ICCJ. Decizia nr. 247/2015. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 247/2015
Dosar nr. 6609/62/2013
Şedinţa din camera de consiliu din 23 ianuarie 2015
După deliberare asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 10 iulie 2014 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi repartizat completului C 12 recursul formulat de reclamanta V.D. împotriva Deciziei nr. 234/Ap din 15 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 2 septembrie 2014 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că acesta nu este admisibil faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin raport s-a mai reţinut că cererea nu cuprinde numele, prenumele şi domiciliul avocatului care formulează cererea de recurs, aceasta fiind formulată personal de recurentă. Nu sunt anexate dovezi în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost însoţită de exemplare pentru comunicare.
A fost depusă, în fotocopie, sentinţa civilă nr. 56/MAS din 20 ianuarie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în Dosarul nr. 6536/62/2013.
Cererea cuprinde o dezvoltare a criticilor, fără a se face o încadrare în drept a motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Ele pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Nu au fost găsite motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din data de 1 octombrie 2014 Completul 12 filtru, analizând raportul, a reţinut că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, cu menţiunea că pot formula în scris puncte de vedere conform prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Din conţinutul filelor 16-37 ale dosarului rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, la data de 8, respectiv 9 octombrie 2014 şi 19 noiembrie 2014, dar acestea nu şi-au exprimat un punct de vedere cu privire la raport.
La data de 28 noiembrie 2014 s-a înregistrat cererea recurentei-reclamante V.D. privind renunţarea la recurs.
Prin rezoluţia din data de 11 decembrie 2014 s-a dispus în temeiul art. 406 C. proc. civ. comunicarea acestei cereri către intimaţi, cu menţiunea de a preciza dacă se opun la a se lua act de renunţarea la judecata recursului, respectiv dacă solicită cheltuieli de judecată.
Din conţinutul filelor 41-50 ale dosarului rezultă că cererea de renunţare la recurs a fost comunicată intimaţilor la data de 18 decembrie 2014, intimatul Tribunalul Braşov depunând un înscris, aflat la fila 53 a dosarului, din care rezultă că nu se opune cererii de renunţare la judecata recursului şi nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin rezoluţia din data de 14 ianuarie 2015 s-a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 23 ianuarie 2015.
Faţă de cererea de renunţare la judecata recursului, având în vedere că acest act de dispoziţie presupune ca titularul să aibă deschisă, în principiu, o asemenea cale de atac, cu prioritate urmează a se analiza problema admisibilităţii recursului.
Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
Recursul este declarat împotriva Deciziei civile nr. 234/Ap din 15 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respins apelul formulat de reclamanta V.D. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 22 ianuarie 2014 a Tribunalului Braşov.
Se constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 6609/62/2013, reclamanta V.D. a solicitat plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi cel cuvenit dacă ar fi beneficiat de drepturile salariale constând în sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% de care a beneficiat personalul conex din cadrul Tribunalului Braşov, faţă de care invocă o situaţie de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.
Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta se circumscrie litigiilor de muncă, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 13 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că Decizia civilă nr. 234/Ap din 15 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta V.D. cu domiciliul în municipiul Braşov, jud. Braşov împotriva Deciziei nr. 234/Ap din 15 mai 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 6, Curtea de Apel Braşov cu sediul în municipiul Braşov, jud. Braşov, Tribunalul Braşov, cu sediul în municipiul Braşov, jud.Braşov, M.F.P. cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 6, C.N.C.D. cu sediul în Bucureşti, sector 1.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 222/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 758/2015. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
