Pensie întreţinere. Sentința nr. 240/2016. Judecătoria ARAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 240/2016 pronunțată de Judecătoria ARAD la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 240/2016
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA A. Operator 3208
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Sentința civilă nr. 240
Ședința publică din data 19 ianuarie 2016
Președinte: R. F. B.
Grefier: R. F.
Pe rol fiind pronunțarea în cererea formulată de reclamanta K. B. D., în contradictoriu cu pârâtul Komeves K., având ca obiect pensie de întreținere.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 ianuarie 2016, în prezența reprezentantului reclamantei, avocat G. B.-Ladislau și a reprezentantei pârâtei, avocat B. E. M., ambii din Baroul A., fiind consemnate în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19 ianuarie 2016.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâtul a depus, prin registratura instanței, concluzii scrise.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță în data de 16.10.2015, sub număr de dosar_, reclamanta K. B. D. a solicitat obligarea pârâtului Komeves K. la plata sumei de 2.400 lei reprezentând pensie de întreținere neachitată pentru perioada iunie 2014-septembrie 2015, precum și la plata pensiei de întreținere în procent de 25% din venitul net lunar sau din venitul minim garantat în situația în care nu realizează venituri.
În esență, în motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica pârâtului și că părinții ei au divorțat în anul 2001, prin sentința civilă nr. 1109/15.02.2001 pronunțată de Judecătoria A., în dosar nr. 850/2001.
Prin tranzacția încheiată la data de 31.08.2010 părinții săi au convenit ca pârâtul, în calitate de tată, să plătească fiicei sale, reclamanta în cauză, o pensie de întreținere de 150 lei/lună și pe perioada ce urmează împlinirii vârstei de 18 ani și frecventarea facultății.
Reclamanta a arătat că este elevă a Școlii Profesionale și a Colegiului Navay L. din Mako, în ultimul an de liceu, iar începând cu luna iunie 2014 tatăl său nu a mai plătit pensia de întreținere.
Reclamanta a solicitat ca începând cu data înregistrării prezentei cereri pensia de întreținere să-i fie majorată de la suma de 150 lei/lună arătând că nevoile sale au crescut din anul 2010 și până în prezent, precizând totodată că nu cunoaște dacă tatăl său are sau nu loc de muncă.
În drept, a invocat art. 499, art. 529, art. 530, art. 531 Cod civil.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin întâmpinarea depusă în data de 12.11.2015 (fila 19), pârâtul a solicitat admiterea în parte a cererii, în sensul obligării sale la plata, în favoarea reclamantei, a unei pensii de întreținere de 199 lei, începând cu luna octombrie 2015, data introducerii cererii de chemare în judecată. A mai solicitat compensarea cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a arătat că realizează venituri periodice sub forma unui salariu, care este în cuantum de 793 lei, fiind de acord ca din aceasta să plătească lunar reclamantei suma de 199 lei reprezentând un procent de 25% din venitul pe care îl realizează.
Pârâtul a arătat însă că nu este de acord să plătească retroactiv pensia de întreținere deoarece la data de 16.01.2014 fiica sa a împlinit vârsta de 18 ani, devenind astfel majoră. Cu toate acestea, până în luna iunie 2014 inclusiv, el a continuat să-i plătească reclamantei pensia de întreținere, prin intermediul mamei sale, n-na N., aflând ulterior, în luna iulie 2014, că de fapt sumele de bani reprezentând pensie de întreținere nu au ajuns la reclamantă, motiv pentru care a sistat plata acestora până la momentul la care fiica sa urma să solicite personal plata pensiei de întreținere.
Cât despre tranzacția încheiată cu mama reclamantei, pârâtul apreciază că acesta și-a produs efectele numai până la împlinirea de către reclamantă a vârstei de 18 ani, urmând ca după această data reclamanta personal să solicite plata pensiei de întreținere.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat a se lua act de achiesarea pârâtului la capătul de cerere privind stabilirea pensiei de întreținere la 25% din venitul net lunar realizat de pârât.
Reclamanta a arătat că toate sumele de bani achitate până în luna iunie 2014 au ajuns în posesia acesteia, suma de 750 lei trimisă în luna iunie 2014 vizând lunile ianuarie-mai 2014, fapt pentru care suma pretinsă prin acțiune vizează perioada iunie 2014-septembrie 2015.
Cu privire la tranzacția încheiată de părinții ei, reclamanta a arătat că aceasta produce efectele asumate de pârât, acesta obligându-se să plătească pensia de întreținere și după împlinirea de către fiica sa a vârstei de 18 ani, cu condiția să se facă dovada urmării unei forme de învățământ.
Reclamanta a împlinit vârsta de 18 ani în luna ianuarie 2014, iar pârâtul a continuat să plătească pensia de întreținere până în luna mai 2014, dovedind astfel că a înțeles să achite pensia de întreținere și după împlinirea vârstei de 18 ani
Reclamanta a indicat contul bancar pentru plata pensiei de întreținere, respectiv K&H Bank, cod SWIFT OKHBHUHB iar codul IBAN: HU_76717168501003, deschis pe numele reclamantei.
Pârâtul a depus concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute prin întâmpinare.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar constând în act de identitate și certificatul de naștere al reclamantei (filele 5-6), sentința civilă nr. 1109/15.02.2001 pronunțată de Judecătoria A. (filele 7-8), tranzacția încheiată la 31.08.2010 (fila 9), înscrisuri care relevă faptul că reclamanta este elevă (filele 10-13), adeverința de venit a pârâtului (fila 21), adeverința privind impozitul pe venit (fila 22), dovada trimiterii banilor (filele 23-24), adeverințe școlare (filele 26-29).
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 1109 din data de 15.02.2001 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 850/2001 (filele 7-8) pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 250.000 ROL lunar, cu începere din data de 12.01.2001 până la majoratul reclamantei.
În data de 31.08.2010 între mama reclamantei, Novak Tamasne, și pârât a fost încheiată o tranzacție (fila 9) prin care pârâtul s-a obligat ca, începând cu data de 01.01.2010, să achite lunar suma de 150 lei cu titlu de obligație de întreținere pe seama reclamantei K. B. D., până la majoratul acesteia. În cuprinsul tranzacției s-a mai menționat că, dacă la împlinirea vârstei de 18 ani, dacă nu i se va comunica o adeverință din care să rezulte că reclamanta urmează cursurile unei facultăți, din proprie inițiativă va sista plata pensiei de întreținere.
Reclamanta a devenit majoră în data de 16.01.2014, astfel cum rezultă din certificatul de naștere de la fila 6.
Pârâtul a achitat pentru perioada ianuarie-mai 2014 pensia de întreținere în favoarea reclamantei în cuantum de 150 lei lunar, conform înscrisurilor de la filele 23-24.
Potrivit adeverinței școlare emisă în data de 25.10.2015 (filele 11-13) reclamanta este elevă a Colegiului și a Școlii Profesionale „Navay L.” din Mako, Ungaria, data probabilă a încetării statului de elev fiind 30.06.2018.
În drept, instanța reține că, prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile Codului civil în vigoare, în baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 6 alin. (6) Cod civil.
Potrivit 403 cod civil „în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului (...)”.
Raportat la litigiul dedus judecății, instanța constată că, astfel cum reclamă art. 403 Cod civil, s-au schimbat împrejurările avute în vedere la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1109 din data de 15.02.2001 de către Judecătoria A., în dosarul nr. 850/2001, în sensul că reclamanta K. B. D. a împlinit vârsta de 18 ani în data de 16.01.2014, moment până la care pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea sa.
Potrivit art. 516 Cod civil, obligația de întreținere există între rudele în linie dreaptă, iar conform art. 406 alin. (1) rudenia este în linie dreaptă în cazul descendenței unei persoane dintr-o altă persoană. În speță, astfel cum rezultă din art. 406 alin. (3) lit. a) Cod civil, părțile (părinte și copil potrivit certificatului de naștere de la fila 6) sunt rude în linie dreaptă de gradul întâi, astfel că între acestea există o obligație de întreținere.
Raportat la creditorul întreținerii, în temeiul art. 524 Cod civil „are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sa sau din bunurile sale”. De asemenea, în baza art. 499 alin. (3) Cod civil „părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă acesta se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”. Prin urmare, după împlinirea vârstei de 18 ani, pentru a se stabili dacă este datorată întreținere de către părinți, trebuie avute în vedere următoarele criterii: partea care o solicită se află în continuarea studiilor, indiferent dacă acestea sunt liceale sau universitare, în stare de nevoie și nu a împlinit vârsta de 26 de ani.
În ceea ce-l privește pe debitorul întreținerii, potrivit art. 527 alin. (1) Cod civil „poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace”.
Așadar, reclamanta K. B. D. care, deși majoră, se află în continuarea studiilor și în stare de nevoie, are dreptul la întreținere din partea pârâtului, tatăl său, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani, având în vedere faptul că acesta are mijloace pentru a o întreține, fiind angajat al Întreprinderii Individuale Tigu M., în calitate de tractorist, astfel cum rezultă din adeverința nr. 11 din 24.10.2015, emisă de angajator (filele 21-22).
Sub aspectul cuantumului întreținerii, art. 529 Cod civil stipulează că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar, în cazul în care este datorată de un părinte, întreținerea se stabilește până la 1/4 din venitul lunar net pentru un copil.
Cu privire la data de la care pârâtul va fi obligat la plata pensiei de întreținere, instanța reține că, potrivit art. 532 alin. (1) Cod civil, „pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată”, care, în speță, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. în data de 16.10.2015.
Pe cale de consecință, instanța constată că petitul referitor la obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% (1/4) din venitul net lunar, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, este întemeiat.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 2.400 lei reprezentând pensie de întreținere neachitată în perioada iunie 2014-septembrie 2015, instanța reține că, deși regula stipulată de art. 532 alin. (1) Cod civil este că pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, alin. (2) al aceluiași articol potrivit căruia „cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului”, reglementează situația de excepția în baza căreia pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, în măsura în care se face dovada faptului că introducerii cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
Or, în speță, deși reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 2.400 lei reprezentând pensie de întreținere neachitată pentru perioada iunie 2014-septembrie 2015, aceasta nu a făcut dovada faptului că introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa pârâtului pentru o perioadă de un an si patru luni, cum art. 532 alin. (2) Cod civil reclamă. Astfel, deși a constatat că, începând cu luna iunie a anului 2014, pârâtul nu a mai achitat pensia de întreținere în favoarea sa și, în lipsa oricărui răspuns din parte acestuia la cele două adrese emise de mama reclamantei din 03.06.2014 (fila 25), respectiv din 27.01.2015 (fila 14), prin care să-i aducă la cunoștință ori să îi promită că urmează să achite de bunăvoie pensia de întreținere, nu se poate reține că tranzacția încheiată de mama acesteia a împiedicat-o să formuleze mai repede o cerere de chemare în judecată prin care să solicite obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere și după majorat ori că pârâtul are vreo culpă sub aspectul perioadei îndelungate în care reclamanta a stat în pasivitate, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu constând în sentința civilă nr. 1109 din data de 15.02.2001 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr. 850/2001 și-a încetat efectele odată cu împlinirea vârstei de 18 ani de către reclamantă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. B. D. în contradictoriu cu pârâtul K. K., va obliga pârâtul la plata către reclamanta K. B. D., născută în data de 16.01.1996 în Oroshaza, Ungaria, a cotei de ¼ (25%) din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii (16.10.2015) și până la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 ani și va respinge în rest.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. (2) Cod procedură civilă, „când cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”. În speță, întrucât cererea reclamantei a fost admisă în parte, rezultă că atât aceasta, cât și pârâtul au căzut în parte în pretenții, motiv pentru care instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată astfel că niciuna dintre părți nu va fi obligată la plata acestora în favoarea celeilalte părți, cu atât mai mult cu cât pârâtul s-a arătat de acord cu admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. B. D., CNP_, cu domiciliul în Ungaria, localitatea Mako, ., cod 6900 și domiciliu procesual ales în A., .. 41, . (la Cabinet de avocat G. B. Ladislau), în contradictoriu cu pârâtul K. K., cu domiciliul în Pecica, ., jud. A..
Obligă pârâtul la plata către reclamanta K. B. D., născută în data de 16.01.1996 în Oroshaza, Ungaria, a cotei de ¼ (25%) din veniturile nete realizate lunar, cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data introducerii acțiunii (16.10.2015) și până la terminarea studiilor de către reclamantă, dar nu mai târziu de împlinirea de către aceasta a vârstei de 26 ani.
Respinge în rest.
Executorie.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune, în caz de exercitare, la Judecătoria A..
Pronunțată în ședința publică din data de 19.01.2016.
Președinte, Grefier,
R. F. B. R. F.
Red./Tehnored/RFB/RF/10.02.2016/ 4 ex. din care 2 ex. se comunică cu:
- K. B. D. – în Ungaria, localitatea Mako, ., cod 6900 și în A., .. 41, . (la Cabinet de avocat G. B. Ladislau)
- K. K. - în Pecica, ., jud. A..
| ← Curatelă. Încheierea nr. 276/2012. Judecătoria ARAD | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
