ICCJ. Decizia nr. 239/2016. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 239/2016
Dosar nr. 8669/301/2015/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 2 februarie 2016
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta M.C.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună încetarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat prin sentinţa civilă nr. 65/2012 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, începând cu data introducerii acţiunii şi să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 531 alin. (1) şi 532 alin. (1) C. civ., reclamantul a arătat că prin sentinţa menţionată a fost obligat să achite în favoarea pârâtei o pensie de întreţinere în sumă de 475 lei, calculată începând cu data de 1 decembrie 2011 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai mult de 26 de ani.
De asemenea, a mai arătat că la stabilirea acestei pensii s-au avut în vedere nevoile majorei, care era studentă la Facultatea de farmacie din cadrul U.M.F., Iulia Haţieganu, dar şi posibilităţile lui materiale.
Reclamantul a învederat că această situaţie s-a schimbat în condiţiile în care pârâta are un loc de muncă şi încasează venituri.
La data de 23 martie 2015, pârâta M.C.A. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea acţiunii, în sensul sistării plăţii pensiei de întreţinere, începând cu data introducerii cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 12202 din 28 septembrie 2015, Judecătoria Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta, fiica reclamantului, locuieşte în Alba Iulia, judeţul Alba, iar reclamantul locuieşte în Bucureşti, sector 3, iar potrivit dispoziţiilor art. 107 N.C.P.C., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
S-a reţinut că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, sunt competente, conform art. 113 alin. (2) C. proc. civ.: instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţiile de stat pentru copii.
În consecinţă, având în vedere că acţiunea a fost promovată de debitorul obligaţiei, s-a considerat că, în raport de dispoziţiile art. 131, 132 şi ale art. 107, 126 al N.C.P.C., competenţa aparţine Judecătoriei Alba Iulia.
Judecătoria Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 3236 din 11 decembrie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Prin considerentele acestei sentinţe, Judecătoria Alba Iulia reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., în cauză, competenţa teritorială este de ordine privată şi nu publică, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea fi invocată de instanţă din oficiu, fiind lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu şi la aprecierea instanţei.
Prin urmare, s-a considerat că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea va constata că, în speţă, competenţa teritorială a soluţionării cauzei în primă instanţă aparţine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Art. 113 C. proc. civ. instituie norme de competenţă alternativă, în sensul că în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente şi alte instanţe.
Astfel, art. 113 alin. (2) C. proc. civ. reglementează competenţa alternativă a instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligaţia de întreţinere, inclusiv cele privind alocaţia de stat pentru copii.
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în cazul încălcării normelor de competenţă teritorială, în afară de cea exclusivă, excepţia de ordine privată, relativă, poate fi invocată numai de către pârât şi numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă.
Prin urmare, Curtea va constata că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente revenea exclusiv pârâtei, iar aceasta a declarat prin întâmpinare că este de acord cu admiterea acţiunii, neînţelegând să invoce vreo excepţie.
În consecinţă, se va constata că instanţa învestită iniţial prin cererea reclamantului nu putea invoca din oficiu necompetenţa sa teritorială.
Pentru aceste considerente, Curtea va stabili competenţa soluţionării cauzei, conform art. 138 C. proc. civ., în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabile şte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2016.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2016. Civil | ICCJ. Decizia nr. 237/2016. Civil → |
|---|
