ICCJ. Decizia nr. 336/2015. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 336/2015
Dosar nr. 10243/55/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 29 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 12 iunie 2014, reclamanta F.O.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.M.R., să se încuviinţeze ca autoritatea părintească asupra minorului B.R.I. să fie exercitată în comun de reclamantă şi de tatăl pârât; să se stabilească ca locuinţa minorului să fie la reclamantă, în Arad, str. T.; să fie obligat pârâtul să plătească pe seama minorului o pensie de întreţinere în cuantum de 1/4 din veniturile ce le realizează dar nu mai puţin de 1/4 din venitul minim pe economie; să se stabilească că pârâtul să poată avea relaţii personale cu minorul după următorul program: de două ori pe lună, în a II-a şi în a IV-a săptămâna, în ziua de sâmbătă, de la orele 15,00 la 18,00, la domiciliul său din Arad.
În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că a întreţinut cu pârâtul relaţii de concubinaj din anul 2009. În această perioadă a locuit cu pârâtul în casa părinţilor acestuia, în localitatea Gepiu jud. Bihor, iar la data de 26 mai 2013, a dat naştere unui copil pe care pârâtul l-a recunoscut, respectiv pe numitul B.R.I., aflat, în prezent, cu ea, la locuinţa părinţilor săi din Arad, str. T., unde s-a stabilit după ce a fost nevoită să-l părăsească pe pârât.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 483 - 507 Noul C. proc. civ., iar în ce priveşte competenţa, dispoziţiile art. 114 C. proc. civ.
Pârâtul B.M.R. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: exercitarea de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti referitoare la minorul B.R.I., născut la data de 26 mai 2013 în Municipiul Oradea, jud. Bihor; stabilirea locuinţei minorului la domiciliul mamei din Arad, str. T., jud. Arad; obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 1/4 din venituri, dar nu mai puţin de 1/4 din venitul minim pe economie pe seama minorului; reglementarea dreptului de a avea legături personale cu minorul la locuinţa pârâtului, după cum urmează: săptămânal, în fiecare weekend, de vineri de la orele 17,00 până duminica la orele 17,00; o lună în perioada vacanţei de vară; în perioada sărbătorilor de iarnă, începând din data de 24 decembrie şi până în data de 3 ianuarie, în anii pari; în perioada sărbătorilor Pascale de vinerea de la orele 17,00 până lunea la orele 17,00, în anii impari; de ziua onomastică a minorului şi de 1 iunie, în anii impari; de ziua de naştere a minorului în anii pari; de celelalte sărbători legale, când nu cad în perioadele mai sus amintite, în anii impari.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 397, art. 400 alin. (2), art. 401, art. 505 alin. (2) C. civ.
Judecătoria Arad, prin Sentinţa civilă nr. 4048 din 23 septembrie 2014 a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Salonta, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă teritorială invocată din oficiu de către instanţă, având în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ.
Judecătoria Salonta, astfel învestită, prin Sentinţa civilă nr. 728 din 18 decembrie 2014, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Salonta a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 106 alin. (1) şi art. 265 din N. C. civ., raportate la dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinţii săi, prin exercitarea de către aceştia a autorităţii părinteşti, astfel că orice neînţelegere dintre aceştia cu privire la ocrotirea minorului se soluţionează de instanţa de tutelă, conform normei de procedură prevăzută la art. 114 C. proc. civ., care reglementează o competenţă teritorială exclusivă în privinţa instanţei de la domiciliul persoanei ocrotite.
Având în vedere că minorul B.R.I., care este persoana ocrotită în cauză, are domiciliul în localitatea Arad, jud. Arad, instanţa a apreciat că Judecătoria Arad, în a cărei circumscripţie teritorială se află localitatea în care domiciliază minorul, este competentă a soluţiona acţiunea.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 ianuarie 2015, fiind fixat termen pentru soluţionare la 29 ianuarie 2015.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele care succed.
Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi "efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (..), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi".
La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Art. 114 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ".
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
În speţă, acţiunea formulată de reclamantă, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorităţii părinteşti şi plata pensiei de întreţinere - care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul minor rezultat din convieţuirea cu pârâtul - a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 12 iunie 2014, după intrarea în vigoare a noului C. civ. şi a Noului C. proc. civ.
Astfel, situaţiei juridice invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, îi sunt incidente dispoziţiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt şi dispoziţiile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]".
Având în vedere că minorul locuieşte cu mama sa în Arad, şi că Judecătoria Arad este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, inclusiv din perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2015. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 337/2015. Civil → |
|---|
