Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1849/2015. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1849/2015 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1849/2015
R O M ÂN I A
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1849
Ședința publică din data de 09 aprilie 2015
Președinte: D. L. C.
Grefier: M. T.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanta C. M. R., în contradictoriu cu pârâtei S.C. N. B. S.A. fosta M. R. B. S.A. – Sucursala A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, și se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de pârâți, și față de împrejurarea că dezbaterea cauzei în fond a fost consemnată în încheierea din data de 03 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când a fost amânată pronunțarea pentru data de astăzi, instanța reține cauza spre pronunțare.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 16.05.2014, sub dosar nr._, reclamanta C. M. R., în contradictoriu cu pârâtei S.C. N. B. S.A. fosta M. R. B. S.A. – Sucursala A., a solicitat să constate că întregul credit acordat de pârâtă prin contractul nr. 337/05.10.2006, în cuantum de 18.000 lei, a fost achitat integral.
În motivare, se arată că a achitat inclusiv suma indicată prin notificarea nr._/_/14.10.2010, iar suma de 24.289,39 lei solicitată de pârâtă în anul 2014 o consideră ca nefiind datorată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 969 – 970 și art. 1073 Cod civil.
În probațiune, se depun, în copie, următoarele înscrisuri: contractul de credit nr. 337/05.10.2006, grafic de eșalonare, act adițional nr. 2 la contractul de credit, contract de garanție nr. 205/GAJ/1/25.01.2010, notificare și somația nr. 20 din 05.02.2014 emisă de B. A. C. – G..
Prin precizare de acțiune, reclamanta a indicat obiectul cererii ca fiind acțiune în răspundere delictuală și a solicitat instanței anularea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. 337/05.10.2006, privind comisionul de administrare, comisionul de risc, calculul dobânzii la dobândă, prin anatocism și să se constate că prin practicarea acestor clauze abuzive, întrucât aceasta a achitat integral creditul, în plus suma de 267,70 lei sold rezidual la data de 04.10.2010, iar în anul 2014 pârâta a solicitat pata sumei de 24.289,39 lei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, iar pe cale de excepție a invocat netimbrarea acțiunii și inadmisibilitatea acțiunii, ținându-se cont de împrejurarea că împotriva reclamantei s-a demarat procedura de executare silită în cadrul dosarului execuțional nr. 20/2012 al B. A. C. G..
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 vechiul Cod procedură civilă, reclamanta avea posibilitatea de a formula contestație la executare, în cazul în care contesta creanța rezultă din contractul de credit nr. 337/05.10.2006.
Se arată că de la data de 13.04.2011 contractul de credit nr. 337/05.10.2006 nu mai este în ființă, întrucât pârâta a declarat facilitatea acordată scadenta anticipat, iar în speță reclamanta nu poate să își întemeieze pretențiile în baza Noului Cod civil, contractul fiind încheiat sub incidența vechiului cod civil.
Pe fondul cauzei, pârâta învederează că la data de 05.10.2006 între părți s-a încheiat contractul de credit nr. 337/05.10.2006, pentru suma de 20.000 lei cu dobânda variabilă d 12,95% pe o perioadă de 120 luni, contract ce a fost modificat prin 3 acte adiționale. Prin actul adițional nr. 1 /26.01.2010 și nr. 2/02.04.2010, părțile au convenit reeșalonarea creditului acordat, iar actul adițional nr. 3 s-a încheiat avându-se în vedere . OUG nr. 50/2010.
Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin contractul de credit, pârâta a declarat facilitatea acordata scadenta anticipat, sens în care s-a emis notificarea nr. 8166/26.04.2011.
Față de faptul că reclamanta nu recunoaște creanța pentru care este executată silit, pârâta arată că la încheierea contractului de credit, clienta și-a însușit conținutul clauzelor contractuale prin semnarea acestui document.
În ceea ce privește calculul creanței, pârâta arată că în cuprinsul contractului sunt cuprinse toate informațiile referitoare la acest aspect, astfel creanța este una certă, lichidă și exigibilă, fiind încuviințată executarea silită de către Judecătoria A..
Se mai arată că la data declarării scadenței anticipate, respectiv data de 13.04.2011, datoria clientei era de 19.005,42 lei, formată din 16.069,30 lei credit restant, 2.569,22 lei dobânzi restante și 366,90 comisioane restante. La data de 14.10.2014 creanța s-a ridicat la suma de 30.538,97 lei, compusă din 16.069,30 lei credit restant, 14.351,71 lei dobânzi restante și 117,96 lei dobânzi curente.
Față de afirmația contestatoarei privind achitarea restanțelor, aceasta din urmă a efectuat următoarele plăți: 200 lei la 21.10.2010, 150 lei la 08.11.2010 și 150 lei la 21.01.2011, deși restanțele la plata creditului au apărut încă din data de 04.01.2008.
Mai mult, reclamanta a fost notificată prin SMS la numărul de telefon indicat de către aceasta, însă nu a dat curs solicitărilor băncii.
În ceea ce privește materia protecției consumatorului, ÎCCJ – Secția Comercială a statuat în cadrul Deciziei nr. 833/2008 din 29.02.2008 că, pentru a analiza caracterul abuziv al unei clauze, trebuie stabilit un rezultat obiectiv al clauzei, acela de „ a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului”, iar din punct de vedere subiectiv, „ trebuie încălcată cerința de bună – credință”.
Raportat la acestea, pârâta apreciază că reclamanta nu a avut în vedere clauzele contractuale cuprinse de contractul de credit interpretate în ansamblul lor, ci doar faptul că este în prezent executată silit pentru creanța neachitată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 115-118, art. 405 alin.1, art. 405 ind. 2 lit. b și d Cod procedură civilă, art. 969 vechiul Cod procedură civilă, iar în probațiune s-au depus, în copie, contractul de credit, graficul de eșalonare, acte adiționale, contract de garanție reală mobiliară, certificat de înregistrare, rezoluția ONRC.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamanta a învederat că problema taxei judiciare de timbru a fost soluționată prin admiterea cererii de autor public judiciar.
A precizat faptul că obiectul prezentei este anularea act, respectiv anularea unor clauze abuzive din contractul de credit, pârâta făcând o confuzie între o acțiune inadmisibilă și o cale de atac împotriva executării silite.
Reclamanta nu consideră o facilitate acordată reclamantei faptul că suma a fost multiplicată din anul 2010 până în anul 2014, de la 267,70 lei până la suma de 24.289,39 lei.
Prin precizarea de acțiune reclamanta a invocat prescripția, arătând că s-au formulat două cereri de executare silită, deoarece sumele nu puteau fi executare, prescripția intervenind la data de 05.10.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de credit nr. 337 din 05.10.2006, încheiat cu Romexterra B. SA, în prezent pârâta Nextebank SA, reclamanta a contractat un împrumut în valoare de 20.000 lei, care trebuia restituit în 120 luni.
Conform interogatoriului reclamantei, aceasta recunoaște că, din lipsa de timp, fiind grăbită, nu a citit clauzele contractului încheiat, pe care i le-au prezentat angajații pârâtei, dar ulterior a constatat că acesta cuprindea mult mai multe clauze.
Pe parcursul derulării contractului, reclamanta a plătit diferite sume de bani, având și întârzieri la plată, ocazie cu care, angajații pârâtei o sunau foarte des, pentru ai aminti că trebuie să plătească ratele.
Verificând susținerile reclamantei, instanța constată că deși i s-a pus în vedere la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2015, aceasta nu a indicat decât parțial, prin precizarea depusă la dosar, numărul articolelor din cuprinsul contractului de credit care conțin clauzele abuzive indicate de aceasta.
Astfel, în cuprinsul contractului de credit încheiat între părți, instanța nu identifică clauze care au ca obiect dobânda la dobândă sau anatocismul ca atare, comisionul de risc și de administrare indicate în cererea introductivă, iar cu privire la clauzele descrise ca abuzive prin precizarea cererii, respectiv clauza de la art. 3 lit. b referitoare la comisionul periodic, precum și cele referitoare la costuri suplimentare, clauze cuprinse în contractul inițial încheiat între părți, instanța reține că prin actul adițional nr. 3 la contractul de credit nr. 337 din data de 05.10.2006, intrat în vigoare la data de 20.09.2010, potrivit prevederilor art. 5.6 din acesta, pârâta a modificat conținutul contractului cu privire și la aceste clauze, în vederea alinierii conținutului clauzelor contractului de credit nr. 337 la reglementările legislației naționale, respectiv în conformitate cu prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aceste clauze fiind eliminate, neregăsindu-se astfel în conținutul contractului modificat și aflat în vigoare în prezent între părți, astfel că nu se mai impune analiza caracterului abuziv al acestora, aspecte față de care cererea reclamantei apare ca fiind fără obiect, chiar dacă potrivit susținerilor reclamantei aceasta nu a luat cunoștință despre aceste ultime modificări.
De altfel, în prezent, potrivit susținerilor ambelor părți, împotriva reclamantei este pornită executarea silită în vederea recuperării creditului rămas nerambursat de aceasta, iar actul adițional nr. 3 la acest contract nu a fost avut în vedere de pârâta creditoare la pornirea executării silite, din eroare, după cum chiar aceasta arată în cuprinsul înscrisului depus la dosar pentru ultimul termen de judecată, dar în aceste condiții, reclamanta are la îndemână calea contestației la executare prin care poate invoca nelegalitățile legate de aceasta, precum și cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, potrivit prev. art. 718 alin. 2 Cod proc. civ..
Pe aceeași cale a contestației la executare, reclamanta poate invoca și prescripția executării silite, în prezenta procedură, instanța nefiind investită cu o contestație la executare silită, astfel că instanța nu are posibilitatea de a se pronunța asupra acestui aspect invocat de către reclamantă prin precizarea de cerere depusă la dosar în fața instanței la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2015.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”, text normativ ce asigură transpunerea în legislația internă a Directivei nr. 93/13/CEE, dar, și prin prisma OUG nr. 50/2010, a prevederilor vechiului cod civil, în vigoare la data încheierii contractului, instanța reține că în ceea ce privește clauzele contractuale din contractul de credit cu referire la dobânda variabilă și comisioane, instanța reține că, așa cum s-a susținut la interogatoriu, reclamanta a cunoscut clauzele contractuale din spusele angajaților băncii, iar prin nelecturarea contractului de credit înseamnă că și-a asumat conținutul acestuia în forma pe care a semnat-o și care ulterior a suferi modificări prin acte adiționale, constituind o acceptare tacită de către reclamantă.
Întrucât sunt clar circumstanțiate elementele ce permit băncii calculul dobânzii variabile, fiind indicate criteriile de determinare, o astfel de clauză nu face parte din categoria celor prevăzute la pct. 1 din anexa la Legea nr. 193/2000, potrivit căruia: “(1) Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:
a) dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract.
Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.” care preia prevederea pct. 2 lit. c) din Anexa la Directiva 93/13/CEE/1993.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, apreciind neîntemeiată cererea reclamantei, instanța o va respinge.
Văzând că în temeiul prev. art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată și precizată de reclamanta C. M., având CNP_, domiciliată în M., nr. 37, județul A., în contradictoriu cu pârâta Nextebank SA, fosta M. Romexterra B. SA, cu sediul în Târgu – M., ., nr. 93, județul M. și sediul real în Voluntari, ., Clădirea Cubic Center, ., având ca obiect acțiune în anulare acte.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședință publică din 09.04.2015.
Președinte, Grefier,
D. L. C. M. T.
Red./Tehnored/ DLC/MT/11.05.2015/4ex/2com
Se comunică cu reclamanta C. M. - M., nr. 37, județul A.
pârâta Nextebank SA, fosta M. Romexterra B. SA - Voluntari, ., Clădirea Cubic Center, .
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Încheierea nr.... | Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 3361/2012.... → |
|---|
