de 5 judecători.
În aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârea din 22 septembrie 2011, a statuat cu privire la reorganizarea celor două secţii civile ale instanţei, în competenţa cărora intră, ca regulă, judecata tuturor litigiilor civile înregistrate cu data de 1 octombrie 2011, indiferent de stadiul procesual, fond sau recurs.
Alocarea unor competenţe specializate, distinct de competenţele comune, completelor de judecată ce funcţionează la nivelul celor două secţii civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 şi până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie 2012 şi mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea din 22 septembrie 2011 şi hotărârea din 5 aprilie 2012 ale Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit anexei nr. 1 a hotărârii din 22 septembrie 2011, modificată în parte prin anexa nr. 1 la hotărârea din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexe care cuprind regulile de înregistrare şi repartizare a dosarelor între secţia I civilă şi secţia a II-a civilă), în cadrul secţiei a II-a civilă funcţionează 7 complete specializate pentru soluţionarea dosarelor având ca obiect, printre altele şi acţiunea în rezoluţiune contract.
Or, în speţa de faţă, se constată că obiectul cauzei este evacuare, ce îşi are izvorul în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 1 martie 1994 între S.C. şi SC E.U. SRL, cu privire la sediul social al respectivei societăţi comerciale, situat în Bucureşti, sector 2, evacuarea fiind solicitată ca o consecinţă a rezoluţiunii respectivului contract şi în considerarea efectelor acestei sancţiuni, dispuse prin sentinţa nr. 6444 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti, astfel încât se circumscrie competenţelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secţiei a Il-a civile, identificate în anexa nr. I a hotărârii menţionate sub denumirea acţiunea în rezoluţiune contract.
Având în vedere considerentele arătate, completul de judecată al secţiei a Il-a civile este specializat să judece cauza în concordanţă cu prevederile anexei la hotărârea din 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aşa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a Il-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Scoate cauza de pe rol, având ca obiect recursul declarat de reclamantele S.M.C. şi S.H.C. împotriva deciziei nr. 14 din 21 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi o trimite, spre competentă soluţionare, secţiei a Il-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 985/2014. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 803/2014. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
