Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1259/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1259/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 19587/55/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1259
Ședința publică din data de 09 martie 2015
Președinte: G. - I. B.
Grefier: A. T.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanta – pârâtă reconvențional M. (fosta C.) O. F., în contradictoriu cu pârâtul – reclamant reconvențional C. M. I., având ca obiect situație juridică minor.
La apelul nominal se prezintă reclamanta – pârâtă reconvențional, asistată de av. P. D. din cadrul Baroului A., pârâtul – reclamant reconvențional, asistat de av. Poap D. R. și martorul S. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea principală este legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013 și cererea reconvențională a fost timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 lit. e) din OUG nr. 80/2013 .
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că, la data de 13 februarie 2015, s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, din partea CLM – Serviciul de autoritate tutelară, referatul de anchetă psihosocială efectuat.
Se procedează la luarea interogatoriului pârâtului, acesta fiind consemnat și atașate la dosar .
Instanța pune în discuție cererea de suplimentare a probațiunii formulată de pârâtul reclamant reconvențional, privind luarea interogatoriului reclamantei.
Reprezentantul reclamantei arată că nu se opune la aceasta .
Având în vedere acordul părților, precum și faptul că, administrarea probei nu duce la amânarea cauzei, instanța încuviințează aceasta, procedându-se la luarea interogatoriului în scris reclamantei .
Sub prestare de jurământ se audiază martorul prezent, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar, înscrisuri de la grădinița minorului.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și în conformitate cu prevederile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii sale, astfel cum a fost formulată, nepunându-se problema stabilirii domiciliului reclamantei în străinătate.
Arată că, datorită vârstei minorului, care are doar 2 ani, acesta are mai multă nevoie de mamă, considerând că, programul propus de către aceasta este unul rezonabil.
Reprezentanta pârâtului – reclamant reconvențional solicită respingerea acțiunii principale, în modalitatea formulată. Solicită admiterea cererii reconvenționale, apreciind programul propus ca fiind unul rezonabil, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță la data de 19 noiembrie 2014, sub numărul de dosar_, reclamanta M. (fostă C.) O. – F., a chemat în judecată pârâtul C. M. – I., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să constate dreptul de liberă circulație a minorului C. A. – I., născut la data de 02.01.2013, din căsătoria părților, solicitând obligarea pârâtului la a-și da consimțământul, prin declarație autentică notarială ca, minorul să poată ieși din România pentru a călători în țările comunității europene iar în caz de refuz, sentința să înlocuiască acordul său, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legi nr. 272/2004 privind drepturile copilului, Legea nr. 248/2005, Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European, coroborate cu dispozițiile art. 397, 400, 401 din Codul civil și art. 15 Cod civil.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, părțile au fost căsătorite, locuind la domiciliul pârâtului până în data de 14.06.2014 când s-au despărțit, iar prin sentința civilă nr. 9814/30.09.2014 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre aceștia, stabilindu-se totodată exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți cu privire la minor, respectiv locuința minorului s-a stabilit la mamă.
Reclamanta a arătat că, a dorit să-și viziteze, împreună cu minorul, mama în Spania, solicitându-i pârâtului acordul în acest sens, printr-o declarație notarială, însă acesta a refuzat categoric.
Întrucât a apreciat că, și pe viitor atitudinea pârâtului va fi aceeași a promovat prezenta cerere, considerând că, prin refuzul său, pârâtul restrânge dreptul minorului de a circula în străinătate, fără motive justificate, exercitând astfel abuziv autoritatea părintească în detrimentul drepturilor și intereselor superioare ale minorului.
În cadrul probei cu acte, reclamanta a depus la dosar copia sentinței civile nr. 9814/30.09.2014, pronunțată de către Judecătoria A. în dosar nr. 12._ .
În cadrul procedurii prealabile, pârâtul a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii principale promovate.
A solicitat instanței stabilirea dreptului acestuia de a avea legături personale cu minorul C. A. I., lunar, în prima și a treia săptămână din lună, de vineri de la ora 16.00, până duminica la ora 18.00, la domiciliul tatălui, anual, în vacanța de vară pentru o lună, respectiv luna iulie, la domiciliul tatălui, de C., în anii impari la domiciliul său, urmând ca, în anii pari, minorul să rămână la mamă, de paște, în anii impari la acesta, la domiciliul său, urmând ca, în anii pari, minorul să rămână la mamă, de ziua de naștere a pârâtului, respectiv 30 octombrie, în fiecare an la domiciliul acestuia, cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari la tată, la domiciliul său, urmând ca, în anii pari să rămână la mamă. Cu cheltuieli de judecată în caz de opunere .
În motivare, pârâtul a arătat că, prin sentința civilă nr. 9814, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._/_, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, prin acord, dispunându-se totodată exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți.
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea dreptului la liberă circulație a minorului, având în vedere că, instanța nu poate să constate existența unui asemenea drept de vreme ce acesta este recunoscut atât prin art. 25 din Constituția României, respectiv art. 3 alin. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și Titlurile IV și V din TFUE.
Pârâtul a apreciat că cererea reclamantei de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de acordul său general prin care minorul să poată ieși din țară este inadmisibilă, lipsită de temei juridic și chiar abuzivă.
Mai mult, a arătat că, reclamanta i-a cerut într-adevăr acestuia acordul de a părăsi țara cu minorul, însă într-un alt context și anume acela de a părăsi țara și de a se stabili împreună cu minorul în străinătate, lucru cu care acesta nu este de acord, însă în situația în care reclamanta ar fi prezentat starea de fapt reală, acesta ar fi fost de acord.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată, pârâtul a arătat că, a fost nevoit a promova aceasta, întrucât, deși cu ocazia divorțului reclamanta l-a asigurat că va putea vizita minorul, în realitate acest lucru nu i se permite tot timpul, fiind nevoie de mai multe telefoane și rugăminți pentru a vedea minorul.
Pentru toate cele arătate, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii principale și admiterea cererii sale reconvenționale, invocând în drept prevederile art. 209, art. 918 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, art. 403 Cod civil.
Reclamanta a depus la data de 23 decembrie 2015, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională formulată, prin care a arătat că, în ceea ce privește dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorul acesta să se stabilească, lunar, în prima și a treia săptămână, de sâmbătă ora 10, până duminică la ora 18, anual, în vacanța de vară, lunile iulie și august, 2 săptămâni la alegerea sa, de C. 3 zile în anii impari, de P. 3 zile în anii impari, de ziua de naștere a pârâtului în fiecare an, de ziua de naștere a minorului, 02 ianuarie, în anii impari.
Reclamanta a arătat că, programul propus de către aceasta este unul rezonabil, având în vedere și vârsta minorului care are doar 2 ani, astfel încât prezența mamei este importantă.
Referitor la libera circulație a minorului a apreciat că, instanța este îndreptățită să constate acest drept și să-l aplice, obligând pârâtul să-și dea consimțământul la plecarea minorului cu aceasta. A solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată.
Prin rezoluția din data de 07 ianuarie 2015, s-a dispus e către instanță efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile părților, referatul încheiat în acest sens de către Primăria Orașului Chișineu Criș, la domiciliul mamei, fiind depus la data de 27 ianuarie 2015, iar referatul efectuat la domiciliul pârâtului – reclamant reconvențional, a fost depus la dosar, la data de 06.02.2015, prin serviciul registratură, iar ulterior la data de 13.02.2015.
Pârâtul a depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, nu este de acord cu programul de vizită propus de către reclamantă, apreciind acesta ca fiind mult prea restrictiv.
La termenul de judecată din data de 09 februarie 2015, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea dreptului la liberă circulație a minorului și a încuviințat luarea interogatoriului pârâtului, respectiv audierea martorului S. A., probe administrate în ședința publică din data de 09 martie 2015.
La aceeași dată, s-a încuviințat de către instanță, suplimentarea probațiunii, în sensul luării interogatoriului reclamantei – pârâtă reconvențional, acesta fiind atașat la dosarul cauzei .
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele :
Din căsătoria părților a rezultat minorul C. A. I., născut la data de 02.01.2013 în A., județul A..
Prin sentința civilă nr. 9814 pronunțată de Judecătoria A. la data de 30 septembrie 2014 în dosar nr._/55/2014 a fost desfăcută căsătoria părților și s-a dispus exercitarea autorității părintești în comun față de minorul C. A. I., locuința acestuia fiind stabilită la mamă.
Conform dispozițiilor art. 30 alin 1 lit b din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate „Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în următoarele cazuri: b) minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte”.
Astfel fiind, pentru ca reclamanta să poată ieși din țară însoțită de minor, are nevoie de o declarație a pârâtului din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia. Această normă este imperativă, iar părțile nu pot deroga de la ea.
În cursul lunii noiembrie 2014 reclamanta i-a solicitat pârâtului să își dea acordul pentru efectuarea unei călătorii în Spania cu minorul, pentru a participa la un botez. Pârâtul a refuzat întrucât, de la rudele persoanei la care urma să se deplaseze reclamanta, a aflat că botezul urma să aibă loc în localitatea Vârșand și nu în Spania.
Potrivit art. 486 Cod civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
În speță, refuzul pârâtului nu poate fi apreciat ca abuziv, având în vedere împrejurarea în care s-a opus la deplasarea minorului în străinătate, presupunând că reclamanta intenționează să se stabilească în Spania.
Susținerile pârâtului sunt confirmate de recunoașterea reclamantei cu ocazia interogatoriului, aceasta arătând că într-adevăr a solicitat acordul pârâtului pentru a se deplasa la un botez în Spania, care a avut loc în cele din urmă în România.
Prin răspunsul la interogatoriu, pârâtul a arătat că nu se opune efectuării de călătorii în străinătate de către minor, însoțit doar de mamă, dar solicită a i se comunica perioada deplasării, locul unde urmează să locuiască minorul și condițiile de locuit, precum și numărul de telefon la care poate contacta copilul, cerințe care sunt parțial conforme cu prevederile art. 30 alin 1 lit b din Legea nr. 248/2005.
Mai mult, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la a-și da consimțământul pentru ca aceasta să călătorească în țările Uniunii Europene împreună cu minorul, în caz contrar prezenta hotărâre să suplinească acordul pârâtului, este neîntemeiată, fiind în contradicție cu norma imperativă anterior menționată.
Astfel, reclamanta nu a indicat statul sau statele de destinație și nici perioada în care intenționează să efectueze astfel de călătorii, însoțită de minor. Or, în situația în care instanța ar admite o astfel de cerere, s-ar ajunge la o substituire permanentă a acordului pârâtului pentru ieșirea copilului din țară însoțit fiind doar de către reclamantă, înfrângându-se norma legală imperativă reglementată de art. 30 alin 1 lit. b din Legea nr. 248/2005.
Față de temeiurile de drept indicate și starea de faptă expusă, instanța va respinge cererea formulată de reclamanta pârâtă reconvențional C. O. F., în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional C. M. I., având ca obiect situație juridică minor.
Potrivit art. 401 alin. 1 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar conform art. 496 alin. 5 cod civil „Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Din anchetele psihosociale întocmite în cauză instanța reține că reclamanta are domiciliul în ., dar locuiește în fapt împreună cu minorul în orașul Chișineu Criș, într-un imobil închiriat, bine mobilat și curat întreținut. Pârâtul locuiește împreună cu părinții și sora sa în municipiul A., într-un imobil proprietatea bunicilor paterni, compus din șapte camere și dependințe, bine mobilate și întreținute corespunzător, tatăl ocupând efectiv două camere și dependințele aferente. Condițiile locative oferite de tată sunt bune pentru creșterea și educarea minorului.
Atât martora S. C. A. cât și părțile prin răspunsurile la interogatoriu, au arătat că tatăl are în prezent legături personale cu minorul, luându-l pe copil la domiciliul său o dată la două săptămâni, de sâmbătă până duminică. Între părți a existat un singur incident cu privire la păstrarea de legături personale între tată și copil, în cursul lunii decembrie 2014, dar în urma discuțiilor dintre părți, ulterior nu s-au mai ivit asemenea situații.
Martora S. C. A. declară că minorului îi place foarte mult să meargă în vizită la tată, unde se simte foarte bine și de fiecare dată se despart cu dificultate. Mai arată că programul de lucru al pârâtului este unul flexibil, acesta deținând un service auto, unde lucrează în general până la orele 17.00-18.00, iar atunci când dorește, poate să plece mai repede întrucât are și alți angajați care pot continua lucrările.
Relația dintre părinte și copiii săi este esențială în dezvoltarea armonioasă a minorilor, posibilitatea copiilor și a părintelui de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezentând un element fundamental al vieții de familie, iar împiedicarea unei asemenea relații, în măsura în care nu este justificată de interesul superior al copilului, reprezintă o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie, garantat de art. 8 CEDO.
Legătura afectivă dintre părinte și copil se realizează începând cu primii ani de viață ai copilului și este influențată de disponibilitatea și empatia manifestată de părinte față de nevoile copilului, aceasta fiind perioada în care începe să se dezvolte relația de atașament. Lipsa unuia dintre părinți din viața copilului pentru o perioadă îndelungată poate crea un prejudiciu emoțional copilului și poate constitui o barieră în dezvoltarea relației ulterioare dintre părinte și copil.
La stabilirea programului de vizită instanța va avea în vedere distanța dintre locuința minorului și cea a tatălui, deplasarea copilului la intervale scurte între cele două localități nefiind în interesul minorului, fiind prea solicitantă pentru acesta, având în vedere și vârsta fragedă, de doar doi ani. Pe de altă parte, se va avea în vedere programul minorului care, potrivit susținerilor mamei se află la grădiniță în intervalul orar 08:00-16:00. Astfel, este necesar ca minorul să fie pregătit pentru deplasarea la tată, ulterior întoarcerii de la grădiniță.
Pe timpul vacanței de vară este in interesul copilului să petreacă o perioadă mai îndelungată și compactă cu tatăl, pentru a avea posibilitatea de a se deplasa în eventuale excursii cu acesta și pentru ca, la rândul său, mama să poată desfășura asemenea activități împreună cu minorul.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional C. M. I. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional M. O. F. și va reglementa dreptul pârâtului reclamant reconvențional de a avea legături personale cu minorul conform următorului program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18:00 până duminica ora 18:00, la domiciliul tatălui; anual, în cursul vacanței de vară a copilului, o lună, respectiv luna iulie, la domiciliul tatălui; trei zile cu ocazia sărbătorii Crăciunului, în anii impari, la domiciliul tatălui; trei zile cu ocazia sărbătorii Paștelui, în anii impari, la domiciliul tatălui; anual, cu ocazia zilei de naștere a pârâtului reclamant reconvențional, respectiv data de 30 octombrie, la domiciliul tatălui; cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari, la domiciliul tatălui.
Reținând că cererea principală a fost respinsă, iar cererea reconvențională admisă în parte, în temeiul art. 453 alin 2 Cod procedură civilă, va obliga reclamanta pârâtă reconvențional la 260 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului reclamant reconvențional, reprezentând jumătate din onorariul avocațial și taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta pârâtă reconvențional M. O. F., CNP_, cu domiciliul A., ., nr. 43, județ A., având reședința în Chișineu Criș, ., ., județul A. și domiciliul procesual ales în A., .. 33-35, ., în contradictoriu cu pârâtul reclamant reconvențional C. M. I., cu domiciliul A., ., nr. 43, județ A. și domiciliul procesual ales în mun. A., .. 9, ., având ca obiect situație juridică minor.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional C. M. I. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional M. O. F. și în consecință:
Reglementează dreptul pârâtul reclamant reconvențional de a avea legături personale cu minorul C. A. I., născut la data de 02.01.2013 în A., în conformitate cu următorul program:
- În prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 18:00 până duminica ora 18:00, la domiciliul tatălui.
- Anual, în cursul vacanței de vară a copilului, o lună, respectiv luna iulie, la domiciliul tatălui.
- Trei zile cu ocazia sărbătorii Crăciunului, în anii impari, la domiciliul tatălui.
- Trei zile cu ocazia sărbătorii Paștelui, în anii impari, la domiciliul tatălui.
- Anual, cu ocazia zilei de naștere a pârâtului reclamant reconvențional, respectiv data de 30 octombrie, la domiciliul tatălui.
- Cu ocazia zilei de naștere a minorului, în anii impari, la domiciliul tatălui.
Obligă reclamanta pârâtă reconvențional la 260 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria A., în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09 martie 2015.
Președinte Grefier
G. I. B. A. T.
Red./ dact.
G.I.B/A.T/24.03.2015
4 ex. / 2 . comunică cu: reclamanta pârâtă reconvențional M. (C.) O. F., domiciliul procesual ales în A., .. 33-35, .,
pârâtul reclamant reconvențional C. M. I., cu domiciliul procesual ales în mun. A., .. 9, .
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria ARAD | Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 1224/2015.... → |
|---|
