Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4588/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4588/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 5979/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4588
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. – C., în contradictoriu cu pârâtul C. M. Ș., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal se prezintă reclamanta și pârâtul asistat de av. I. C. din cadrul Baroului A. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 lit. f) din OUG nr. 80/2013 .
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de 18 septembrie 2015, iar ulterior la data de 23 septembrie 2015 s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de către Consiliul Local al Municipiului A. - Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară - Serviciul autoritate tutelară.
La data de 17 septembrie 2015, a fost ascultată minora C. R. Agaftia, în Camera de Consiliu, procesul verbal încheiat în acest sens fiind atașat la dosar.
Se procedează la legitimarea părților, sens în care reclamanta prezintă CI ., nr._, iar pârâtul prezintă CI ., nr._.
Instanța pune în discuția părților obiectul prezentei cereri, raportat la modalitatea în care a fost formulată aceasta.
Reclamanta arată că, obiectul prezentei cereri este stabilirea locuinței minorei la aceasta și exercitarea autorității părintești în comun de către ambele părți privind minora.
Instanta ia act de precizarea de acțiune formulată de reclamantă și, verificând din oficiu competența de soluționare a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, constată că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. a) Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 114 Cod procedură civilă, este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
În conformitate cu prevederile art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară cercetării procesului ca fiind de cel mult 2 luni.
Conform solicitărilor instanței, pârâtul arată că în prezent nu este încadrat în muncă, neopunându-se admiterii cererii formulate.
Atât reclamanta, cât și reprezentantul pârâtului arată că nu au alte cereri de formulat ori probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reclamanta solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost precizată astăzi.
Reprezentantul pârâtului nu se opune admiterii cererii promovate, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 04 mai 2015, sub numărul de dosar_, reclamanta S. R. – C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. M. Ș. ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să se dispună stabilirea locuinței minorei C. R. Agaftia la aceasta.
În motivare a arătat că, minora în prezent este încredințată spre creștere și educare pârâtului, însă este agresată fizic și verbal de către acesta, apelând în repetate rânduri și la organele de poliție și protecția copilului, astfel încât minora în prezent nu mai dorește să locuiască cu pârâtul.
A mai arătat că, deși prin hotărârea pronunțată de către instanță, prin care s-a dispus stabilirea locuinței minorei la tată, reclamantei i s-a stabilit un program de vizitare a minorei, acest program nu a fost respectat de către pârât, interzicându-i minorei să-și viziteze mama.
Reclamanta a arătat că, începând cu data de 02.05.2015, minora locuiește cu aceasta, cu acordul celor de la protecția copilului și a organelor de poliție care au discutat cu minora, motiv pentru care a promovat prezenta cerere a cărei admitere o solicită.
Reclamanta nu și-a motivat în drept, cererea promovată, iar în cadrul probei cu acte a depus la dosar adeverință din care rezultă că minora este înscrisă în cls- a X-a la Liceul Tehnologic „I. M.”, copia cărții sale de identitate, copia sentinței civile nr. 2485/01.04.2002, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 1692/2002, copia sesizării formulată de către reclamantă, adresată Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, copia cărții de identitate a minorei, copia certificatului de naștere a minorei.
Prin rezoluția din data de 08.07.2015, instanța a dispus efectuarea anchetei psihosociale la locuințele părților, referatul încheiat în acest sens de către CLM – DDAC – serviciul de autoritate tutelară, fiind depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18.09.2015, iar ulterior, la data de 23.09.2015.
La data de 17 septembrie 2015, în Camera de Consiliu, a fost ascultată minora, procesul – verbal încheiat în acest sens fiind consemnat și atașat la dosar .
La termenul de judecată din data de 21 septembrie 2015, pârâtul, prezent în fața instanței a arătat că nu se opune admiterii cererii promovate.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Din căsătoria părților au rezultat copiii C. R. Agaftia, născută la data de 01.11.1998 și C. Alberta D., născută la data de 20.11.2000. Prin sentința civilă nr. 2485/01.04.2002 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 1692/2002, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, minora C. R. Agaftia a fost încredințată spre creștere și educare tatălui, iar minora C. Alberta D., la mamă.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere concluziile referatului de anchetă socială și înțelegerea părților.
Conform art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți (…).
Din raportul de anchetă psihosocială reiese că minora C. R. Agaftia locuiește în fapt din luna mai 2015 împreună cu reclamanta, urmare a deciziei copilului de a părăsi locuința tatălui. Reclamanta locuiește împreună cu actualul soț, cei doi copii rezultați din căsătoria cu pârâtul și minorul S. C. M., rezultat din actuala căsătorie a reclamantei, în A., într-un imobil compus din două camere și dependințe, mobilate și întreținute corespunzător.
Fiind ascultată în camera de consiliu, minora și-a exprimat opțiunea de a locui cu mama sa, invocând lipsa de comunicare cu tatăl precum și dorința sa de a avea legături mai strânse cu mama și frații.
În cauză, chiar dacă instanța nu recunoaște copilului un drept de veto în valorificarea drepturilor atribuite de lege, raportat la vârsta minorei, opțiunea exprimată de aceasta reprezintă un element esențial în luarea deciziei de stabilire a locuinței copilului, aceasta având maturitatea necesară pentru a discerne într-o măsură ridicată la care dintre părinți îi este mai bine satisfăcut interesul său de a beneficia de o îngrijire și educație adaptate vârstei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în jurisprudența sa că, în cazul încredințării copilului, „interesul superior al copilului” trebuie să aibă un dublu obiect, care să vizeze pe de o parte garantarea creșterii sale într-un mediu sănătos, în așa astfel încât unul dintre părinți să nu poată lua măsuri de natură a-i prejudicia sănătatea și dezvoltarea psihică, iar pe de altă parte, menținerea legăturilor cu familia sa, în afară de cazurile când aceasta s-ar dovedi a fi total „nedemnă”, copilul neputând fi rupt de „rădăcinile” sale firești.
Instanța mai reține că relația dintre frați este esențială în dezvoltarea armonioasă a minorilor, posibilitatea acestora de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieții de familie, iar împiedicarea unei asemenea relații, în măsura în care nu este justificată de interesul superior al copilului, reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8 CEDO.
Astfel, în cauză, stabilirea locuinței minorei la mamă este benefică pentru copil și prin prisma consolidării relației acesteia cu cei doi frați, având în vedere perioada îndelungată în care minora C. R. Agaftia a locuit separat de frații săi.
Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți implică consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la educarea și creșterea copilului (spre exemplu cele cu privire la școala la care urmează a fi înscris copilul, religia copilului, s.a.), deciziile curente privind îngrijirea copilului și educarea acestuia fiind luate de părintele cu care minorul locuiește. Aceasta presupune existența atât a unor drepturi cât și a unor obligații în sarcina părinților, care sunt chemați să se implice în creșterea copilului, îngrijirea sănătății, dezvoltării fizice, psihice și intelectuale precum și în educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia.
În speță nu au fost evidențiate motive temeinice care să justifice îndepărtarea tatălui de la exercițiul autorității părintești, rezultate din împrejurări care ar fi de natură să creeze o stare de pericol pentru minoră, urmare a exercitării autorității părintești de către figura paternă.
Față de considerentele expuse, reținând că împrejurările avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 2485/01.04.2002 s-au schimbat, având în vedere interesul superior al copilului, opțiunea manifestată de acesta și acordul părților, instanța va modifică măsurile luate cu privire la copilul C. R. Agaftia prin sentința civilă sus-menționată, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 1692/2002, în sensul că va stabili locuința minorei la mamă și va dispune exercitarea autorității părintești cu privire aceasta, de către ambii părinți.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată și ulterior precizată de reclamanta S. R. C., CNP:_, cu domiciliul în oraș Pecica, ., ., fără forme legale în A., ., județul A., în contradictoriu cu pârâtul C. M. Ș., CNP:_, domiciliat în A., Calea Timișorii, nr. 103, . și în consecință:
Modifică măsurile luate cu privire la copilul C. R. Agaftia, născută la data de 01.11.1998 în A., prin sentința civilă nr. 2485/01.04.2002 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 1692/2002, în sensul că stabilește locuința minorei C. R. Agaftia, la mamă, reclamanta S. R. C..
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minora C. R. Agaftia, de către ambii părinți.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/07.10.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamanta S. R. C., fără forme legale în A., ., județul A.,
pârâtul C. M. Ș., domiciliat în A., Calea Timișorii, nr. 103, .
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4/2015. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
