Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria BAIA MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria BAIA MARE la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 5615/182/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
JUDECĂTORIA BAIA M.
Dosar nr._ Cod operator 4193
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 19 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. P.
GREFIER: A. S. P.
Pe rol este soluționarea cererii formulate de către reclamantul VLĂȘAN A. în contradictoriu cu pârâta TEGLAȘ I., având ca obiect partaj bunuri comune – lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 5 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în vederea deliberării, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 12 noiembrie 2013 și apoi pentru azi, 19 noiembrie 2013.
JUDECĂTORIA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 08.05.2012 sub nr._, reclamantul Vlășan A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Teglaș I. să constate că la dobândirea bunului imobil constând din apartamentul situat în Baia M., ./44 (neîntabulat în CF) în valoare de 135.275 lei, reclamantul a avut o contribuție proprie în proporție de 41% din valoarea imobilului, materializată în avansul achitat, iar diferența de 59% reprezintă contribuție comună a părților în cote egale de câte 1/2, să se constate că masa de partajat cuprinde și o creanță în sumă de 2364,76 lei reprezentând datorii comune achitate de reclamant după despărțirea în fapt, precum și o rulotă în valoare de 500 lei înstrăinată de pârâtă după despărțirea în fapt, să se partajeze bunurile comune atribuind reclamantului apartamentul situat în Baia M., ./44, în valoare de 135.275 lei, reprecizându-și acțiunea la un termen de judecată ulterior, arătând că nu mai solicită atribuirea apartamentului, fiind de acord cu atribuirea acestuia pârâtei, precum și autoturismul "Dacia 1310" cu număr de înmatriculare_ în valoare de 500 lei, iar pârâtei să i se atribuie creanța în valoare de 2364,76 lei și rulota în valoare de 500 lei, dispunând egalizarea loturilor prin sultă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilul apartament a fost cumpărat de la "Gama" RA, cu prețul de 161.795. lei vechi, din care s-a achitat un avans în sumă de 66.795 lei vechi, diferența de 95.000 lei vechi fiind achitată în rate, pe baza unui credit pe termen lung, iar la data căsătoriei reclamantul deținea în proprietate o casă în Groșii Țibleșului nr.150, pe care a înstrăinat-o la data de 16.11.1980 cu prețul de 82.500 lei, din care s-a achitat avansul aferent apartamentului, în valoare de 66.795 lei vechi, ceea ce reprezintă 41& din prețul total și asupra căruia are un drept de creanță.
De asemenea, reclamantul a arătat că după despărțirea în fapt de pârâtă, prin sentința civilă nr. 5951/13.06.2012 a Judecătoriei Baia M. a fost obligat să achite suma de 205,43 lei cu penalități, reprezentând cheltuieli comune la Drusal SA, precum și alte datorii comune, respectiv 180,16 lei la Drusal SA, 334,89 lei la Vital SA, 719 lei la EON SA, 456,22 lei la . lei impozit clădiri și 439,06 lei impozit auto, respectiv un total de 2364,76 lei, din care 1/2 îi revine pârâtei, care a vândut și rulota bun comun, cu prețul de 500 lei cu toate că valora mai mult, folosin banii în interes personal, reclamantul arătând, de asemenea, că sub durata căsătoriei a moștenit un imobil (casă și teren) în Groșii Țibleșului pe care l-a înstrăinat la data de 09.09.2006 cu suma de 60.000.000 lei vechi, sumă folosită în gospodărie împreună cu pârâta.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 340 lit. g), art. 351 lit. c), art. 355, art. 357, art. 364 alin.2 Cod civil, art. 132 și art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâta a depus întâmpinare arătând, în esență, că nu se opune de principiu admiterii acțiunii, fiind de acord și cu modalitatea de partajare a bunurilor prin atribuirea apartamentului, opunându-se însă stabilirii în favoarea reclamantului a unei cote de contribuție superioare la dobândirea bunurilor comune.
În motivarea întâmpinării a arătat că avansul achitat în 1981 la achiziționarea apartamentului a fost restituit, apartamentul fiind cumpărat abia în anul 1991 din bani comuni, imediat după restituirea avansului achitat inițial a fost achiziționat autoturismul Dacia 1310.
În probațiune au fost depuse înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriul părților și au fost audiați martori.
Analizând ansamblul materialului probator administrat, pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9121 din 07.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar_ s-a desfăcut căsătoria încheiată între Vlășan A. și Vlășan I. dispunându-se de asemenea ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de Teglaș, căsătoria părților fiind încheiată în 25.10.1980. Prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 7110 încheiat între Regia Autonomă de Gospodărie Locativă GAMA RA în calitate de vânzătoare, pe de o parte și Vlășan A. împreună cu Vlășan I. în calitate de cumpărători, pe de altă parte în data de 26.04.1991, aceștia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în Baia M., . . . suma de 66.795 lei cu titlu de avans, diferența de preț de 95.000 lei fiind negociată între părțile contractante sub forma unui credit pe termen lung. De asemenea părțile au achiziționat prin achitarea unui avans la data de 12.01.1981 și a diferenței de preț în data de 22.04.1992 un autoturism marca Dacia 1300 achitând astfel sumele de 50.028 lei și respectiv 19.980 lei, conform facturii depuse la dosarul cauzei în probațiune, reținându-se de asemenea și faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare prin care face dovada că la data de 16.11.1980 a fost încheiată promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul situat în Groșii Țibleșului, ., nr. 150, jud. Maramureș achitându-se astfel reclamantului, conform contractului, de către promitenții cumpărători suma de 82.500 lei.
Martorii audiați în cauză au arătat că au cunoștință despre faptul că s-a vândut o casă de către reclamant și că pot doar să presupună că apartamentul în litigiu a fost cumpărat cu bani proveniți din vânzarea casei și cu bani de la nuntă, martorul V. N. arătând că nu cunoaște dacă vânzarea casei a avut loc anterior sau ulterior cumpărării apartamentului, arată că nu cunoaște ce a făcut reclamantul cu suma de bani achitată cu titlu de avans și care ulterior i-a fost restituită acestuia ca urmare a suspendării contractului de vânzare-cumpărare; aspecte de altfel confirmate de ambele părți, atât reclamantul cât și pârâta recunoscând cu ocazia administrării probei cu interogatoriul faptul că suma achitată inițial cu titlu de avans în vederea cumpărării apartamentului le-a fost restituită de către societatea vânzătoare urmând ca abia ulterior, în anul 1991 să se fi perfectat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul în natură apartament situat în Baia M., ./44. Prin raportare inclusiv la declarația martorei R. M. care arată că suma folosită pentru achiziționarea apartamentului provine din bani primiți de reclamant de la părinți și din vânzarea unei case a reclamantului arătând că are cunoștință de aceste aspecte pentru că a fost de față când pârâta a fost surprinsă în compania altui bărbat, iar în privința modalității de folosire a banilor proveniți din vânzarea casei din Groșii Țibleșului la cumpărarea apartamentului aceasta este cunoscută doar din relatările rudelor reclamantului, instanța reține astfel faptul că din ansamblul materialului probator administrat în cauză, inclusiv din declarațiile martorilor audiați, nu rezultă sub nicio formă o cotă de contribuție superioară a reclamantului la dobândirea bunurilor comune. În privința sumei de bani obținută de acesta prin vânzarea imobilului din Groșii Țibleșului în anul 1980, având în vedere și faptul că prin factura depusă la dosarul cauzei s-a făcut dovada că imediat după vânzarea casei a fost achitat avansul la autoturism iar ulterior diferența de preț, respectiv în 1981, 1982, nefăcându-se în niciun fel dovada că aceasta a fost folosită ulterior restituirii avansului inițial, și anume peste aproximativ 10 ani, la achiziționarea imobilului din Baia M., ./44, la dosarul cauzei neexistând nicio dovadă în acest sens. Mai mult decât atât, cu privire la susținerea reclamantului că pârâta nu ar fi avut un loc de muncă instanța reține că aceasta nu corespunde realității, pârâta reușind să facă dovada contrară celor susținute, depunând la dosarul cauzei copia cărții de muncă.
Raportat la toate aceste considerente instanța va admite în parte acțiunea civilă, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, ca și bunuri comune apartamentul situat în Baia M. ./44 și autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, în conformitate cu dispozițiile art. 339 Cod civil, conform căruia "bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților"; dispunând sistarea stării de coproprietate existente între părți cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa partajabilă, aceasta compunându-se din mobilul în natură apartament situat în Baia M. ./44 și autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, stabilind o cotă de contribuție a părților de ½ parte fiecare la dobândirea acestor bunuri comune; atribuind pârâtei imobilul în natură apartament situat în Baia M., . . suma de 50.000 euro de către ambele părți, niciuna dintre acestea neînțelegând să conteste această sumă și obligând-o în același timp pe aceasta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 24.900 euro cu titlu de sultă pentru egalizarea celor două loturi în raport cu cota de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor comune și care s-a dovedit a fi egală; cu această modalitate de sistare a stării de coproprietate fiind de acord ambele părți, pârâta solicitând instanței să-i fie atribuit apartamentul pentru ca în final reclamantul să nu se opună acestei modalități de sistare a stării de coproprietate, atribuind reclamantului autoturismul marca Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_, care și în prezent se află în posesia și folosința acestuia; urmând a respinge capătul de cerere cu privire la constatarea unui drept de creanță în favoarea reclamantului reprezentând cheltuielile efectuate de pârâtă și achitate de către reclamant privind plata unor utilități, din probele administrate nerezultând o confirmare a unei stări de fapt așa cum aceasta a fost descrisă de către reclamant cu privire la perioada în care a locuit în apartamentul comun, respectiv modul de folosire al acestuia, în cauză nefiind administrată nicio probă din care să rezulte că la un moment dat reclamantul a încetat să beneficieze sub o formă sau alta de utilitățile a căror plată a efectuat-o; obligând-o pe pârâtă să achite reclamantului suma de 2.036,50 lei reprezentând ½ din cuantumul taxei judiciare de timbru achitate de către reclamant în considerarea faptului că acțiunea introductivă formulată de către reclamant, având ca obiect partajarea bunurilor comune profită ambelor părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul VLĂȘAN A., domiciliat în Baia M., . ., în contradictoriu cu pârâta TEGLAȘ I., cu același domiciliu.
Constată că masa partajabilă este alcătuită din imobilul în natură apartament, situat în Baia M., . . și autoturismul marca Dacia 1300, cu număr de înmatriculare_ .
Stabilește cota de contribuție de 1/2 parte în favoarea fiecăreia dintre părți la dobândirea bunurilor comune.
Dispune sistarea stării de coproprietate dintre părți cu privire la bunuri.
Atribuie pârâtei imobilul în natură apartament, situat în Baia M., . ., în valoare de 50.000 euro și stabilește sulta în favoarea reclamantului la nivelul sumei de 24.900 euro în echivalent lei la cursul BNR de la data plății.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 24.900 euro în echivalent lei cu titlu de sultă.
Atribuie reclamantului autoturismul marca Dacia 1300, cu număr de înmatriculare_ în valoare de 500 lei.
Respinge capătul de cerere cu privire la constatarea unui drept de creanță în favoarea reclamantului, reprezentând cheltuieli efectuate de pârâtă și achitate de către reclamant, privind plata unor utilități.
Dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate cu privire la imobilul apartament situat în Baia M., . ., în favoarea pârâtei Teglaș I., cu titlu de drept partaj.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 2036,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Compensează celelalte cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. P. A. S. P.
Red. C.C.P./dact. A.S.P.
6 ex./10.03.2014
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 7026/2013.... | Căsătorie minor. Încheierea nr. 7376/2013. Judecătoria BAIA MARE → |
|---|
