Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1260/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1260/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1125/55/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1260
Ședința publică din data de 09 martie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare, cererea formulată pe calea ordonanței președințiale de către reclamantul B. M. R., în contradictoriu cu pârâta F. O. G., având ca obiect reglementare program vizitare minor.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantului, av. P. C. din cadrul Baroului A., reprezentantul pârâtei, av. S. R. din cadrul Baroului A., lipsă fiind părțile și martorii C. D. și S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 4 din OUG nr. 80/2013 .
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei depune la dosar adeverință, eliberată la data de 04 martie 2015, în justificarea lipsei martorului S. I., arătându-se de asemenea, că pe toată perioada lunii martie aceasta urmează a fi reținută la serviciu. Față de aceasta, reprezentantul pârâtei, solicită instanței, încuviințarea înlocuirii acestui martor, cu martorul F. I., respectiv tatăl pârâtei, prezent la acest termen de judecată în instanță.
Reprezentanta reclamantei arată că, martorul C. D. nu s-a prezentat la acest termen, în vederea audierii, sens în care menționează că, înțelege să renunțe la audierea acestuia. În ceea ce privește cererea de înlocuire a martorilor, formulată de reprezentantul pârâtei, arată că nu se opune la aceasta .
Referitor la renunțarea reclamantei la audierea martorului C. D., reprezentantul pârâtei arată că, nu înțelege a-și însuși acest martor.
Instanța ia act de renunțarea reprezentantei reclamantei la cererea de probațiune formulată privind audierea martorului C. D..
De asemenea, instanța încuviințează cererea de înlocuire a martorului S. I., cu martorul F. I., solicitată de către reprezentantul pârâtei, procedându-se totodată la audierea acestui martor, sub prestarea de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei .
Nemaifiind alte cereri ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, solicitând reglementarea, în mod provizoriu a programului de vizitare a reclamantului cu minorul, apreciind că, relațiile dintre părți, nu ar trebuie să afecteze și relația cu minorul . Mai mult, arată că, reclamantul nu se încadrează în niciuna din situațiile care i-ar interzice vizitarea minorului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de ordonanță președințială formulată.
Arată că, nu sunt îndeplinite condițiile pentru formularea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, nerezultând urgența luării măsurii, atâta timp cât reclamantul nu și-a mai vizitat copilul din luna noiembrie 2014. Depune literatură juridică .
Referitor la litispendență, reprezentantul pârâtei apreciază că, în cazul de față este vorba de una parțială, având în vedere cererea reclamantului formulată în cadrul cererii reconvenționale, din dosarul de fond și prezenta cerere de reglementare a vizitării minorului, cereri care sunt identice, apreciind astfel că, în situația în care instanța s-ar pronunța asupra prezentei cereri, s-ar pronunța implicit asupra fondului cauzei în cadrul dosarului de fond.
Mai mult, arată că, în situația în care reclamantul ar fi propus un program rezonabil, pârâta ar fi fost de acord cu acesta însă, astfel cum a propus reclamantul, respectiv în fiecare weekend, nu poate fi de acord, pârâta dorind la rândul său să petreacă timp cu minorul și la sfârșit de săptămână. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, înregistrată la această instanță la data de 28 ianuarie 2015, sub numărul de dosar_, reclamantul B. M. R., a chemat în judecată pârâta F. O. G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună reglementarea dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul B. R. I., născut la data de 26.05.2013 în Mun. Oradea, jud. Bihor, la locuința acestuia, după cum urmează: săptămânal, în fiecare weekend, de vineri de la orele 17:00, până duminică la orele 17.00, o lună în perioada vacanței de vară, în perioada sărbătorilor de iarnă, începând din data de 24.12 și până în data de 03 ianuarie, în anii pari, în perioada sărbătorilor P. de vinerea de la orele 17.00, până lunea la orele 17.00 în anii impari, de ziua onomastică a minorului de 01 iunie în anii impari, de ziua de naștere a minorului în anii pari, de celelalte sărbători legale, când nu cad în perioada mai sus amintite, în anii impari, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, timp de aproximativ 6 ani, părțile au avut o relație de concubinaj, relație din care a rezultat minorul B. R. I..
A mai arătat că, acțiunea de fond ce face obiectul dosarului nr._/55/2014 al Judecătoriei Ara se află în prezent la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii instanței judecătorești competente teritorial să soluționeze respectiva cauză.
Întrucât pârâta se opune categoric, păstrării de către reclamant a legăturilor personale cu minorul, acesta a fost nevoit să promoveze prezenta cerere de ordonanță președințială.
Reclamantul a arătat că, după nașterea minorului, părțile au locuit la Gepiu, în locuința părinților reclamantului, până în data de 04.06.2014, când, pârâta a plecat în vizită la părinții săi, comunicându-i reclamantului că nu se mai întoarce, fără însă ca părțile să se certe în prealabil, ori să existe neînțelegeri între aceștia.
S-a mai arătat de către reclamant că, de la acea dată, deși a încercat să viziteze minorul, a reușit de foarte puține ori, reclamanta comunicându-i că poate vizita minorul ori de câte ori dorește, însă în realitate nu i se permite acest lucru .
Reclamantul a invocat prevederile art. 996 Cod procedură civilă, apreciind că, în cauza de față sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, ce este dată de faptul că, acesta nu își poate vizita copilul minor.
A mai arătat că, a formulat o cerere în instanță, prin care a solicitat exercitarea autorității părintești, în comun de către părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă, cât și stabilirea unui program de vizitare a minorului, identic cu cel solicitat în cadrul cererii de ordonanță președințială formulată.
Au fost invocate prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004.
Referitor la caracterul vremelnic al măsurii, apreciază reclamantul că și această cerință a fost îndeplinită, pe rolul Judecătoriei A. existând înregistrată cererea acestuia, astfel încât hotărârea ce se va pronunța în prezenta cauză va avea un caracter vremelnic până la soluționarea pe fond a dosarului, fiind totodată îndeplinită și condiția neprejudecării fondului.
Față de toate acestea, reclamantul a solicitat admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, invocând în drept prevederile art. 996 – 1001 Cod procedură civilă, art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, art. 401 Cod civil.
În cadrul probei cu acte, reclamantul a depus la dosar copia certificatului de naștere ., nr._, copia sentinței civile nr. 4048/23.09.2014, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/55/2014.
Pârâta a depus la dosar note de ședință, prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă și ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că, reclamantul, prin cererea formulată a solicitat reglementarea modului de păstrare a legăturilor personale cu minorul părților conform unui program exhaustiv, detaliat de către acesta în petitul acțiunii.
Apreciază că, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, măsurile pe care le solicită acesta nu au nici pe departe un caracter provizoriu, programul de vizitare a acestuia având un caracter peren, ce ar urma să se întindă pe o durată de mai mulți ani, astfel încât, cererea reclamantului nu pune în discuție măsuri provizorii, așa cum stipulează în mod expres art. 996 Cod procedură civilă.
Mai mult, pârâta a arătat că, cererea reclamantului nu îndeplinește nici condiția urgenței, legea stabilind că ordonanța președințială este admisibilă în cazuri grabnice, ori, în această cauză nu există nici un motiv care să justifice urgența luării măsurii.
Pârâta a mai arătat că, ori de câte ori, reclamantul a dorit să viziteze minorul, adoptând și o conduită civilizată și respectând programul minorului, care nu a împlinit încă vârsta de 2 ani, i s-a permis acest lucru, astfel încât a apreciat că, nu există nici o piedică în exercitarea dreptului reclamantului de a păstra relații personale cu minorul situație în care nu sunt întrunite nici cerințele prev. de art. 996 alin. 1 teza ultima Cod procedură civilă .
De asemenea, pârâta a arătat că, reglementarea vizitării minorului face obiectul litigiului pe fond, în dosarul Judecătoriei A., sens în care, pârâta a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 138 și următoarele Cod procedură civilă referitoare la litispendență, solicitând a se observa că, că petitul cererii reconvenționale din dosarul_/55/2014, comparativ cu petitul cererii ce face obiectul acestui dosar sunt identice, astfel încât, excepția litispendenței, invocată, este deplin funcțională, în condițiile în care reclamantul nu justifică cu adevărat, în susținerea cererii de ordonanță președințială nici caracterul vremelnic și nici urgența.
În această situație, pârâta a solicitat respingerea, pe excepție, cererea reclamantului ca fiind inadmisibilă.
În ce privește caracterul nefondat al cererii, pârâta a arătat că, astfel cum s-a mai arătat, reclamantului i s-a permis vizitarea minorului, ori, programul propus de către acesta este unul exhaustiv, prin care se urmărește stabilirea legăturilor personale ale reclamantului cu minorul pe mai mulți ani.
Pe de altă parte, pârâta a arătat că, din mesajele scrise de către reclamant și comunicate pârâtei pe telefonul acesteia rezultă adevăratul caracter al acestuia respectiv adevăratele intenții legate de pârâtă și de minor, iar atâta timp cât, reclamantul nu și-a mai vizitat copilul din luna noiembrie 2014, acesta nu poate justifica formularea prezentei cereri.
Pârâta a mai arătat că, deși reclamantul realizează venituri, acesta nu a contribuit la creșterea și educarea minorului, solicitând chiar pârâtei să renunțe la pretenția acesteia de a-i cere pensie de întreținere pe seama minorului.
S-a apreciat de asemenea, programul propus de către reclamant ca fiind nerealist, acesta presupunând că, pârâta să nu poată petrece cu minorul nici un weekend, ceea ce demonstrează încă odată intențiile reale ale reclamantului, expunându-l pe minor la provocări și presiuni mult peste ce ar putea îndura un copil de vârsta lui.
Pentru toate acestea, pârâta a solicitat respingerea cererii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În drept, pârâta a invocat prevederile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă, art. 138 și următoarele Cod procedură civilă
În cadru probei cu acte au fost depuse la dosar mesajele transmise de către reclamant, pârâtei pe telefonul mobil al acesteia, copia întâmpinării și a cererii reconvenționale formulată de către pârâtul din dosar_/55/2014, copia adeverinței medicale eliberată la data de 11.02.2015, listare de pe portalul instanțelor.
Prin notele de ședință depuse în ședința publică din data de 23 februarie 2015, reclamantul a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, reiterând cele relevate în cadrul cererii introductive promovate, apreciind ca fiind îndeplinite toate condițiile pentru promovarea prezentei cereri de ordonanță președințială.
La același termen, instanța a calificat excepția inadmisibilității, invocată de către pârâtă ca fiind apărări de fond, a respins excepția de litispendență invocată de pârâtă, fiind încuviințate cererile de probațiune formulate de către părți privind audierea martorilor B. L., C. D. și S. I., la data de 02.03.2015, fiind audiat martorul B. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei ( fila 50).
Ulterior, la termenul de judecată din data de 09.03.2015, instanța a încuviințat cererea de înlocuire a martorului sas I. cu martorul Floltean I., solicitată de către reprezentantul pârâtei, luând act totodată la renunțarea cererii formulate de către reclamant privind audierea martorului C. D. .
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Conform art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar potrivit alin. 5 a aceluiași articol, „pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Așadar, condițiile specifice și cumulative de admisibilitate ale ordonanței președințiale sunt existența aparenței unui drept în favoarea părții, urgența, vremelnicia, și neprejudecarea fondului.
Relativ la aparența dreptului, instanța reține că minorul B. R. I., născut la data de 26.05.2013, este fiul reclamantului, conform mențiunilor din certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 30.05.2013 de Consiliul Local al Municipiului Oradea - SPCLEP.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin 1 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar conform art. 503 cod civil părinții au aceleași drepturi și îndatoriri față de copil.
În speță, relația dintre părți este tensionată, existând neînțelegeri în ceea ce privește posibilitatea reclamantului de a avea legături personale cu fiul său, pârâta încercând sub diverse pretexte să îl împiedice, astfel că, reclamantul este îndreptățit să solicite instanței stabilirea în mod provizoriu a unui program de vizitare, până la soluționarea dosarului nr._/55/2014 aflat pe rolul Judecătoriei A. în urma soluționării regulatorului de competență.
Sub aspectul vremelniciei măsurii, în urma soluționării regulatorului de competență de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pe rolul Judecătoriei A. este înregistrat dosarul cu nr._/55/2014 având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilire locuință minor și stabilire pensie de întreținere.
Prin cererea reconvențională formulată în dosarul sus-menționat s-a solicitat reglementarea dreptului pârâtului reclamant reconvențional de a avea legături personale cu minorul, astfel că în speță condiția vremelniciei măsurii este îndeplinită, fondul cauzei urmând a fi judecat în dosarul anterior menționat.
În ceea ce privește urgența, legea nu dă o definiție a acesteia, ea trebuind a fi apreciată de către instanță, raportat la condițiile prevăzute de art. 996 C.proc.civ, adică ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul executării nu se pot realiza eficace pe cale unei acțiuni de drept comun. În cazul ordonanței președințiale urgența trebuie apreciată raportat la momentul judecării cererii.
Art. 6 lit. j din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului consacră principiul celerității în luarea oricărei decizii cu privire la copii, orice măsură, decizie sau procedură în care sunt implicați copiii fiind necesar a se lua cu maximă urgență, pentru a nu lipsi nici un moment copilul de asistență și ocrotire indiferent de circumstanțele speciale în care acesta s-ar afla.
Indubitabil există o urgență în ceea ce privește reglementarea modalității concrete de păstrare a legăturilor personale cu părintele cu care copilul nu locuiește, între părinți existând neînțelegeri cu privire la acest aspect, neînțelegeri care în lipsa unei reglementări, chiar și provizorii, ar putea crea un prejudiciu emoțional pentru copil.
Legătura afectivă dintre părinte și copil se realizează începând cu primele zile de viață ale copilului și este influențată de disponibilitatea și empatia manifestată de părinte față de nevoile copilului, aceasta fiind perioada în care începe să se dezvolte relația de atașament. Lipsa totală a unuia dintre părinți din viața copilului pentru o perioadă îndelungată poate crea un prejudiciu emoțional copilului și poate constitui o barieră în dezvoltarea relației ulterioare dintre părinte și copil.
În speță, reclamantul nu a mai avut legături personale directe cu minorul din luna noiembrie 2014, susținându-se de către martorul F. I. că din vina acestuia, întrucât nu a dorit să vină la A., preferând să meargă în stațiunea Arieșeni cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Instanța va reține subiectivitatea pronunțată a depoziției acestui martor, care este tatăl pârâtei.
Astfel, martorul arată că, deși reprezentantul reclamantului a luat legătura cu acesta la ultimul termen de judecată pentru a discuta despre posibilitatea reclamantului de a vizita copilul, martorul fiind de acord cu acest lucru, nu a anunțat-o pe fiica sa despre această intenție, motivând că nu a mers în acea zi direct acasă și nu a avut asupra sa telefonul mobil pentru a-și anunța fiica, iar reclamantul s-a deplasat la locuința copilului, fără însă a reuși să se întâlnească cu copilul. Susținerea martorului că nu a avut posibilitatea de a-și anunța fiica este neverosimilă, având în vedere că acesta a afirmat în fața instanței că în general are telefonul mobil asupra sa, și îl deține inclusiv la prezentul termen de judecată.
Pe de altă parte, comportamentul reclamantului, care se prezintă neanunțat la locuința mamei, sau își anunță prezența cu doar câteva minute înainte de a ajunge, impune stabilirea unui program concret de vizitare în scopul înlăturării tensiunilor dintre părți, tensiuni care pot avea un efect negativ asupra copilului.
Față de considerentele expuse instanța reține că este îndeplinită condiția urgenței impusă de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă.
În mod evident este îndeplinită și condiția de neprejudecare a fondului cauzei, acesta urmând a fi judecat în dosarul al cărui obiect îl formează acțiunea de divorț promovată de către reclamantă.
În analiza sumară efectuată în cadrul procedurii de ordonanță președințială, instanța va avea în vedere că relația dintre părinte și copiii săi este esențială în dezvoltarea armonioasă a minorilor, posibilitatea copiilor și a părintelui de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieții de familie, iar împiedicarea unei asemenea relații, în măsura în care nu este justificată de interesul superior al copilului, reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8 CEDO.
În cauză nu există dovezi că reclamantul manifestă un comportament nepotrivit față de mamă sau copil, comportament care ar putea justifica împiedicarea relațiilor personale ale tatălui cu minora în scopul protejării interesului superior al copilului.
Mesajele text depuse de pârâtă la dosar nu vor fi avute în vedere de către instanță, întrucât acestea nu conțin nici un element de identificare a expeditorului sau destinatarului și nici nu poartă data la care au fost transmise, astfel că nu pot face dovada faptului că discuțiile s-au purtat între părți și nici a momentului la care acestea au avut loc.
În ceea ce privește programul concret de păstrare a legăturilor personale cu minorul instanța reține că, față de vârsta copilului, de doar un an și zece luni, vârstă la care prezența mamei este absolut necesară, fiind de notorietate faptul că programul de odihnă și alimentație al copilului este unul strict și strâns legat de prezența mamei, se impune ca vizitele reclamantului să fie restrânse la câteva zile și într-un interval de câteva ore. De asemenea, față de distanța dintre locuința copilului și domiciliul reclamantului, de aproximativ 100 km, deplasarea minorului la locuința tatălui nu este în interesul superior al copilului, fiind prea solicitantă pentru un copil de această vârstă.
Nu în ultimul rând instanța reține că, în cadrul procedurii de ordonanță președințială, nu s-au putut stabili condițiile concrete de care dispune pârâtul la locuința sa din localitatea Gepiu și dacă acestea corespuns nevoilor de creștere ale unui copil în vârstă de aproape doi ani. Mai mult, având în vedere perioada îndelungată în care tatăl nu s-a ocupat nemijlocit de îngrijirea minorului, instanța nu a putut stabili dacă acesta deține abilitățile necesare pentru a satisface nevoile actuale ale copilului de îngrijire, alimentație și educare.
În consecință, apreciem că este în interesul superior al copilului ca relațiile personale ale tatălui cu minorul să se realizeze la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A., unde reclamantul poate beneficia la nevoie de sprijinul pârâtei.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 996 Cod procedură civilă instanța va admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul B. M. R. în contradictoriu cu pârâta F. O. G. și va reglementa în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/55/2014 aflat pe rolul Judecătoriei A., dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul B. R. I., născută la data de 26 mai 2013 în A., în conformitate cu următorul program: în prima și a treia zi de sâmbătă din lună, între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.; în prima zi de P., între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.; în a doua zi de C., între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.; cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii pari, între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.;
Cu privire la cheltuielile de judecată.
Având în vedere că cererea de ordonanță președințială a fost admisă în parte, precum și faptul că reclamantul a dovedit efectuarea de cheltuieli de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la 20 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul B. M. R., CNP:_, cu domiciliul în ., . și domiciliul procesual ales în oraș Chișineu Criș, ., județul A. în contradictoriu cu pârâta F. O. G., CNP_, cu domiciliul în A., ., județul A., având ca obiect reglementare program vizitare și în consecință:
Reglementează în mod provizoriu, până la soluționarea dosarului nr._/55/2014 aflat pe rolul Judecătoriei A., dreptul reclamantului de a avea legături personale cu copilul B. R. I., născută la data de 26 mai 2013 în A., în conformitate cu următorul program:
- în prima și a treia zi de sâmbătă din lună, între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.;
- în prima zi de P., între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.;
- în a doua zi de C., între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.;
- cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii pari, între orele 12:00 și 18:00, la domiciliul pârâtei sau într-un alt loc din municipiul A.;
Obligă pârâta la 20 lei cheltuieli de judecată.
Provizorie și executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 martie 2015.
Președinte Grefier
G. - I. B. A. T.
Red./dact.
GIB/AT/ 11.03.2015
4 ex. / 2 .:
reclamantul B. M. R., cu domiciliul procesual ales în oraș Chișineu Criș, ., județul A.
pârâta F. O. G., cu domiciliul în A., ., județul A.
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 1224/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
