ICCJ. Decizia nr. 220/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 220/2015
Dosar nr. 3023/40/2013/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 22 ianuarie 2015
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 206 din 12 februarie 2014, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, a admis acţiunea aşa cum a fost precizată de reclamantul Ş.V., în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SRL Brăila; în consecinţă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului: salariul pentru un număr de 96 de ore lucrate în perioada 01 ianuarie 2013-10 ianuarie 2013; indemnizaţia de concediu de odihnă pentru timpul efectiv lucrat în perioada 05 noiembrie 2012-19 ianuarie 2013; drepturile salariale şi sporul de 75% din salariul de bază pentru un număr de 216 ore suplimentare lucrate în perioada 05 noiembrie 2012-19 ianuarie 2013; sporul de 25% din salariul de bază pentru un număr de 304 ore lucrate noaptea în perioada 05 noiembrie 2012-19 ianuarie 2013 şi suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, pârâta SC D.S. SRL Braila, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, la data de 21 mai 2014.
La termenul din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 noiembrie 2014.
Prin raportul întocmit conform dispoziţiilor art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., comunicat părţilor, completul de filtru a constatat că, criticile formulate nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 noul C. proc. civ.
Pentru soluţionarea recursului, s-a acordat termen la 22 ianuarie 2015, fără citarea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (6) noul C. proc. civ.
În şedinţa din 22 ianuarie 2015, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 489 alin. (2) noul C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului „intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488”.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speţă, recurenta nu s-a conformat exigenţelor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 488 C. proc. civ. şi, cum în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC D.S. SRL împotriva încheierii din 23 septembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 3023/40/2013.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 219/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 221/2015. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
