Contestaţie la executare. Sentința nr. 4922/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4922/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 10097/55/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4922
Ședința publică din 02 septembrie 2013
Președinte: S. S.
Grefier: M. T.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă în contradictoriu cu intimatul A. M..
La apelul nominal, efectuat la a doua strigare, se prezintă reprezentanta intimatului, avocat Alb S. din Baroul A., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 al.1 din O.U.G.nr.80/2013.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului la executare silită.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea excepției pentru considerentele arătate în întâmpinare, iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. la data de 02.07.2013 sub dosar nr._, contestatorul I. T. de Muncă a chemat în judecată intimatul A. M. și a solicitat instanței să dispună anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 203/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L. Maraia și a încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, ca fiind nelegale și nejustificate, iar pe cale de excepție a solicitat să se constate prescripția dreptului de a cere executarea silită în dosarul execuțional nr. 203/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în baza sentinței civile nr. 469/2009 a Tribunalului A., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 880/2009 a Curții de Apel Timișoara, I. T. de Muncă A. a fost obligat să plătească reclamantului A. M. drepturile salariale neacordate reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada mai 2005 – 11.03.2009 sumele rezultate actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și să se efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al acestuia.
Prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc B. L. M. intimatul a solicitat punerea în executare a titlului executoriu anterior menționat astfel că, executorul judecătoresc, fără a ține cont de prevederile Codului de procedură civilă, doar în baza solicitării din partea reclamantului A. M. a emis pentru I.T.M. A. somația și încheierea în dosarul execuțional nr. 203/2013.
Referitor la prescrierea dreptului la executare silită, contestatorul arată că, potrivit art. 705 Cod procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Or, intimata a obținut titlul executoriu – Decizia nr. 880 a Curții de Apel Timișoara în data de 09.06.2009, iar somația executorului judecătoresc a fost emisă în data de 21.06.2013, astfel că la momentul emiterii somației termenul de prescripție de 3 ani era împlinit.
Cu privire la actele de executare îndeplinite de executorul judecătoresc, contestatorul susține că la baza emiterii somației și a procesului verbal nu se regăsește un titlu executoriu. Potrivit prevederilor art. 628 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, acest lucru implicând menționarea în cadrul sentinței judecătorești a sumelor efective ce urmează a fi acordate sau cel puțin criterii certe de identificare a lor. Instanța, așa cum și-a motivat și decizia, a recunoscut doar existența drepturilor reclamantului, dar nu i-a acordat și câtimea aferentă și nici nu a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, cu atât mai mult cu cât a explicat fără dubiu faptul că nu este posibilă exercitarea efectivă a acestor drepturi. Creanța astfel născută nu îndeplinește criteriile cerute de lege pentru a putea constitui titlu executoriu.
Un al doilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legat de faptul că în cadrul titlului executoriu nu se regăsește niciun element identificabil de natură a duce la executarea lui. Mențiunile ce pot fi completate în carnetul de muncă sunt guvernate de principiile statuate în Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă și ale Ordinului 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă.
Actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet privind activitatea desfășurată vor cuprinde denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raporturilor de muncă, precum și precizarea modului de încadrare, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale în baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de muncă. De asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie.
Totodată, în normele de aplicare a Decretului 92/1976 se menționează că în coloana 6 a carnetului de muncă se înscrie retribuția tarifară de încadrare așa cum rezultă din actul organului competent care a stabilit aceasta.
Este evident astfel că prevederile sentinței civile nr. 474/2008 nu pot fi transpuse în practică, neexistând elemente identificate sau identificabile asupra sumelor aferente suplimentelor cerute.
Un al treilea aspect de nelegalitate al actelor de executare emise de B. B. L. M. este legat de cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din data de 21.06.2013, întrucât pentru acesta nu a depus niciun efort în executarea silită a titlului executoriu, încălcând în acest fel prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
I. T. de Muncă s-ar fi conformat dispozitivului deciziei nr. 469/2009 fără a fi necesară intervenția unui executor judecătoresc, în cazul în care în cuprinsul acesteia s-ar fi regăsit cuantificarea sumelor respective sau măcar criterii în baza cărora ar fi putut fi cuantificate, precum și modalitățile concrete de punere în aplicare a celor menținute în cadrul sentinței de fond.
Contestatorul a solicitat și anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, dată fără îndeplinirea condițiilor legale, apreciind că instanța ar fi trebuit să observe faptul că nu este îndeplinită una dintre cerințele încuviințării executării silite, respectiv ca acea cerere să conțină la bază un titlu cu o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța de încuviințare limitându-se a încuviința acea executare în limita a 5% dintr-o sumă care nu a fost și nu este cuantificată.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 628, art. 662, art. 705-706, art. 711 și următoarele Cod procedură civilă lși ale celorlalte acte normative.
În probațiune s-au depus, în copie, somația, sentința civilă nr. 469/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul A., încheierea nr. 3956/19.06.2013, lista, încheierea din data de 21.06.2013 a B., adresa nr._/02.11.2012 emisă de Ministerul Muncii, adresa nr._/22.11.2012 emisă de Ministerul Muncii.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a contestației la executare și înlăturarea apărării față de prescripția dreptului la executare silită, arătând în motivare că în baza sentinței civile nr.469/2009 pronunțată de Tribunalul A. contestatorul a fost obligat către intimat la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale neacordate.
Conform dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG 71/2009 plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face după cum urmează: în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, în 2013 se va plăti 10%, în 2014 și 2015 câte 25%, iar în 2016 diferența de 35% din valoarea titlului executoriu.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ prevăd expres că în cursul acestor termene orice procedură de executare silită se suspendă de drept, caz în care în mod evident intimații erau în imposibilitatea de a pune în mișcare în perioada 2009-2012 orice procedură de executare silită.
Potrivit art. 405 alin. 2 Cod procedură civilă termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, or potrivit prevederilor OUG 71/2009 în perioada anilor 2009-2012 acest drept a fost suspendat, iar potrivit art. 4051 alin. 1 lit. b) cursul prescripției se suspendă pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege. Modificările ulterioare ale OUG 71/2009, anual, au menținut această interdicție de a porni executarea silită.
Curtea Constituțională prin numeroase decizii pronunțate în materia OUG 71/2009 a statuat că dispozițiile acestui act normativ sunt constituționale, respectiv că plata drepturilor salariale se poate face doar eșalonat pe perioada anilor 2012-2016.
Pe de altă parte, intimatul a arătat că instanța de încuviințare a avut în vedere dispozițiile OUG nr. 71/2009, a verificat prescripția dreptului de a cere executarea silită și a constatat că executarea este în termen, motiv pentru care a admis cererea de executare și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu.
Intimatul a mai arătat că dacă hotărârile judecătorești care au stat la baza cererii de executare silită nu constituiau titlu executoriu, respectiv nu îndeplineau dispozițiile legale, instanța nu ar fi încuviințat executarea silită.
Sentința civilă nr. 469/2009 pronunțată de Tribunalul A. cuprinde o creanță certă, întrucât instanța obligă ITM la plata sumelor reprezentând drepturi salariale neacordate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada mai 2005 – 11.03.2009; lichidă, întrucât plata sumelor este determinată cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de calcule deosebite, conform art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă; exigibilă, întrucât este pronunțată pentru o anumită perioadă, iar obligația plății curge de la data pronunțării, fiind astfel ajunsă la scadență.
Astfel, dacă hotărârile judecătorești, care au stat la baza cererii de executare silită nu constituiau titlu executoriu, respectiv nu îndeplineau dispozițiile legale, instanța, în temeiul dispozițiilor codului de procedură civilă nu ar fi încuviințat executarea silită. Mai mult, sumele au fost calculate de către ITM A., la solicitarea funcționarilor publici și sunt confirmate de expertiza extrajudiciară care relevă un calcul matematic simplu și exact.
Intimatul a solicitat și înlăturarea afirmației contestatorului că titlul executoriu nu cuprinde niciun criteriu pentru cuantificarea drepturilor acordate și să se aibă în vedere că în această situație criteriul primordial este salariul de bază pe perioada mai 2005 – 11.03.2009 la care, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, era obligatoriu a se calcula suplimentul postului și a treptei de salarizare.
Prin contestația la executare intimatul recunoaște posibilitatea debitorului (instituția publică angajatoare) de a stabili el însuși întinderea și aplicarea titlului executoriu.
În opinia intimatului menționarea în dispozitiv a unei creanțe determinabile nu duce la imposibilitatea executării obligației, chiar dacă nu este precizat cuantumul acesteia, astfel că argumentele invocate de contestator sunt „pur teoretice”, întrucât calculul se poate realiza de către contabilitate.
Intimatul a solicitat a se avea în vedere și faptul că Ministerul Muncii, prin adresa nr._/20.11.2012 a precizat că prin numeroase decizii irevocabile s-a acordat câte 25% pentru fiecare din suplimente prin echivalare/asimilare cu alte sporuri care se acordă funcționarilor publici.
Agenția Județeană pentru plăți și inspecție socială A., în subordinea Ministerului Muncii, a achitat în luna decembrie 2012 sumele aferente acestor suplimente în cuantum de 5% pe o hotărâre judecătorească identică (decizia nr. 688/2009) cu cea în cauză, sume care reprezintă o parte din creanța totală calculată la câte 25% pentru fiecare din suplimente.
În plus, prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară se confirmă suma solicitată de intimat, precum și procentele acordate în cuantum de 25% pentru fiecare supliment.
Față de mențiunile de nelegalitate al actelor de executare cu privire la mențiunile privind completarea carnetului de muncă, intimatul solicită respingerea acestora, întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, fiind abrogate dispozițiile D. 92/1796 și ale Ordinului 136/1976, iar prin cererea de executare nu a solicitat completarea carnetului de muncă.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, intimatul apreciază că acesta a fost calculat în condițiile stabilite de lege.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele NCPC și ale celorlalte acte normative, iar în probațiune a depus înscrisuri.
Prin răspuns la întâmpinare contestatorul a susținut excepție prescrierii dreptului la a cere executarea silită, creditorul obținând titlul executoriu prin decizia nr. 880/09.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, iar somația a fost emisă de executorul judecătoresc la data de 21.06.2013.
Cu privire la inadmisibilitatea cererilor, contestatorul învederează că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar prin sentința civilă nr. 469/2009 pronunțată de Tribunalul A. s-a recunoscut doar existența dreptului intimatului, însă nu i s-a acordat câtimea aferentă și nici nu s-a expus modalitatea de transpunere în practică a prevederilor reținute, creanța astfel născută neîndeplinind criteriile cerute de lege. Prin decizia nr. 20/21.09.2009 a ÎCCJ, s-a stabilit că în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare, se află în prezența doar a unei intenții a legiuitorului de a acorda funcționarilor publici două drepturi de natură salarială, astfel că în această situație, rămân doar drepturi „ virtuale”.
În concluzie, titlul executoriu ce face obiectul prezentei executări silite nu cuprinde suma la care ITM A. urmează a fi obligată, iar existența unui calcul pe care acesta nu îl recunoaște și pe care îl contestă, în mod evident, nu poate fi pus în executare.
Consideră în continuare că încheierea prin care s-a dispus încuviințarea executării silite a fost dată fără îndepinirea condițiilor legale, motiv pentru care menține solicitarea de anulare a acesteia.
Analizând actele de executare contestate, prin prisma motivelor invocate de contestator, instanța reține, că potrivit articolului 662 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
în ceea ce privește primul motiv invocat de contestator privind prescripția dreptului de a cerere executarea silită, potrivit art. 705 al. 1 Noul Cod de procedură civilă, “dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”.
În speță, se urmărește executarea silită a unor sume de bani ce reprezintă echivalentul drepturilor salariale acordate prin sentința civilă nr. 469/11.04.2009 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, fiind incidente dispozițiile art. 1 al.2 din OUG nr. 71/2009 forma la zi, potrivit cărora în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Prin derogare de la regulile de drept comun privind executarea silită a creanțelor, prin art. 1 din OUG nr. 71/2009 s-a stabilit că plata sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se va face în anul 2012 în cuantum de 5% din valoarea titlului executoriu, urmând ca restul să fie plătit eșalonat, până în anul 2016 inclusiv, astfel că, fiind vorba de o creanță cu executare succesivă, și termenele de prescripție (respectiv momentul începerii termenului de prescripție) se calculează succesiv, de la data scadenței fiecărei tranșe procentuale (rate).
Rezultă astfel, că în privința procentului de 5 % din creanță aferent anului 2012, acesta devine exigibil (scadent) la sfârșitul anului 2012 – prin efectul legii (prin derogare de la regula de drept comun – respectiv data când a devenit executorie hotărârea), urmând ca de la data de 01.01.2013 să înceapă să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât cererea de executare silită a fost depusă la B. B. L. la data de 18.06.2013, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În ceea ce privește motivele invocate de contestator privind lipsa unui titlu executoriu, lipsa unei creanțe certe, lichide, exigibile, instanța reține că în cauză există un titlu executoriu – sentința civilă sentința civilă nr. 469/11.04.2009 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, care, raportat la obiectul litigiului – este executorie potrivit art. 22 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ („Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii”), sens în care a și fost învestită cu formulă executorie.
Pe calea contestației formulate contestatoarea a solicitat anularea executării silite pe considerentul că creanța nu este certă lichidă și exigibilă, în cuprinsul sentinței civile nefiind indicat cuantumul sporurilor sau modalitatea de calcul a acestora
Or, se observă că art.711 al.1 Noul Cod de procedură civilă se poate face contestație la executare împotriva executării silite propriu-zise, la al.2 al aceluiași articol reglementându-se o acțiune cu finalitate diferită, respectiv contestația la titlu.
Contestația la executare propriu-zisă, reprezintă un instrument pus la dispoziția debitorului, creditorului sau terților vătămați prin care aceștia pot obține modificarea sau anularea actelor de executare ori a executării efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.
Contestația la titlu poate fi formulată atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Scopul acesteia nu este de a anula actele de executare, ci de a stabili limitele în care trebuie să se desfășoare executarea silită.
Așadar, în situația în care o parte consideră că titlul executoriu nu este suficient de clar, este îndreptățită să solicite pe calea contestației la titlu lămurirea acestuia și nu să solicite anularea actelor de executare fără ca anterior să obțină lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În cazul de față, fără a formula un petit în sensul învestirii instanței cu o contestație la titlu în sensul stabilirii cuantumului sporurilor acordate prin sentința civilă nr. 469/11.04.2009 pronunțată de Tribunalului A. în dosarul nr._, contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare, însă nu aceasta a fost soluția avută în vedere de legiuitor prin reglementarea celor două tipuri de contestația la executare.
Referitor la cuantumul creanței pentru care s-a început executarea silită, acesta este cert, deoarece rezultă din titlul executoriu, și exigibil – potrivit art. 1 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 71/2009. Pe baza criteriilor stabilite de instanță în titlul executoriu, drepturile salariale cuvenite intimatului A. M. au fost calculate de către expertul contabil S. G., la data de 30.04.2013 – fiind cuprinse în lista privind suplimentul postului respectiv suplimentul pentru treapta salarizare în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, calculate pe perioada 23.05._09, actualizate cu indicele de inflație la data de 30.04.2013 (fila 11 dos. exec.).
În acest context, intimatul a solicitat executarea silită pentru suma de 4734 lei, reprezentând 5% din creanța ce totalizează suma de 94.680 lei, pe care intimata o are față de contestator, executarea silită fiind încuviințată în mod temeinic și legal, prin încheierea nr. 3956/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ (fila 9 dos. exec.), prin care s-a încuviințat executarea a 5% din suma datorată în baza titlului executoriu.
Instanța respinge și cel de al doilea motiv de contestație privind efectuarea completărilor în carnetul de muncă având în vedere că prin cererea de executare nu s-a solicitat completarea carnetului de muncă, acest lucru nemaifiind necesar întrucât în prezent carnetul de muncă nu se mai completează, prin art.298 din Legea nr.53/2003 fiind abrogate dispozițiile Decretului nr.92/1796 și ale Ordinului nr.136/1976.
În privința onorariului executorului judecătoresc, instanța constată că prin încheierea din data de 21.06.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare silită –(fila 12 dos. exec.), în mod corect s-a stabilit suma 473 lei + TVA – onorariu executor judecătoresc – ținând cont de dispozițiile art. 39 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, și Ordinul M.J. Nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, raportat la valoarea creanței, fiind rezonabilă raportat la obiectul, complexitatea executării, valoarea creanței, munca prestată și care urmează a fi prestată în cadrul dosarului execuțional.
În ceea ce privește cheltuielile de executare silită stabilite în sumă de 500 lei+TVA, instanța le apreciază rezonabile în raport de costul serviciilor de comunicare a actelor de executare și având în vedere împrejurarea că în dosarul execuțional s-a recurs la serviciile unui expert pentru determinarea cuantumului creanței datorate de contestatoare.
Referitor la anularea încheierii de încuviințare a executării silite, în conformitate cu prevederile art. 711 alin. 3 NCPC, instanța constată că încheierea nr.3956/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (fila 9 dos. exec.), prin care s-a încuviințat executarea a 5% din suma datorată în baza titlul executoriu corespunde exigențelor legii, respectiv a codului de procedură civilă, dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009 mai sus arătate, astfel că nu există nici un motiv de anulare a acesteia.
Pentru considerentele arătate, va respinge excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită.
Va respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă în contradictoriu cu intimatul A. M..
În conformitate cu dispozițiile art.453 al.1 va lua act că intimatul nu a cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. T. de Muncă, cu sediul în A., .-13, jud. A., CUI_, cont IBAN nr. RO72TREZ0215032XXX015366, în contradictoriu cu intimatul A. M., cu domiciliul în A., ..16-26, ., .> Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 02.09.2013.
Președinte, Grefier,
S. S. M. T.
Aflată în concediu medical
Semnează grefier șef D. V.
Red./Tehnored/SS/MT/11.09.2013/5ex./3com.
Se comunică părții contestatoare I. T. de Muncă - Arad, .-13
- intimatului A. M. - A., ..16-26, ., .>
În conformitate cu prevederile art.719 al.4 N.C.P.C. hotărârea rămasă definitivă se comunică, din oficiu, B. B. L. M. – A., ..19, .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3188/2013. Judecătoria ARAD | Curatelă. Încheierea nr. 2476/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
