Pretenţii. Sentința nr. 482/2013. Judecătoria BĂLCEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 482/2013 pronunțată de Judecătoria BĂLCEŞTI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 679/185/2012
Dosar nr._
Număr operator de date cu caracter personal 5989
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BĂLCEȘTI, JUDEȚUL V.
Sentința civilă nr. 482
Ședința publică din 17 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – C. M.-A., judecător
Grefier – B. S.
Pe rol este pronunțarea asupra cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. C. Distribuție S.A., cu sediul în municipiul C., ., județul D., prin mandatar Coface România Credit Management Services S.R.L., cu sediul în municipiul București, ..39, . în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul în orașul Bălcești, ., județul V..
Prezența părților și dezbaterile asupra cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din 10 septembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitate apărătorului pârâtului să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 17 septembrie 2013.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2012, sub nr._ ,reclamanta ..A. C. a chemat în judecată pârâtul P. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat reclamantei, respectiv la plata debitului în cuantum de 4329, 82 de lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor atașate cererii de chemare în judecată, reprezentând recuperare energie electrică, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a debitului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în valoare de 130,20 de lei, contravaloare taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și a oricăror altor cheltuieli (INEP, ONRC, anunț mica publicitate, onorariu expert) etc.
În motivarea faptică a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că în urma verificării instalației electrice de alimentare și măsurare la locul de consum aparținând pârâtului, inspectori din cadrul ..A. au întocmit nota de constatare atașată cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, arată reclamanta, s-a procedat, cu acordul pârâtului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrică, consum calculat în raport de prevederile art.142 alin.2) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr.1007/2004.
S-a mai arătat de către reclamantă că facturile expediate prin intermediul serviciilor poștale au fost acceptate la plată de către pârât, având în vedere că aceste facturi nu au fost contestate, conform art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice.
A mai precizat reclamanta că are autorizarea de a emite facturile într-un singur exemplar, pe suport de hârtie, potrivit Ordinului nr.1077/2001 emis de către Ministerul Finanțelor Publice.
În concluzie, s-a solicitat instanței de judecată să se constate că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale:existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăția pârâtului constând în consumul de energie electrică fără ca aceasta să fie înregistrată de contorul electric, vinovăția pârâtului fiind recunoscută prin semnarea notei de constatare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112 și urm.Cod proc.civilă, art.1357 și urm.Cod Civil, art.1516 și art.1521 Cod Civil, art.142 alin.4) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin HG nr.1007/2004, Legea nr.13/2007, OG nr.13/2011.
În scop probatorial, reclamanta a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri:nota de constatare NTL nr._/14.12.2009, bon de mișcare_ din 14.12.2009, fișa de evaluare a energiei electrice consumată și neînregistrată, factură nr._/14.01.2010, factură nr._/14.01.2010, situația contului la data de 23.09.2011, procură specială, extras din HG nr.1007/2004 (filele 6-14 din dosar).
În baza art.242 Cod proc.civilă s-a cerut de către reclamantă judecarea cererii și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu 357 de lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar –fila 22 din dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 09.10.2012, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are contract de furnizare a energiei electrice încheiat cu reclamanta.
Arată pârâtul că titularul contractului pentru furnizarea energiei electrice încheiat cu reclamanta este P. A.; cu privire la nota de constatare și factura emisă în baza acesteia precizează pârâtul că nu are nicio calitate, nefiind parte contractantă.
Nota de constatare și factura emisă în baza acesteia conțin date eronate, întrucât societatea nu a înregistrat nici un prejudiciu, deoarece contoarul a funcționat corect până la acel incident, ultima citire a contoarului fiind la data de 07.09.2009.
În aceste condiții, pretențiile formulate de reclamantă sunt nefondate, deoarece se pretinde contravaloarea energiei electrice estimată a fi consumată cu un an în urmă.
Se solicită proba cu înscrisuri, martori și expertiză.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod proc.civilă.
În scop probatorial pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie,facturi fiscale (filele 24-49 din dosar)
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri-pentru ambele părți, pentru pârât proba testimonială, iar din oficiu proba cu expertiză tehnică de specialitate electroenergetică, având ca obiective:
- verificarea corectitudinii consumului de energie electrică și valoarea acestuia;
- să se specifice dacă racordul de furnizare a energiei electrice a fost executat de o firmă de specialitate
- să se stabilească dacă la data controlului, contorul verificat în condițiile relatate era sigilat sau prezenta urme de violență.
- să se stabilească consumul real de energie raportat la tipul consumatorilor racordați la rețea urmând a fi avute în vedere și facturile achitate în perioada de referință;
A fost întocmit și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză aferent (filele 144-148 din dosar), onorariul corespunzător fiind achitat de către reclamantă (conform chitanței aflată la fila 120 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat reclamantei, respectiv la plata debitului în cuantum de 4329, 82 de lei, sumă compusă din contravaloarea facturilor atașate cererii de chemare în judecată, reprezentând recuperare energie electrică, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată până la data achitării integrale a debitului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în valoare de 130,20 de lei, contravaloare taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și a oricăror altor cheltuieli (INEP, ONRC, anunț mica publicitate, onorariu expert) etc.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât și unită cu fondul, în temeiul art.137 alin.2) Cod proc.civilă, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății
În speță, lipsa unei contract de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâtul nu este echivalentă lipsei calității procesuale pasive, în condițiile în care cererea nu este una întemeiată pe o răspundere civilă contractuală.
De altfel, pârâtul nu a contestat faptul că locuința din cauză îi aparține, având în această situația de consumator de energie electrică, cu obligațiile aferente.
D. urmare, instanța urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
În data de 14.12.2009, la imobilul proprietatea pârâtului P. C., din orașul Bălcești, ., jud.V., s-au prezentat inspectorii NTL M. C. și N. M. din cadrul C. ROMÂNIA SA.
Cu această ocazie au constatat nereguli cu privire la deteriorarea contorului ENERMET seria_ din instalația electrică a acestui abonat și ca urmare a constatărilor făcute au întocmit nota de constatare nr.2029/14.12.2009 și bonul de mișcare ./14.12.2009, în care s-au menționat următoarele-firidă branșament deteriorată, fără sigilii.Contorul de energie electrică spart.Bornele contorului cu circuitele electronice ale contorului agățate de placa contorului (placa de fixare a contorului).Mecanismul înregistrator rupt și rămas în corpul contorului,Sigiliul metrologic din partea stângă a contorului lipsă”-filele 6,7 din dosar.
Din concluziile raportului de expertiză specialitatea electroenergetică întocmit în cauză rezultă că din analiza notei de constare nr.2029/14.12.2009, a bonului de mișcare ./14.12.009 și a cercetării în teren s-a stabilit că în cazul de față nu a existat un consum fraudulos de energie electrică.
Din cauza indexului indescrifabil, C. Distribuție SA a trecut la calculul în paușal al energiei electrice consumate deși în cazul de față sunt aplicabile prevederile art.12 și 18 din Procedura pentru calculul energiei electrice care se facturează în situația defectării grupului de măsurare, aprobată cu Ordinul nr.18/2005 al Președintelui ANREE.
Ca urmare a aplicării regulilor stabilite prin procedura mai sus amintită (respectiv pe baza unui consum de istoric pentru o perioadă de timp egală ca durată și similară cu cea în care grupul de măsurare nu a funcționat, cu luarea în considerare a intervalului de la ultima citire, fără a se putea depăși trei luni), expertul desemnat în cauză a stabilit că valoarea reală a facturii nr._/14.01.2010 este de 241, 44 de lei-fila 147 din dosar.
Prin urmare, a fost nelegal procedeul folosit de către reclamantă, prin raportarea la dispozițiile art.142 alin.2) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice-aprobat prin HG nr.1007/2004, întrucât în speță nu a existat un consum fraudulos.
Ca urmare a aplicării regulilor stabilite prin procedura mai sus amintită (respectiv pe baza unui consul de istoric pentru o perioadă de timp egală ca durată și similară cu cea în care grupul de măsurare nu a funcționat, cu luarea în considerare a intervalului de la ultima citire, fără a se putea depăși trei luni), expertul desemnat în cauză a stabilit că valoarea reală a facturii nr._/14.01.2010 este de 241, 44 de lei-fila 147 din dosar
Prin urmare, valoarea corectă a facturii nr._/14.01.2010 este de 241,44 de lei (inclusiv TVA), aceasta fiind suma de bani la plata căreia urmează a fi obligată pârâtul.
De asemenea, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța urmează a obliga pârâtul și la plata către reclamantă a sumei de 208, 64 de lei, respectiv factura nr._/14.01.2010.
D. urmare, instanța urmează a admite în parte cererea dedusă judecății, cu consecința obligării pârâtului la plata către reclamantă a următoarelor sume:208,65 de lei, respectiv factura nr._/14.01.2010 și 241,44 de lei, corespunzător facturii nr._/14.01.2010, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a debitului.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de către părți instanța reține următoarele:
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul unei instanțe a unei cereri, acțiuni ce se dovedește a fi neîntemeiată (deci determinarea pârâtului de a ieși din pasivitatea confortabilă pe care i-o asigură prezumția că nu datorează nimic nimănui), fie susținerea unor apărări neîntemeiate (care echivalează cu zădărnicirea reclamantului în încercarea sa de a răsturna prezumția relativă sus amintită). Astfel înțeleasă culpa procesuală pe care se întemeiază reglementarea din art. 274 C.pr.civ., „partea care cade în pretenții” poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.
Așa cum s-a exemplificat în doctrină, reclamantul este în culpă procesuală dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată, ori calea de atac exercitată a fost anulată ca netimbrată); dacă cererea s-a perimat; dacă a chemat în judecată o persoană străină de raportul juridic dedus judecății; dacă renunță la judecată sau la dreptul subiectiv; dacă pretențiile sale nu sunt întemeiate.
Culpa procesuală aparține pârâtului: dacă nu și-a executat obligațiile, astfel încât s-a admis acțiunea reclamantului; dacă își execută obligațiile pe parcursul procesului; dacă pârâtul și-a executat obligația înainte de sesizarea instanței, dar nu l-a înștiințat pe reclamant, ceea ce a determinat declanșarea procesului.
Într-o exprimare sintetică, culpa procesuală reprezintă formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.
După cum s-a arătat în practica de specialitate, în situația admiterii în parte a acțiunii, cheltuielile de judecată nu se acordă în întregime, ci proporțional cu culpa procesuală.
Dacă reclamantul a formulat mai multe capete de cerere, iar instanța a admis numai unul dintre acestea, precum și atunci când există cereri formulate de ambele părți și care au fost admise în totalitate sau în parte, instanța va compensa, total sau, după caz, parțial, cheltuielile de judecată.
D. urmare, instanța urmează a obliga pârâtul la plata către reclamantă la cheltuieli de judecată numai în măsura pretențiilor admise, astfel încât pârâtul urmează a suporta cheltuielile de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar corespunzător sumei totale de 450, 09 de lei, precum și onorariul de expert în valoare de 600 de lei.
Întrucât pârâtul a căzut în pretenții, se va respinge solicitarea acestuia privind obligarea reclamantei la plata cheltuielior de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât.
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de către reclamanta ., cu sediul în municipiul C., ., jud.D.-prin mandatar . Managament Services SRL, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca, nr.39, etaj 3, sector 1 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, Calea Floreasca, nr.39, etaj 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul P. C., cu domiciliul în orașul Bălcești, ., jud.V..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a următoarelor sume:208,65 de lei, respectiv factura nr._/14.01.2010 și 241,44 de lei, corespunzător facturii nr._/14.01.2010, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a debitului.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 643 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 septembrie 2013, la sediul Judecătoriei Bălcești, jud.V..
PREȘEDINTE GREFIER
Red/tehn.CMA
23 sept 2013/4 ex
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 198/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 393/2013.... → |
|---|
