ICCJ. Decizia nr. 3443/2014. Civil. Conflict de competenţă. Evacuare. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheierea nr. 3443/2014
Dosar nr. 25241/245/2013
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 3 decembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 07 august 2013, sub nr. 25241/245/2013, reclamanta E.E.M.I.T. SPA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună evacuarea acesteia din incinta şantierului organizat la Staţia de Epurare a mun. laşi din localitatea Dancu, jud. Iaşi, pană la soluţionarea acţiunii de drept comun, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că a participat la licitaţia publică organizată de SC A. SA Iaşi, în calitate de autoritate contractantă, pentru atribuirea unui contract de lucrări privind proiectarea şi executarea treptei terţiare de epurare a apei uzate ia staţia de epurare a mun. Iaşi, jud. Iaşi, fiind desemnată ofertă câştigătoare, pentru ca ulterior să încheie acordul contractual din 15 februarie 2012, ce i-a permis organizarea şantierului la locul executării lucrărilor în localitatea Dancu Jud. Iaşi - DJ 249/A.
Ulterior, a fost încheiat cu pârâta contractul din 02 aprilie 2012, având ca obiect subeontractarea unei părţi din lucrarea pe care o avea de executat în beneficiul SC A. SA, însă, ca urmare a constatării unor deficiente în modalitatea de efectuare a lucrărilor şi a nerespectării termenelor fixate prin contract, a trimis pârâtei o serie de comunicări în vederea remedierii acestora.
Reclamanta a susţinut că pârâta SC C.S. SA nu a luat măsurile ce se impuneau, astfel că i-a fost transmisă o notificare de reziliere a contractului la data de 26 noiembrie 2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din contractul de subcontractare, prin care a fost invitată să finalizeze lucrările aliate în derulare şi să demobilizeze şantierul pană la 22 decembrie 2012, menţionând că, la data de 11 decembrie 2012, părţile au convenit încetarea contractului după plata unei sume de bani, sumă ce i-a fost plătită pârâtei în contul SC CI. SA, indicat de aceasta, în baza unor contracte de cesiune pe care SC C.S. SA le încheiase.
Reclamanta a susţinut că a fost încheiat un nou contract cu pârâta, din 31 ianuarie 2013, în conformitate cu negocierile şi discuţiile purtate la 11 decembrie 2012, corectat cu valoarea bonusului, majorat la 435.000 lei fără T.V.A., însă după efectuarea plăţilor convenite parata şi-a schimbat radical poziţia refuzând încheierea noului contract, astfel că, în prezent deţine tară drept imobilul.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 şi urm., art. 94 pct. 1 lit. d), art. 13 alin. (1), pct. 4 N.C.P.C.
Pârâta a formulat şi depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, necompetenţa teritorială a Judecătoriei Iaşi în soluţionarea cauzei, raportat la dispoziţiile art. 107 alin. (1) N.C.P.C. precum şi excepţia autorităţii lucrului judecat, având în vedere sentinţa civilă nr. 551 din 15 mai 2013 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunţată anterior în Dosarul nr. 5719/225/2013, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Mehedinţi, ce a avut ca obiect "evacuare-ordonanţă preşedinţială". De asemenea, a formulat parata şi apărări de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 3156 din 3 martie 2014, Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei laşi a reţinut următoarele;
Potrivit dispoziţiilor ait. 107 alin. (1) C. proc. civ. " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel" iar conform alin. (2) „Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul."
Totodată, art. 227 C. proc. civ., prevede că "Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului de constituire sau statutului."
Pe de altă parte, după cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6316 din 22 septembrie 2011." Instanţa de la domiciliul pârâtului este competentă să soluţioneze acţiunea prin care s-a solicitat obligarea la eliberarea unui spaţiu, obiectul cererii fiind o obligaţia de a face. in atare condiţii nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 C. proc. civ., care vizează acţiunile imobiliare, întrucât în sensul acestui text prin „cereri privitoare la bunuri nemişcătoare" se înţeleg numai acţiunile reale imobiliare, nu şi cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobiliare."
Judecătoria Iaşi, în raport de textele legale menţionate, având în vedere că sediu! pârâtei, conform înscrisurilor depuse la dosar, se află în Drobeta Turnu Severin, aflată în raza administrativ teritorială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin precum şi dispoziţia art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce stabileşte cazurile în care necompetenţa este de ordine publică, a statuat că se impune declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, acesta având competenţa teritorială exclusivă de soluţionare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, la data de 25 iulie 2014.
Prin sentinţa nr. 992 din 2 octombrie 2014, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, ia rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, a avut în vedere următoarele considerente:
Între părţi a fost încheiat contractul din 02 aprilie 2012, care are ca obiect subcontractarea unei părţi din lucrările pe care reclamanta, în calitate de antreprenor general, le avea de executat pentru beneficiarul SC A.A.V. SA la Staţia de Epurare a municipiului Iaşi.
Prin încheierea contractului dintre părţi, reclamantul a pus la dispoziţia pârâtei folosinţa temporară a terenului pe care se execută lucrările stabilite prin contract.
Deşi, ca regulă, în conformitate cu prevederile art 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se face ia instanţa domiciliului sau sediului pârâtului, dispoziţiile art. 113 din acelaşi cod reglementează competenţa teritorială alternativă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (4) C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a imobilului, iar potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente.
Aşadar, potrivit acestui text, competenţa este alternativă, reclamantul având opţiunea între instanţa domiciliului pârâtului şi instanţa locului situării imobilului.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reţinut că, mai mult decât atât, din motivele invocate de reclamantă în acţiune, care arată că, deşi în opinia sa, contractul a încetat, pârâta reâiză să părăsească şantierul şi să permită antreprenorului general să continue lucrările la Staţia de Epurare a municipiului Iaşi, motivând că nu este de acord cu încetarea contractului şi că are dreptul să continue executarea lucrărilor, în cauză se impune analiza unor clauzele contractuale, a modulului în care au fost respectate obligaţiile din contract, aspecte ce ţin de executarea contractului dintre părţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa încât dosarul urmează a fi scos de pe rolul secţiei I civilă şi trimis, spre competentă soluţionare, secţiei a II-a civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Scoate cauza de pe rolul secţiei I civile, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi o trimite, spre soluţionare, secţiei a II-a civile, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3050/2014. Civil. Strămutare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 893/2014. Civil. Actiune in raspundere... → |
|---|
