Ordin de protecţie. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria ARAD

Judecătoria ARAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 06-01-2015 în dosarul nr. 20707/55/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A. Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. 20._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1

Ședința Camerei de Consiliu din 06.01.2015

Președinte: P. N.

Grefier: A. M.

S-a luat în examinare, cererea formulată de petentul M. V. F., minor, prin reprezentantul legal M. A. E. (mama minorului) în contradictoriu cu intimatul M. F. M. având ca obiect emiterea ordinului de protecție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta legală a petentului asistată de avocații B. D. și Bariz C. din Baroul Timișoara și reprezentantul intimatului, avocat S. R. din Baroul A., absent fiind petentul minor.

Ministerul Public este reprezentant prin procuror D. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria A..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 25/2012.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanța procedează la luarea interogatoriului reprezentantului legal al petentului, respectiv mama acestuia. Reprezentantul intimatului solicită audierea petentului minor și acvirarea dosarului nr. 13._ al Judecătoriei A..

Procurorul solicită luarea interogatoriului intimatului și audierea petentului minor.

Reprezentanții petentului solicită respingerea cererilor de probațiune.

Instanța, față de vârsta petentului minor, apreciază că nu se impune audierea acestuia. Având în vedere că intimatul și-a exprimat poziția prin întâmpinare, față de împrejurarea că proba nu a fost solicitată de reprezentanta legală a petentului, instanța respinge cererea de probațiune. Dispune acvirarea dosarului nr. 13._ al Judecătoriei A.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza in stare de judecata și acordă cuvântul pe fond.

Avocații petentului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că prin probele administrate în cauză s-au dovedit motivele acțiunii, dezvoltarea psihică a minorului fiind pusă în pericol prin comportamentul intimatului, fără cheltuieli de judecată.

Avocatul intimatului solicită respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu întrunite condițiile de admisibilitate în vederea emiterii ordinului de protecție, neexistând nici o violență.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că din probele administrate rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003.

INSTANȚA

Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria A. în data de 15.12.2014 petentul M. V. F., minor, prin reprezentantul legal M. A. E. (mama minorului) în contradictoriu cu intimatul M. F. M. au solicitat emiterea ordinului de protecție, prin care să se interzică intimatului de a se mai apropia la o distanță mai mică de 100 m de petent, de domiciliul și de școala pe care acesta o frecventează și să se interzică intimatului să îl contacteze pe petent în orice mod, inclusiv telefonic sau prin prin corespondență.

În motivarea cererii sale, petentul M. V. F., minor, prin reprezentantul legal M. A. E. (mama minorului) a arătat că intimatul este tatăl petentului minor și fostul ei soț. S-a învederat că începând cu luna ianuarie 2014, datorită comportamentului petentului minor, fiul ei, comportament care se manifesta prin agitație, spaimă, refuz de a se întâlni cu tatăl său, episoade de crize isterice, coșmaruri și în general o stare emoțională alterată, a decis să apeleze la ajutorul unui psiholog pentru a descoperi care este motivul suferinței fiului ei, care refuza să îi spună ce îl deranjează.

S-a mai arătat că după mai multe ședințe de terapie la psiholog în A., în luna octombrie 2014 a început consilierea psihologică a minorului în cadrul Cabinetului individual de psihologie N. I. din Timișoara. În urma celor 4 ședințe de psihoterapie din cadrul acestui cabinet doamna psiholog a întocmit un raport final, ale cărui concluzii sunt terifiante. Astfel, s-a arătat că s-a descoperit că motivul traumei prin care trece fiul lui este acela că tatăl lui îl abuzează sexual, ceea ce a l-a afectat profund pe minor, creându-i un dezechilibru major. S-a mai învederat că în prezent minorul are nevoie permanentă de ea, are tulburări de vorbire, stări de agitație psiho mtorie, anxietate, crize afective, enuresis nocturn, tendința de a nu respecta reguli și norme, comportament agresiv, etc.

În concluzie s-a arătat că prezența tatălui minorului în preajma copilului constituie un pericol iminent față de acesta și se impune de urgență luarea măsurii interzicerii pârâtului de a se apropia la mai puțin de 100 m de minor, atât la locuința acestuia cât și la unitatea de învățământ pe care o frecventează.

În drept, petentul, prin reprezentantul legal, și-a întemeiat cererea formulată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003.

Intimatul, legal citat, s-a prezentat în fața instanței, iar prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea cererii, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr 217/2003 întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă în nici un mod faptul că el ar fi exercitat acte de violență asupra minorului. S-a mai motivat că prin sentința civilă nr. 9572/23.09.2014 pronunțată de Judecătoria A., în dosar 13._ s-a dispus ca minorul M. V. F., petentul din prezenta cauză să urmeze un program de consiliere psihologică pe o perioadă de 3 luni, cu începere de la data de 01.10.2014 la psiholog P. R.. Din raportul de consiliere întocmit de doamna psiholog reiese că mama minorului a avut o atitudine reticentă față de aceasta, ba chiar ostilă, nefiind de acord să completeze scala de evaluare privind stilul parental și interviul clinic structurat cu informații despre minor de la momentul conștientizării sarcinii și până în prezent, însă a colaborat cu doamna psiholog N. I., care nu era numit de instanța de judecată.

S-a mai învederat că mama minorului a refuzat să îl lase pe minor singur cu psihologul, iar intimatul nu a putut participa, întrucât mama minorului nu a dorit acest lucru. S-a mai menționat că din cele reținute de doamna psiholog P. R., s-a remarcat că minorul folosește termeni duri, categorici și chiar jignitori, toate acestea fiind preluate din conversațiile din mediul în care minorul trăiește, acesta utilizând expresii prezente în limbajul adulților, astfel că intimatul consideră că toate relatările minorului au fost în fapt induse de mama sa și de celelalte persoane adulte din anturajul acestuia, îndeosebi de actualul concubin al mamei minorului, din dorința de a-l denigra în fața minorului pentru că și-a permis să se adreseze unui executor judecătoresc pentru punerea în executare a programului de vizitare a minorului. Intimatul a mai învederat că în concluziile doamnei psiholog R. P. s-a evidențiat o stare de deprivare parentală, aspect care vine să confirme susținerile sale, respectiv că începând cu pronunțarea divorțului, mama minorului a făcut tot posibilul ca să-l îndepărteze pe minor de el și să-i inducă minorului ideea că tatăl lui este în fapt actualul concubin al ei.

De asemenea s-a mai menționat că minorul a afirmat că dorește să păstreze relații personale cu ambii părinți, potrivit avizului dat de doamna psiholog C. I., iar mama minorului a nesocotit dispozițiile instanței privind reglementarea vizitării minorului, aceasta opunându-se și acțiunii Direcției Generale de Asistență Socială a Copilului A. privind consilierea psihologică a minorului.

În deliberare, din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, și din analiza lucrărilor din dosarul atașat nr. 13._ instanța a reținut următoarele:

Petentul minor, M. V. F. născut la data de 18.03.2008 este fiul reprezentantului legal al acestuia, M. A. E., în calitate de mamă, și al intimatului.

Părinții minorului au divorțat la data de 17.11.2009, minorul fiind încredințat mamei sale. Prin aceeași sentință s-a stabilit ca intimatul să aibă legături personale cu minorul de două ori pe săptămână, între orele 16-18, la domiciliul mamei, și în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 16-20, la domiciliul tatălui. Acest program s-a desfășurat până la promovarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului_ al Judecătoriei A., care prin sentința civilă nr. 5046/05.09.2013 a acordat un program mult mai larg, intimatului, în care minorul urma să petreacă la domiciliul acestui perioade mult mai lungi.

Prin decizia civilă nr. 146/30.01.2014 nr. 146/30.01.2014 a Tribunalului A., a fost admis apelul declarat de mama minorului, a fost schimbat în parte programul stabilit de instanța de fond, însă programul de păstrare a legăturilor personale a intimatului cu minorul a fost menținut în cea mai mare parte, în sensul că minorul a avut stabilite intervale de timp mult mai lungi, la domiciliul tatălui (de vineri până duminica, o lună în vacanța de vară și câte jumătate din celelalte vacanțe).

În cuprinsul hotărârilor de mai sus s-a reținut că deși, reclamanta a depus o . fotografii, în care minorul prezintă escoriații și echimoze, nu a făcut dovada că acestea se datorează culpei pârâtului.

În sentința de apel, s-a arătat că mama minorului este de acord cu păstrarea relațiilor personale dintre tată și fiu, însă cu anumite precizări.

În urma hotărârilor judecătorești de mai sus, după rămânerea definitivă a acestora, intimatul în încercarea de a pune în executare sentința de mai sus, s-a lovit de refuzul minorului care nu a dorit mai să meargă cu el. Astfel, acesta a apelat la organele Statului, respectiv executorul judecătoresc, un consilier de la Direcția de Asistență a Copilului și chiar la poliție, ocazii în care conform adresei de la fila 33 dosar (_/55/2014), intimatul a avut un comportament necorespunzător provocând scandal, deranjând locatarii.

Ca urmare, a accentuării atitudinii de respingere a minorului față de tată și a stării acestuia de agitație, plâns, teamă și datorită refuzului minorului de a discuta despre ceea ce face în prezența tatălui, mama acestuia a apelat la serviciile unui psiholog, I. C., care la data de 28.07.2014 (fila 32)a reținut că tatăl nu ține cont de sentimentele copilului, copilul pecepând dorința tatălui de a-l vedea cu orice preț, ca abuzivă, stresantă, provocându-i mereu stări de agitație, tulburări de comportament și enurezis, astfel că recomandarea acesteia, care i-a adus-o și la cunoștința intimatului a fost ca intimatul să înceteze, pentru o perioadă, să-l mai caute pe copil, în special să înceteze demersurile oficiale (poliție, executor, etc.)în vederea atenuării sentimentelor minorului față de el, care la acea dată erau „agresive, evitante, de repulsie, însă intimatul nu a ținut cont de acestea, și chiar și la data de 17.12.2014 (adresa fila 110 dosar) a încercat executarea silită prin executorul judecătoresc.

În urma agrăvării comportamentului minorului, datorită comportamentului tatălui, care a continuat în același mod și față de împrejurarea s-a constatat atât de executorul judecătoresc cât și de un angajat de Direcția de Asistență a Copilului, că minorul refuză categoric să meargă cu tatăl lui, reținându-se că minorul este speriat, prezintă stări de anxietate față de tată și a refuzat să meargă chiar și o oră la un loc de joacă cu acesta. Totodată s-a reținut că mama nu s-a opus ca minorul să păstreze legături personale cu minorul.

Ca urmare, la data de 24.07.2014, Direcția de Asistență Socială a copilului a promovat pentru încuviințarea unui program de consiliere psihologică.

Deși, intimatul a apreciat că mama minorului s-a opus la această acțiune, din întâmpinarea formulată de aceasta se reține că mama minorului a apreciat măsura ca inoportună ca urmare a faptului că minorul participa la consiliere psihologică la doamna phiholog C., iar comportamentul minorului se datora exclusiv faptelor tatălui său care venea însoțit de organele statului.

În urma consilierilor pshologice care au urmat, inițial la doamna psiholog R. P. iar ulterior la doamna N. I. s-a confirmat faptul că minorul manifestă stări anxioase cu mare încărcătură emoțională, prezența tatălui provocîndu-i minorului o stare de teamă, și nesiguranță.

Minorul, pe parcursul ședințelor de consiliere, (la doamna I.) a relatat și repetat atitudini și comportament ale intimatului care a vizat contactul fizic cu acesta, contact care a vizat organele genitale, aspecte pe care minorul le-a ascuns mamei, întrucât a fost amenințat că intimatul îi va omorî mama.

Astfel minorul a relatat că (fila 12 dosar) tatăl său îl punea, de fiecare dată când mergea în vizită la el, să se dezbrace gol, că tata îi arăta organele genitale și îi cerea minorului să i le arate și el pe ale lui, apoi minorul a spus că tatăl i-a pus mâna pe organul său pentru a vedea cum este în organ și a tras de acesta, moment în care minorul a spus că l-a durut. Totodată a povestit un incident în care tatăl său a folosit unghia și organul său genital în zona anusului și a organului genital al copilului, acest comportament al tatălui întâmplându-se de mai multe ori.

Este adevărat că minorul, la sfârșitul anului 2013 a spus că dorește să păstreze relații cu ambii părinți, același lucru afirmându-l și la data de 04.07.2014, în fața executorului judecătoresc, când refuzând să meargă cu tatăl lui, a spus că poate pe viitor s-ar putea să dorească să reia legăturile cu tatăl lui. Acest lucru, denotă o gândire independentă a minorului care în situație de stres a putut pe de o parte să-l respingă pe tată, iar pe de altă parte să anticipeze și să-și dorească a relație mai bună cu acesta.

Din păcate, intimatul, a agravat relația dintre el și copil, astfel că a încercat executarea silită prin executor și la finele anului 2014.

În conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 25/2012, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, în vreme ce dispozițiile art. 22 prevede că violența în familie, manifestată sub forma violenței verbale, constă în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 25/2012 și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 217/2003, pentru ca violența în familie, așa cum a fost definită de textul de lege citat, să conducă la emiterea unui ordin de protecție, este necesar ca prin actele de violență ale intimatului să se fi creat o stare de pericol pentru a cărei înlăturare să fie necesară emiterea ordinului de protecție.

Din materialul probator depus la dosar instanța constată că actele de violență fizică și psihică, amenințările și pericolele la care intimatul l-a expus pe petent, fiul său, în vârstă de aproape 7 ani, pe parcursul unei perioade mari de timp, în care copilul în început să conștientizeze faptele tatălui său, au fost de natură a crea o stare de pericol pentru acesta. Instanța a constatat existența unor indicii din care rezultă că există o situație de risc pentru petent.

Astfel fiind, instanța, în baza art. 23 alin. 1 din Legea nr. 217/2003 va admite cererea formulată de petent, prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu intimatul M. F. M. și va emite următorul ordin de protecție prin care va dispune: - păstrarea de către intimatul M. F. M. a unei distanțe minime de 100 m față de petentul M. V. F. pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție;

- păstrarea de către intimatul M. F. M. a unei distanțe minime de 100 m față de domiciliul petentului M. V. F. din municipiul A., .. Z 22, ., jud. A. și școala pe care petentul o frecventează, pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție;

- interzice orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod, între intimat și petentul M. V. F., pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție;

Atrage atenția intimatului asupra dispozițiilor art. 278 din Legea nr. 25/2012.

Cu privire la cheltuielile de judecată, față de împrejurarea că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în baza art. 453 Cod procedură civilă nu le va acorda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de petentul M. V. F., CNP:_, minor prin reprezentantul legal M. A. E. (mama minorului) cu domiciliul în municipiul A., .. Z 22, ., jud. A. în contradictoriu cu intimatul M. F. M., CNP:_, domiciliat în ., județul A. și în consecință:

Emite următorul:

ORDIN DE PROTECȚIE

prin care dispune:

- păstrarea de către intimatul M. F. M. a unei distanțe minime de 100 m față de petentul M. V. F. pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție;

- păstrarea de către intimatul M. F. M. a unei distanțe minime de 100 m față de domiciliul petentului M. V. F. din municipiul A., .. Z 22, ., jud. A. și școala pe care petentul o frecventează, pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție;

- interzice orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod, între intimat și petentul M. V. F., pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție;

Atrage atenția intimatului asupra dispozițiilor art. 278 din Legea nr. 25/2012.

Fără cheltuieli de judecată.

Prezentul ordin de protecție este executoriu, se pune în executare de îndată și se comunică de îndată structurilor Poliției Române de la locuința petentului și intimatului agresor în vederea supravegherii punerii în executare.

Cu recurs ]n termen de 3 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședința publică din 06.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

P. N. A. M.

Red: P.N/ Tehnoredactare: M.A.

08.01.2015, 5 ex./3 . comunică cu:

- petentul: M. V. F., minor prin reprezentantul legal M. A. E. (mama minorului) cu domiciliul în municipiul A., .. Z 22, ., jud. A.

- intimatul M. F. M., domiciliat în ., județul A.

- P. de pe lângă Judecătoria A.

În baza art. 277 din Legea nr. 25/2013 prezentul ordin de protecție se comunică de îndată structurilor Poliției Române (Poliția A.) în a căror rază teritorială se află locuința victimei (petentul) și a agresorului (intimatul).

← Curatelă. Încheierea nr. 2/2015. Judecătoria ARAD  Curatelă. Încheierea nr. 107/2015. Judecătoria ARAD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordin de protecţie. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria ARAD