Acţiune în constatare. Sentința nr. 1231/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1231/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 18397/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA ARADOperator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1231
Ședința publică din 6 martie 2015
Președinte: D. C. L.
Grefier: B. S.
S-a luat în examinare acțiunea civilă exercitată de reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta Z. M. –L., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2015, în prezența reprezentantei reclamantei, U. C. și a reprezentantului pârâtei, avocat A. Ș., fiind consemnate în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06 martie 2015.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța trece la soluționarea cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 23.10.2014 sub nr._, reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta Z. M. –L., a solicitat a se constata că valoarea tuturor investițiilor ce au dus la sporirea valorii imobilului situat în A., .. 6, înscris în CF nr._ A., a fost suportată de reclamantă astfel că pârâta nu mai are dreptul de a obține în mod direct sau indirect o compensație pentru acest spor de valoare sau investiții, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare, reclamanta arată că a achiziționat în anul 2005, în cote egale cu defunctul De Angeli Piero, imobilul situat în A. ..6, înscris în CF nr._ A..
Coproprietarul De Angeli Piero a decedat, în urma sa rămânând moștenitoarele lui, Pantaleoni Graziela și De Angeli D., care au solicitat ieșirea din indiviziune în dosarul nr._ al Judecătoriei A., dosar soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 5773/2012. În fata primei instanțe moștenitoarele au cesionat drepturile ce formau obiectul litigiului antemenționat către pârâta din acest dosar, Z. M..
În dosarul având ca obiect ieșire din indiviziune, s-a formulat de către reclamanta din acest dosar, F. M., o cerere reconventională prin care se urmarea plata de către cele două moștenitoare a valorii investițiilor pe care reclamanta le efectuase la imobil, cerere care a fost anulată ca netimbrată. În această situație, reclamanta a formulat pe calea unei acțiunii separate, dosarul nr._ al Judecătoriei A., o cerere similară, prin care a solicitat obligarea pârâtei Z. M. L. la plata investițiilor în posesia cărora urma să intre la finalizarea procesului de partaj, însă acțiunea s-a respins irevocabil fără a se judeca fondul cauzei, apreciindu-se că pârâta Z. nu are calitate procesuală pasivă, întrucât ea a dobândit imobilul de la moștenitoarele De Angeli si Pantaleoni, în starea în care se afla, în cadrul unei cesiuni de drepturi litigioase.
Prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. reclamanta a fost obligată la plata unei sulte către pârâtă în vederea echilibrării valorice a celor două loturi, plecându-se de la premisele unei contribuții egale a părților la achiziționarea și sporirea valorii imobilului, echilibrare care și-ar fi avut rostul doar în condițiile în care premisa era reala. Or, în speță pârâta nu a contribuit cu nimic la achiziționarea sau sporirea valorii imobilului. Câtă vreme toate investițiile au fost efectuate de către reclamantă, la întregul imobil, deci atât la apartamentul său cât și la apartamentul nr.2 atribuit pârâtei, aceasta din urma nu are dreptul să pretindă și să obțină diferența de valoare a loturilor, respectiv contravaloarea investițiilor. Reclamanta pierde oricum mare parte din valoarea acestor investiții, cele efectuate la apartamentul nr. 2 rămânând în proprietatea pârâtei. Reclamanta nu poate fi însă obligată la o pierdere dublă. O situație contrară ar duce la obligarea reclamantei la o a doua plată a acestor investiții și la compensarea pârâtei pentru ceva ce nu a cheltuit. Chiar dacă s-a stabilit irevocabil că pârâta Z. nu este titulara obligației de plată a contravalorii acestor investiții către reclamantă, ea nu poate fi nici titulara dreptului de a pretinde contravaloarea lor de la reclamantă.
Pârâta Z. M. a dobândit drepturile litigioase privind imobilul din litigiu de la moștenitoarele coproprietarului imobilului, defunctul De Angeli Piero, plătind exact ceea ce au dobândit, și anume, apartamentul ce formează Lotul 2 din imobil, cu tot cu investițiile efectuate de reclamantă la acest lot. Aceasta înseamnă că pârâta nu are nicio justificare în a pretinde și obține sub nici o formă valoarea investițiilor, câtă vreme le-a obținut în natura și, intrând în posesia apartamentului, se va bucura de ele.
În cazul în care prezenta acțiune va fi respinsă, pârâta va dobândi apartamentul său la un preț inferior, preț ce exclude valoarea investițiilor care au justificat practic suma plătită, rămânând și cu banii și cu casa. Pe de alta parte, reclamanta F. ar urma să plătească de două ori aceste investiții. Prima oară când le-a făcut și a doua oară când o "desplătește" pe pârâtă. O atare soluție ar duce la un dezechilibru nu doar economic ci și moral, reclamanta plătindu-și de două ori imobilul, iar pârâta obținându-l pe al său la un preț de nimic. Aceasta în condițiile în care, așa cum s-a arătat deja, reclamanta rămâne oricum prejudiciată, câtă vreme ea este cea care a efectuat toate investițiile, inclusiv cele aferente apartamentului nr. 2, atribuit pârâtei.
Se mai arată că valoarea investițiilor este de 42.700 Euro, fapt ce rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei A., care a avut ca obiect tocmai stabilirea valorii investițiilor.
În drept, reclamanta invocă art.35 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea acțiunii arătând, pe de-o parte, că acțiunea în constatarea dreptului este inadmisibilă câtă vreme este posibilă acțiunea în realizare, acțiunea în realizare fiind deja exercitată de reclamantă în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei A., chiar dacă fără succes, iar pe de altă parte, hotărârile pronunțate în dosarele nr._ și nr.
_ ale Judecătoriei A., au autoritate de lucru judecat față de pretențiile
reclamantei în prezenta acțiune.
Acțiunea în pretenții pentru contravaloarea investițiilor s-a respins într-adevăr, prin admiterea excepției de fond a lipsei calității procesuale pasive, dar nu fără a se cerceta fondul cauzei, cum greșit susține reclamanta, ci dimpotrivă, ca urmare a cercetării fondului cauzei. Prin decizia nr. 407/17.04.2014 Curtea de Apel Timișoara a stabilit că pârâta a dobândit prin cumpărare cota de 1/2 din imobil la data de 27.12.2012 „în starea în care se află și în prezent (deci încorporând și lucrările indicate de reclamantă și efectuate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare)", motiv pentru care . a acestor investiții s-a realizat cu un just temei. Ca urmare, obiectul judecății a constat în dreptul de proprietate a pârâtei asupra cotei de 1/2 din investițiile invocate de către reclamantă, precum și obligația sa de a o despăgubi pe reclamantă pentru investițiile respective, instanța stabilind că o astfel de obligație nu există în sarcina mea.
Deși reclamanta susține că acțiunea sa este o acțiune în constatare întemeiată pe disp. art. 35 NCPC, modul ambiguu în care a formulat petitul necesită un răspuns mai detaliat.
În prima parte a petitului, reclamanta solicită constatarea unei stări de fapt și nu a unui drept („să se constate că valoarea tuturor investițiilor ...a fost suportată de către reclamantă""), condiția de admisibilitate arătată în art. 35 NCPC pentru exercitarea acțiunii în constatare (existența/inexistența unui drept) nu este îndeplinită.
A doua parte a petitului („că constatați ... că pârâta nu mai are dreptul de a obține direct sau indirect, o compensație pentru acest spor de valoare sau pentru investiții") a făcut obiectul judecății în cele două dosare soluționate irevocabil. Ori a pretinde că pârâta nu are niciun drept asupra investițiilor înseamnă a aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârilor care au stabilit contrariul întrucât în cele două dosare soluționate irevocabil s-a stabilit, pe de o parte, că pârâta a dobândit în proprietate prin cumpărare cota de ½ din imobil cu tot cu investiții, iar pe de altă parte, s-a stabilit sulta corespunzătoare diferenței valorice dintre cele două loturi, acestea având înglobate în valoarea lor investițiile respective.
Din modul în care reclamanta și-a argumentat acțiunea rezultă că această ultimă parte a petitului reprezintă o pretenție proprie a reclamantei în raport cu drepturile pârâtei care au fost stabilite în litigiile anterioare, reclamanta urmărind paralizarea exercitării dreptului său la plata sultei. Raportat la acest aspect, prezenta acțiune este o acțiune în realizare (prin imposibilitatea exercitării dreptului pârâtei, reclamanta și-ar valorifica indirect propriul drept pe care îl invocă asupra investițiilor).
Pârâta susține că a dobândit cota de 1/2 din imobil în starea în care se află și în prezent, iar prețul plătit a acoperit inclusiv ½ din investițiile realizate anterior la imobil. Prin împărțirea imobilului acest drept s-a transformat în drept exclusiv asupra unuia din loturile formate și în dreptul asupra sultei stabilite de către instanță. Contrar susținerilor reclamantei, instanțele au stabilit că este îndreptățită la plata sultei calculate prin raportare la situația actuală a imobilului, cu tot cu investiții, întrucât au fost dobândite legal de către mine, prin cumpărare. Hotărârile prin care s-a stabilit sulta la care este îndreptățită constituie titluri executorii și au autoritate de lucru judecat.
În replică, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtă, respectiv a inadmisibilității și autorității de lucru judecat.
Cât privește excepția inadmisibilității, reclamanta arată că promovarea unei acțiuni în realizare este imposibilă câtă vreme a solicitat constatarea inexistentei unui drept, nefiind posibil a se solicita realizarea a ceva ce nu există, fie fapt fie în drept. Faptul că în dosarul nr._ reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii investițiilor pe care ea, F. M., le-a realizat la imobilul din litigiu, nu acoperă ipoteza din acest dosar în care se solicită să se constate că toate investițiile au fost efectuate și plătite implicit de către reclamantă, astfel ca la această dată orice obligație de a plăti oricui, dar în special pârâtei, nu există.
Cu privire la cel de-al doilea argument în susținerea excepției de inadmisibilitate, acela că s-ar solicita constatarea existentei unei stări de fapt, nici acesta nu poate fi primit. Deși aparent sunt două cereri distincte, în realitate petitul este unul singur, și anume constatarea inexistentei unui drept al pârâtei. Prima parte a petitului este doar o prezentare a motivului pentru care se cere să se constate că pârâta nu mai are dreptul să (...), deoarece valoarea tuturor investiților a fost suportată de către reclamantă.
În ce privește autoritatea de lucru judecat, dosarele despre care se face vorbire în întâmpinare au avut alt obiect și alt temei juridic. Potrivit art.1201 cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și poartă între aceleași părți.
Analizând actele și lucrările aflate la dosar, instanța reține următoarele:
Starea de fapt :
Prin sentința civilă nr. 6084 din data de 07.10.2013, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 407/17.04.2014 a Curții de Apel Timișoara (care în recurs, modifică decizia civilă nr. 130/2014 a Tribunalului A., pronunțată în apel, în sensul că respinge apelul și menține sentința primei instanțe), s-a respins acțiunea reclamantei F. M. în contradictoriu cu pârâta Z. M. L. pentru obligarea pârâtei la plata unor îmbunătățiri aduse imobilului ce a format obiectul proprietății comune a defunctului Angeli Piero, alături de reclamantă, fiecare în cote de 1/2 (cei doi cumpărând respectivul imobil împreună), în condițiile în care, în cadrul procesului de partaj și ulterior decesului defunctului Angeli Piero, moștenitoarele acestuia: numitele Pantaleoni G. și DeAngeli D. au încheiat cu pârâta Z. contractul de cesiune de drepturi litigioase ce viza cota de 1/2 din imobil, sens în care pârâta a dobîndit acea cotă, în raport de care s-a pronunțat hotărârea de partaj în cadrul sentinței civile nr. 5773/14.06.2012, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
În acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut prin decizia sa, menționată anterior, valabilitatea raționamentului primei instanțe cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Z., cesionara de drepturi litigioase, în ceea ce privește acțiunea reclamantei promovate pe temeiul înbogățirii fără justă cauză cu privire la pretenția ce vizează suma de 40.000 euro reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului ce a constituit obiectul proprietății comune a reclamantei și a defunctului Angeli.
În considerentele acestei decizii, se rețin următoarele considerente relevante pentru speța de față:
Literatura și practica judiciară în materie au subliniat în mod constant că, în cazul în care imobilul a fost vândut de proprietar unei alte persoane, acțiunea constructorului pentru a obține contravaloarea investițiilor poate fi îndreptată numai împotriva vechiului proprietar, deoarece acesta a profitat de lucrările respective, întrucât a vândut imobilul cu toate lucrările executate, deci cu un preț mai mare decât cel pe care l-ar fi putut obține în lipsa acelor lucrări.
Prin acțiunea de față, reclamanta F. solicită în contradictoriu cu pârâta Z. să se constate că pârâta nu are dreptul să obțină direct sau indirect o compensație pentru sporul de valoare realizat de reclamantă.
Dispozițiile legale incidente în cauză :
Potrivit art. 35 C.pr.civ., Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Aprecierile în drept ale instanței asupra excepției de inadmisibilitate, analizată cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin.1 C.pr.civ :
Așa cum s-a arătat în jurisprudența relevantă a Î.C.C.J. (Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1058 din 18 martie 2014, care a modificat decizia nr. 63 A din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara), constatarea învestirii cu o acțiune în temeiul art. 111 C. proc. civ. atrage pentru instanță obligația verificării dacă cererea poate fi primită sau dacă ea nu poate fi primită, caz în care sancțiunea inclusă în ipoteza normei este inadmisibilitatea,... deoarece pe calea deschisă de art. 111 C. proc. civ. părții, reclamanta poate solicita să se constate existența sau inexistența unui drept, ca regulă. Ea nu are însă acces la această cale dacă poate cere realizarea dreptului, cererea în constatare, în acest caz, neputând fi primită potrivit legii.
În condițiile în care decizia de recurs a C.A. Timișoara cu nr. 407/17.04.2014 reține în considerentele ei că, în cazul în care imobilul a fost vândut de proprietar unei alte persoane, acțiunea constructorului pentru a obține contravaloarea investițiilor poate fi îndreptată numai împotriva vechiului proprietar, deoarece acesta a profitat de lucrările respective, întrucât a vândut imobilul cu toate lucrările executate, deci cu un preț mai mare decât cel pe care l-ar fi putut obține în lipsa acelor lucrări, reclamanta aflată în poziția constructorului are la îndemână acțiunea în realizare față de celălalt coproprietar și care și-a înstrăinat cota, beneficiind indirect de creșterea valorii bunului, prin obținerea unui preț ce acoperă și investițiile constructorului coproprietar.
Împrejurarea că respectivul coproprietar, în speță defunctul Angeli, este decedat nu împietează asupra dreptului reclamantei la a promova acțiunea în realizare e face inadmisibilă acțiunea în constatare de față, deoarece obligația de dezdăunare pentru investiții corespunzătoare sporului de valoare aferentă cotei proprii din imobil, a trecut pe cale succesorală, la moștenitorii defunctului, care de altfel au încheiat cu pârâta contractul de cesiune și au beneficiat, în final de respectivul spor de valoare.
Pe cale de consecință, reclamanta are la dispoziție acțiunea în realizare față de moștenitorii defunctului Angeli, și anume numitele Pantaleoni G. și DeAngeli D., care au înstrăinat cota lor către pârâtă pentru un preț ce înglobează și valoarea corespunzătoare a invenstițiilor solicitate de reclamantă.
Astfel fiind, cererea în constatate a reclamantei este inadmisibilă, pe cale de consecință se va respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâta Z. M. –L..
În baza art.453 C.pr.civ va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar apărător conform dovezilor depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, invocată de pârâtă.
Respinge acțiunea civilă exercitată de reclamanta F. M., având CNP_, domiciliată în A., ..6, jud. A., în contradictoriu cu pârâta Z. M. –L., domiciliată în A., ..3, jud. A..
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
În caz de formulare, cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. C. L. B. S.
DC/RF/15.04.2015/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- F. M. - A., ..6, jud. A.
- Z. M. –L. - A., ..3, jud. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 1697/2015.... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 1626/2015.... → |
|---|
