Contestaţie la executare. Sentința nr. 4883/2013. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4883/2013 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 4883/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4883
Ședința publică din data de 22 august 2013
Președinte: E. D. B.
Grefier: G. M. P.
S-a luat în examinare contestația la executare formulată de contestatoarea Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție S. a Județului A. împotriva intimatei C. de Comerț, I. și A. A..
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei, avocat M. Hay, lipsă fiind reprezentantul contestatoarei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 19 august 2013, B. H. P. a depus copia certificată ale actelor de executare din dosar execuțional nr. 186/2013.
Se mai constată că la data de 21 august 2013 contestatoarea a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea contestației, anularea formelor de executare și suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației, iar în subsidiar, cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, a cheltuielilor de executare și a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea contestație la executare ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, a căror dovadă o face.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2013 contestatoarea Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție S. a Județului A. în contradictoriu cu intimata C. de Comerț, I. și A. A. a solicitat instanței anularea tuturor formelor de executare din dosar execuțional nr. 186/2013, suspendarea executării fără plata unei cauțiuni, iar în subsidiar, anularea onorariului executorului judecătoresc în sumă de 8.060 lei, a cheltuielilor de executare în sumă de 620 lei și a onorariului de avocat în sumă de 2.480 lei.
În motivare contestatoarea a arătat că prin decizia civilă nr. 40, pronunțată în 21 martie 2013 în dosar nr._ *, Curtea de Apel Timișoara a admis apelurile declarate de C. de Comerț, I. și A. A. și AJPS A., obligând-o la plata către reclamantă a sumei de 101.269 lei cu titlu de chirie pentru spațiul ocupat în imobilul din .. 20, precum și suma de 10.710 lei, reprezentând onorariu avocat și 8.200 lei onorarii experți. S-a adresat ordonatorului secundar de credite, Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție S. București cu adresa nr. 1/1166/11.7.2013, pentru a li se aloca în buget sumele menționate.
A mai arătat că nu are alocați bani în mod curent în bugetul propriu, aceștia fiind solicitați în momentul în care au de plătit sume cu un asemenea caracter.
A invocat dispozițiile art. 622 Cod procedură civilă, susținând că a pus în executare de bună voie decizia civilă nr. 40 a Curții de Apel Timișoara.
La data de 17.07.2013 a primit somația din dosarul execuțional nr. 186/2013 a B. H. P., prin care li s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la primirea acesteia să achite suma de 131.359 lei, reprezentând pretenții, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare datorate creditoarei Camerei de Comerț, I. și A. A. și AJPS A..
A indicat că, deși decizia civilă este definitivă și executorie a fost recurată de către contestatoare, având termen de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție în data de 04.11.2013, iar motivele pe care le-a invocat au fost tocmai sumele datorate cu titlu de chirie pentru imobil precum și onorariile experților.
În baza dispozițiilor art. 711 Cod procedură civilă a solicitat anularea tuturor formelor de executare pornite de către creditoare datorată faptului că, în prezenta cauză, creanța este condiționată de soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosar nr._ *.
În baza dispozițiilor art. 669 alin. 4 a solicitat cenzurarea în totalitate și anularea onorariului executorului judecătoresc în sumă de 8.060 lei, a cheltuielilor de executare în sumă de 620 lei și a onorariului de avocat în sumă de 2.480 lei și suspendarea executării, fără plata unei cauțiuni, datorită faptului că a făcut demersuri către ANPIS București pentru achitarea sumelor stabilite de către instanța de fond în sarcina sa.
A indicat că, potrivit OG nr. 22/2002 are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a face demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată în cazul în care nu deține fondurile necesare pentru plata obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar termenul curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În drept a invocat dispozițiile art. 711-719 Codul procedură civilă, OG. nr. 22/2002.
În probațiune a depus: adresa nr. 1/1208/18.07.2013, somație, adresa nr. 1/1166/11.07.2013, bugetul de stat 2013 a AJPIS, recurs declarat în dosar nr._ *, copie citație în dosar nr._ *.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca fiind nelegală și netemeinică și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea acesteia.
În motivare a arătat că, în cursul lunii iulie 2013, în temeiul Deciziei civile nr. 40/21.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, a demarat procedura executării silite a debitoarei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție S. a Județului A., iar contestatoarea a solicitat anularea actelor de executare efectuate de B. H. P. pentru motivul că a cerut ordonatorului secundar de credite alocarea sumei de bani necesare pentru plata creanței.
A apreciat contestația ca fiind nelegală și netemeinică, contestatoarea nu a invocat niciun motiv concret de nelegalitate a executării silite și nu a motivat cererea de suspendare a executării silite, iar procedura de executare silită demarată este legală și întemeiată.
În condițiile în care Decizia civilă nr. 40/21.03.2013 este executorie și a fost pronunțată de mai bine de 4 luni, timp în care debitoarea nu și-a executat obligația de bunăvoie, faptul că efectuează demersuri în vederea plății, a considerat că nu are nicio relevanță.
A indicat că hotărârea judecătorească care constată debitul AJPIS A. este executorie, iar cererea de executare silită a fost formulată în temeiul prevederilor OG 22/2002 și art. 622 și următoarele Cod procedură civilă.
A solicitat expres executorului judecătoresc să comunice debitoarei somația prevăzută de art. 2 din OG 22/2002, astfel încât la împlinirea termenului de grație de 6 luni, să poată solicita executarea silită mobiliară și imobiliară a debitoarei.
În privința solicitării contestatoarei de cenzurare a cheltuielilor de executare silită, a considerat că este nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art. 622 alin. 3 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus cererea de executare silită adresată B. H. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin Decizia civilă nr. 40/21.03.2013 a Curții de Apel Timișoara, contestatoare din prezenta cauză a fost obligată să plătească intimatei suma de 101.269 lei cu titlu de chirie și cheltuieli de judecată, constând din onorariu avocat, onorariu experți.
Decizia este definitivă și executorie, astfel că, în baza acestui titlu executoriu, creditoarea intimată a solicitat B. H. P. din A., la data de 09.07.2013, ca, în temeiul art. 2 din OG nr. 22/2002 să se comunice debitoarei somația privind plata în termen de 6 luni, atât a debitului, cât și a cheltuielilor de executare ce le va suporta.
Cererea intimatei a fost înregistrată ca o cerere de executare silită, executorul judecătoresc dispunând prin încheierea din data de 10.07.2013 deschiderea dosarului de executare silită și înaintând Judecătoriei A. cerere de încuviințare a executării silite.
Această instanță de executare a încuviințat executarea silită, prin încheierea nr. 4501/11.07.2013.
La data de 16.07.2013, B. H. P. emite somația comunicată contestatoarei la data de 17.07.2013.
Ulterior acestei somații, nu s-a mai efectuat niciun act de executare, în ciuda faptului că, în cuprinsul acesteia s-a indicat ca termen de plată a creanței, o zi de la primire.
Este adevărat că, potrivit art. 2 al OG nr. 2/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, “instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”, iar art. 3 prescrie că, “În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Rezultă așadar, că, pentru a curge termenul de 6 luni, la finele căruia poate începe executarea silită, este necesară emiterea unei somații de către „organul competent de executare”, adică de către executorul judecătoresc.
Ori, în speță, deși s-a încuviințat începerea executării silite, nu s-a efectuat încă niciun act de executare silită ci, așa cum a solicitat creditoarea prin cererea adresată executorului judecătoresc, s-a emis doar somația prevăzută de art. 2 din OG nr. 2/2002.
Din această perspectivă, contestația la executare se găsește neîntemeiată așa cum, de altfel, sunt și criticile referitoare la cuantumul onorariului executorului judecătoresc, raportat la prevederile art. 39 alin. 1 lit d din Legea nr. 188/2000, suma stabilită cu titlu de onorariu executorului judecătoresc fiind în limita prevăzută de actul normativ indicat, plata acesteia urmând a fi datorată de debitor în condițiile prescrise de art. 669 C.p.civ., în acest sens alin. 2 teza finală dispunând că, „în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.”, înțelegându-se că, în ciuda faptului că s-a stabilit un onorariu pentru executorul judecătoresc sau pentru avocat, acestea sunt datorate de debitor în raport de actele de executare efectiv realizate, cu atât mai mult cu cât debitoarea și-ar realiza obligația de plată înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 2/2002.
P. aceste considerente, apreciind neîntemeiată contestația la executare, în baza art. 711 și urm. C.p.civ., instanța o va respinge, urmând a obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de creditoare cu prezenta cauză, respectiv la plata sumei de 1240 lei onorariu avocațial, în baza art. 453 C.p.civ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție S. a Județului A., cu sediul în A., .. 20, având CUI_ în contradictoriu cu intimata C. de Comerț, I. și A. A., cu sediul în A., ., jud. A., având CUI RO_.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1240 lei .
Cu drept de apel în 30 zile ce se va depune la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 22.08.2013.
Președinte, Grefier,
E. D. B. G. M. P.
Red./tehn. EDB/LM/02.09.2013
4 ex./2 se comunică:
Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție S. a Județului A., A., .. 20
C. de Comerț, I. și A. A., A., ., jud. A..
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3664/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 5076/2013. Judecătoria ARAD → |
|---|
