ICCJ. Decizia nr. 216/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 216/2015
Dosar nr. 21106/299/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 ianuarie 2015
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti, la data de 30 aprilie 2014, sub nr. 21106/299/2014, reclamanta SC O.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul D.I., pentru a fi obligat la restituirea sumei de 23.161 RON, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, ca urmare a modificării sentinţei civile nr. 162/2009 a Tribunalului Argeş, ce constituia titlul pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 9420 din 29 mai 2014, Judecătoria sector 1 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, reţinând că în cauză este aplicabilă decizia nr. 5/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit căreia instanţa judecătorească competentă să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria. S-a reţinut că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea. Atunci când executarea silită se face prin poprire, locul executării este domiciliul sau sediul terţului poprit. De asemenea, potrivit art. 454 alin. (23)C. proc. civ., în cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea se va înfiinţa asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la acea unitate.
S-a constatat că înfiinţarea popririi din data de 26 octombrie 2009 cu privire la conturile reclamantei a fost emisă către terţul poprit Banca R. - Sucursala Piteşti, până la concurenţa sumei indicate de executorul judecătoresc.
Cum terţul poprit are sediul în Piteşti, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a fost considerat că nu este competentă să soluţioneze cauza.
Învestită prin declinare, Judecătoria Piteşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 9651 din 14 octombrie 2014, prin care şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile legale ce reglementează poprirea, astfel că în raport de prevederile art. 453 şi 454 alin. (23)C. proc. civ. şi, faţă de faptul că din extrasul de cont depus la dosarul iniţial poprirea a fost înfiinţată de către Banca R., Agenţia Bucureşti, iar sediul debitorului, al terţului poprit, cât şi agenţia terţului poprit se află tot în Bucureşti, sector 1, competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă intervenit între Judecatoria Piteşti şi Judecătoria sector 1 Bucureşti, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speța dedusă judecății, analizând și calificând obiectul cererii de chemare în judecată și, în consecință, natura litigiului, Înalta Curte reţine că suma de bani pe care reclamanta SC O.P. SA solicită a fi restituită de către pârât a fost plătită de aceasta în executarea unei hotărâri judecătoreşti, astfel că suntem în prezența unei cereri de întoarcere a executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Instituţia întoarcerii executării este reglementată în C. proc. civ., cartea a V-a "Despre executarea silită", cap. I "Dispoziţii generale", secţiunea a VI1-a" "Întoarcerea executării", ce constituie, deci, sediul materiei.
Este de observat că, prin art. 3791 C. proc. civ., se prevede expres şi imperativ că "în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 4041-4043 sunt aplicabile".
În consecință, din însăşi reglementarea instituţiei întoarcerii executării, constând în repunerea părţilor în situaţia anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituţii juridice, ce reprezintă de fapt o situaţie "simetric inversă executării săvârşite", să îi fie incidente reglementările statuate în privinţa contestaţiei la executare.
Că este aşa rezultă chiar din dispoziţiile art. 4041 alin. (1) C. proc. civ.: "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia."
Or, întoarcerea executării și repunerea părților în situația anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanța în prezentul litigiu, textul invocat prevăzând posibilitatea unei astfel de acţiuni „în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu”.
În acest context, Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecății este pe deplin aplicabilă decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, publicată în M. Of., Partea I nr. 251/13.04.2012, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească, competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare este instanţa de executare, respectiv judecătoria, această decizie fiind obligatorie pentru instanțe conform dispozițiilor art. 3307 alin. (4) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Se reţine că întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situaţiei anterioare executării săvârşite, ca urmare a desfiinţării ulterioare a titlului executoriu.
Reiese, deci, că în cererea de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., instanţa competentă a soluţiona cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul, respectiv Judecătoria Piteşti.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2015. Civil. Partaj judiciar. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 219/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
