Plângere contravenţională. Sentința nr. 2941/2013. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2941/2013 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 4074/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2941/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: D. C. H.
Pe rol judecarea civile formulată de petentul C. D. domiciliat în Bârlad .. 4, ..A, . jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. cu sediul în V. .. 1 jud. V. având ca obiect plângere contravenționala P.V.. NR._ DIN 30.08.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc petentul C. D., intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE V. și martorul încuviințat pentru petent V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- dosarul are ca obiect plângere contravențională;
- părțile au fost legal citate pentru acest termen;
- cauza se află la administrare probatoriu;
- la dosar s-a depus dovada de îndeplinire a mandatului de aducere emis pentru martorul V. D.
- a fost solicitată judecata cauzei în lipsă de către intimat;
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța se socotește lămurită și față de poziția procesuală a intimatului care a solicitat judecata în lipsă reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_/2013 la data de 2.09.2013, petentul C. D., a cerut, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de intimat la data de 30.08.2013.
În motivare, petentul a arătat că vecina sa, V. D., l-a rugat să îi aducă un instalator întrucât nu mai avea apă menajera, lucrarea urmând a fi făcută în locuința numitului L. M.. A fost adus instalatorul însă petentul și acesta au fost înjurați de L. M. care se afla sub influența băuturilor alcoolice, la data de 24 august 2013. Cu toate acestea, petentul a fost cel reclamant la poliție pentru violare de domiciliu. A fost chemat la poliție unde i s-a citit reclamația. Deși petentul susține că a povestit ce s-a întâmplat, organul de poliție nu i-a luat în considerare cele relatate, sancționându-l cu amendă de 200 de lei. Susține petentul că este bolnav și din pensia sa întreține 5 persoane.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: procesul verbal contestat, (f. 3), copie CI (f.5), bile externare pe numele C. Anișoara (f. 6), și proba cu un martor.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare (f.9) prin care a cerut respingerea plângerii contravenționale.
Întâmpinarea nu a fost motivată în fapt însă intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori. A depus la dosar: procesul verbal contestat (f. 10) reclamația numitului L. M. (f.11), declarația acestuia (16), declarația petentului, declarația numitei S. N. (f.15)
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f.20) prin care a arătat că V. D. a fost plecată din locuința sa timp de 3 ani și când a revenit la locuința sa a constatat că țeava de apă rece era avariată. L. M. i-a solicitat petentului să îi caute un instalator pentru a face lucrarea la țeavă la el în casă. La 24 august petentul a mers cu meseriașul la L. M.. Acesta era în stare de ebrietate. L-a invitat pe petent în casă pentru a vedea ce trebuie cumpărat. Ulterior, când petentul s-a întors cu materialele, văzând că nu au cumpărat robinet, L. M. a început să îl înjure pe petent și pe instalator, cerându-le să iasă afară din casă. Consideră petetul că mărturia numitei S. N., care era în casă în momentul incidentului este mincinoasă.
Petentul a depus la dosar o declarație olografă a numitei V. D. (f.22)
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și cu un martor. Pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu 2 martori, indicați în întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/30.08.2013 întocmit intimat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 4 al. 1 lit. a din același act normativ constând în săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice, precum și cu avertisment pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 24 din aceeași lege constând în provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice.
În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că petentul, la data de 24.08.2013 ora 11 ora 11 în Bârlad,a mers la locuința numitului L. M. unde a provocat scandal pătrunzând în locuință după care a ieșit în fața blocului și i-a adresat amenințări cu acte de violență, proferând expresii jignitoare.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale și anume 02.09.2013 și data încheierii procesului verbal de constatare a contravenției (30.08.2013), instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petentul a contestat situația de fapt reținută prin procesul verbal. Acesta a susținut că de fapt L. M. a fost cel care i-a adresat cuvinte jignitoare.
Contravenția reținută în sarcina petentului atrage aplicabilitatea art.6 CEDO în latura sa penală, constituind o acuzație în materie penală, conform criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO și anume: norma legală pretins încălcată se adresează tuturor cetățenilor, având caracter general. De asemenea, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională nu are scop reperator ci de prevenire și pedepsire.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o. De asemenea, a solicitat încuviințarea probei cu martora V. D., care nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi ascultată în calitate de martor.
Din declarațiile martorilor propuși de intimat, audiați în cauză, rezultă aceeași situație de fapt cu cea reținută în procesul verbal. Astfel, martorul L. M. a arătat că în luna august se afla în locuință împreună cu soția și cu martora S. N.. La un moment dat petentul a intrat în casă cu o altă persoană, motivând că vrea să repare țeava din casa martorului pentru ca apa să ajungă și la vecina de deasupra. Martorul nu a fost e acord și când i-a cerut să plece, petentul a început să vorbească urât. Această declarație se coroborează cu cea a martorei S. N., care se afla în locuința martorului L. M. și a asistat la momentul în care petentul i-a adresat acestuia cuvinte jignitoare.
Deși petentul, prin plângerea contravențională și răspunsul la întâmpinare a susținut că martorul L. M. a fost cel care l-a jignit, prin probele administrate, petentul nu a dovedit o altă situație de fapt, din mijloacele de probă administrate în cauză reieșind că între el și martorul L. M. a avut loc un conflict spontan generat repararea unei țevi de apă din casa martorului, astfel încât apa să ajungă și la vecina de deasupra acestuia, V. D.. Ca urmare a stării conflictuale, petentul i-a adresat martorului L. M. cuvinte jignitoare. Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul verbal este întocmit în mod temeinic.
Sub aspectul sancțiunii aplicate, instanța reține că aceasta este disproporționată. Art. 5 al. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”. Conform art. 21 al. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică „în limitele prevăzute de lege și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal de contravenție”. Aplicând aceste criterii legale la situația de fapt, instanța apreciază că amenda în cuantum de 200 de lei aplicată petentului este prea mare.
Scopul sancționării petentului poate fi atins și printr-o sancțiune mai blândă, și anume cea a avertismentului. Fapta în sine prezintă un grad redus de pericol social. Este adevărat că petentul i-a adresat cuvinte jignitoare martorului L. M. însă locul în care s-a petrecut fapta, domiciliul acestuia, cât și numărul redus al persoanelor care au asistat la aceasta denotă un grad redus de pericol social. Demnitatea și onoarea martorului L. M. nu a fost într-atât lezată încât să justifice sancționarea petentului cu o amendă în cuantum de 200 de lei, cu atât mai mult cu cât cei doi sunt vecini iar din mijloacele de probă administrate reiese că conflictul a fost generat de necesitata efectuării unei reparații la o țeavă comună, care deservește mai multe apartamente. Astfel de conflicte apar frecvent în cadrul comunităților de genul scărilor de . trebuie încurajate, nu se poate face abstracție de situația concretă, care este una specială. Ca atare, instanța apreciază că natura relației de vecinătate dintre petent și martorul L. M. reprezintă o circumstanță de atenuare a răspunderii contravenționale, care trebuie avută în vedere pentru justa dozare a sancțiunii aplicate. Atenționarea petentului ca pe viitor să adopte o conduită în conformitate cu legea, în sensul de a nu mai folosi cuvinte și expresii jignitoare, se poate realiza prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța constată că procesul verbal . nr._/30.08.2013 este temeinic și legal insă, sub aspectul sancțiunii aplicate, urmează a admite în parte plângerea petentului, în sensul înlocuirii sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Cu privire la sancțiunea aplicată pentru art. 3 pct. 24 și anume avertisment, instanța urmează a o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. D., CNP_ cu domiciliul în Bârlad, .. 4, ., ap. 9, ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție V., cu sediul în V. .. 1, jud. V., prin reprezentant legal.
Înlocuiește sancțiunea principală a amenzii aplicată prin procesul verbal . nr._/30.08.2013 cu cea a avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Bârlad sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. D. H. D.
Red. C.D.
Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 19 Decembrie 2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-09-2013,... | Cereri. Sentința nr. 2024/2013. Judecătoria BÂRLAD → |
|---|
