Anulare act. Sentința nr. 1748/2015. Judecătoria BÂRLAD

Judecătoria BÂRLAD - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 1748/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 5641/189/2014

document finalizat

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BÂRLAD

JUDB

Sentința civilă Nr. 1748/2015

Ședința publică de la 09 Iulie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I. T.

Grefier: L. G.

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamanții P. I. (CNP-_), domiciliată în Bârlad, .. 4, ., ., cu reședința în satul Hreasca, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului R. M. din Bârlad, ..9, ., ., P. D. (CNP-_), domiciliat în Iași, ., ., P. I. P. (CNP-_), domiciliat în satul Valea Adâncă, ..10, ., P. V. (CNP-_), domiciliat în Bârlad, .. 4, ., . ., cu sediul în București, ..171, sector 2, reprezentată prin Cabinetul avocatului O. A. Ș. cu sediul în V., ., ., ., având ca obiect anulare act anulare clauza abuzivă.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat R. M. pentru reclamanții lipsă, lipsind pârâta și apărătorul acesteia.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este legal îndeplinită; prin serviciul registratură sub nr._/01.07.2015 expert F. C. L. a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză; s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Instanța înmânează apărătoarei reclamanților un exemplar de pe răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, care depune certificat de moștenitor nr.55/26.06.2015 și concluzii scrise.

Instanța pune în discuție cererea prin care pârâta S.C. V. România SA a solicitat suspendarea judecății cauzei în vederea soluționării acesteia pe cale amiabilă.

Avocat R. M. pentru reclamanți, având cuvântul solicită respingerea acestei cereri, motivat de faptul că nu există un temei legal pentru a formula o astfel de cerere.

Instanța pune în discuție excepția lipsei capacității de folosință a drepturilor procesuale a Sucursalei Bârlad a V. România SA, excepție motivată prin aceea că sucursala nu are personalitate juridică și ca urmare este lipsită de capacitatea de folosință a drepturilor procesuale, conform art. 43 alin.1 din Legea nr.31/1990, și ridicată de pârâta V. România SA București prin întâmpinarea ce constituie filele 70-79, vol. I dosar.

Avocat R. M. pentru reclamanți, având cuvântul arată că este de acord cu această excepție, într-adevăr sucursala nu are personalitate juridică, motiv pentru care solicită admiterea excepției, .

Instanța pune în discuție excepția lipsei coparticipării procesuale a debitorului P. C., excepție motivată prin aceea că prin convenția de credit alături de reclamantă s-a obligat și debitorul P. C., și ridicată de pârâta V. România SA București prin întâmpinarea ce constituie filele 70-79, vol. I dosar.

Avocat R. M. pentru reclamanți, având cuvântul arată că ulterior P. C. a fost introdus în cauză în calitate de reclamant, motiv pentru care solicită respingerea excepției.

Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare ca abuzivă a clauzei prev. de art. 5 lit. a din convenția de credit și cu privire la cererea de restituire de către pârâtă a sumelor încasate cu titlu de comisioane, și ridicată de pârâta V. România SA București prin întâmpinarea ce constituie filele 70-79, vol. I dosar.

Avocat R. M. pentru reclamanți, având cuvântul solicită respingerea excepției, ca neîntemeiată, motivat de faptul că reclamanții au invocat nulitatea absolută a clauzelor apreciate ca abuzive din contractul nr._/28.06.2007 încheiat cu pârâta. Cauza este obiectivul urmărit la încheierea unui act, fiind o condiție de fond esențială, de validitate a actului juridic. Potrivit art. 966 cod civil cauza trebuie să fie licită și morală, conținutul acestei cerințe fiind apreciat de art. 968 Cod civil potrivit căruia cauza este nelicită când este prohibită de legi, este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice. Sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea absolută, care poate fi invocată oricând pe cale de acțiune sau pe cale de excepție. Acțiunea în declararea nulității absolute este imprescriptibilă potrivit disp.art. 2 din decretul nr. 167/1958.

Interogată de instanță, avocat R. M., pentru reclamantă, declară că nu mai are cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, după care președintele deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, conform art.392 C.pr.civ.

Avocat R. M., pentru reclamanți, având cuvântul la fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a se constata nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în Convenția de credit nr._/28.06.2007 la: art.5 pct.a din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, pct.3.5. ( pag.6 a Convenției de credit nr._/28.06.2007), pct.5 lit.c din Condițiile speciale, de la pct.3 lit.a, pcvt.3 lit.e, pct.3 lit.d, Secțiunea 10 Costuri suplimentare ( pag.9 a contractului-condiții speciale), punctul 16 din Condiții Generale. Solicită să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumelor percepute în baza clauzelor cu caracter abuziv din convenția de credit nr._/28.06.2007 ( art.5 lit.a și art.3.5 Condiții generale – suma de 3150,47 CHF, reprezentând comisionul de risc reținut în mod nelegal, de la data încheierii contractului până în prezent, comisionul de risc fiind de 0,15% aplicabil al soldul creditului); să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reținute în mod abuziv și nelegal de către bancă în valoare de 912CHF; să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2,89 CHF reprezentând diferență de dobândă încasată în plus față de dobânda calculată conform art.38 alin.1 lit.b; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și onorariu expert. Potrivit disp.art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2000, sunt clauze abuzive acele clauze care nu au fost negociate cu consumatorul și care creează între părți un dezechilibru semnificativ al prestațiilor, contrar cerințelor bunei-credințe. Invocă și disp. art. 4, art. 13, art.14 din aceeași Lege 193/2000.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 C.pr.civ, președintele închide dezbaterile.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată la instanță cu nr._ din 6.11.2014, reclamanta P. I. a chemat în judecată pârâta . București și .- Sucursala Bârlad, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța:

- să se constate nulitatea absolută a clauzelor privind comisionul de risc prevăzute la art. 5 lit. a și din condițiile speciale și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007,

- să se constate nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de rambursare anticipată, prevăzut la art. 5 lit. c din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- să fie obligată pârâta să modifice clauza privind modul de calcul al dobânzii din convenția de credit nr._/28.06.2007 și să o recalculeze după următoarea formulă: valoarea indicelui de referință Libor la 3 luni plus marja fixă (aproximativ 3 p.p. prevăzută în contractul inițial) pe toată durata derulării contractului, conform prev. art. 37 din OUG nr.50/2010, pentru motivul că dobânda de referință variabilă a băncii menționată în contract nu a fost negociată, fiind impusă de bancă în mod abuziv, în contract nu s-a menționat modul de calcul al acesteia și nicio valoare, banca având dreptul să o modifice discreționar, fără aprobarea clientului, conform art. 3 lit. d și lit.e din condițiile speciale ale și art. 10 din condițiile generale ale convenției de credit;

- să se constate nulitatea absolută a actului adițional la convenția de credit nr._/28.06.2007, întocmit conform OUG nr.50/2010;

- să fie obligată pârâta la încheierea unui nou act adițional la convenția de credit nr._/28.06.2007, în conformitate cu legislația în domeniu, în care să fie stipulate clar clauzele contractuale cu privire la drepturile băncii și la obligațiile reclamantei, în calitate de împrumutat;

- să fie obligată pârâta să restituie sumele percepute în baza clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/28.06.2007 și din actul adițional la convenția de credit, reprezentând comisionul de risc, de la data încheierii convenției nr._/28.06.2007;

- să fie obligată pârâta să restituie sumele plătite în plus ca urmare a majorării abuzive a marjei fixe;

-să fie obligată pârâta să restituie sumele percepute cu titlu de dobândă, reprezentând diferența de valoare între indicii de referință Libor pe care i-a aplicat banca și cei care existau oficial;

- să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor pe care ea le-a încasat în mod abuziv.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la art. 5 lit.a din condițiile speciale și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007 s-a prevăzut un comision de risc de 0,15% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar pe toată durata convenției. La art. 5 lit. c din condițiile speciale ale convenției de credit s-a menționat un comision de rambursare în avans de 2%. La art. 3 lit. a din condițiile speciale ale convenției s-a prevăzut o rată a dobânzii curente de 4,25% p.a., iar la art. 3 lit. e din convenție s-a prevăzut o dobândă anuală efectivă de 6,24%. La art. 3 lit. d din condițiile speciale s-a prevăzut că banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor modificări semnificative pe piața monetară. La secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției (Costuri suplimentare), s-a prevăzut dreptul băncii de a modifica unilateral nivelul comisioanelor și al taxelor. La art. 16 din condițiile generale s-a prevăzut dreptul băncii de a percepe comisioane și taxe stabilite în tariful de comisioane în vigoare la data efectuării operațiunilor, precum și dreptul de a schimba oricând comisioanele și taxele pentru serviciile prestate. În temeiul OUG nr. 50/2010, banca a redenumit comisionul de risc și l-a perceput în continuare, în aceeași valoare procentuală. Comisionul de risc reprezintă o dobândă mascată care face dificilă evaluarea de către consumator a costului total al creditului raportat la costul aceluiași credit contractat cu o altă bancă și o asemenea practică este expresia relei-credințe a băncii în relația ei cu clientul. În schimbul obligației băncii de a pune la dispoziție creditul, există în sarcina reclamantei o . de obligații, respectiv aceea de a achita dobânda la suma de bani împrumutată, de a garanta cu ipotecă restituirea creditului, obligația de a încheia un contract de asigurare cu privire la imobilul adus garanție. Astfel, riscul nerambursării creditului este asigurat prin garanția reală imobiliară. În aceste condiții, clauza privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare, îndeplinește condițiile pentru a fi considerată abuzivă, deoarece creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin art. 9³din OG nr. 21/1992, a fost menționată interdicția de a majora comisioanele, taxele menționate în contract și de a introduce alte costuri ce nu au fost menționate în contract. În privința creditelor cu dobândă variabilă, cum este cazul convenției în cauză, art. 9³lit. g din OG nr. 21/1992 prevede că în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli: 1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; 2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; 3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia; h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator; i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită. Deși, din perspectiva prevederilor OUG nr. 174/2008, pârâta a avut obligația să adapteze convenția de credit la noile dispoziții legale, nu a făcut acest lucru și a continuat să mențină clauzele contractuale care îi dădeau dreptul să modifice unilateral dobânda și alte costuri ale convenției, fără încheierea unui act adițional. În privința dobânzii, banca a calculat-o în funcție de interesul ei, fără a preciza indicii de referință și periodicitatea sau condițiile în care a survenit modificarea ratei dobânzii. La momentul acordării creditului, dobânda curentă era de 4,25% p.a, iar D. era de 6,42%, fiind compusă din indicele CHF plus o marjă fixă. Deși indicii CHF au fluctuat, tendința acestora fiind de scădere, cu consecința scăderii și a dobânzii, din extrasele de cont se observă că banca a perceput aceeași dobândă de 6,42%, ajustând marja fixă atât cât a fost necesar pentru a putea percepe lunar o dobândă de 6,42%. Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detriment al consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Clauzele enumerate în cerere au caracter abuziv deoarece au situat banca pe o poziție contractuală dominantă, ceea ce a condus la împovărarea obligațiilor reclamantei. Aceste clauze au fost impuse fără a da posibilitatea reclamantei de a le negocia. Și după apariția OUG nr. 174/2008 banca a continuat să calculeze dobânda în funcție de interesul său economic, refuzând să o modifice periodic atât în sens crescător, cât și descrescător în funcție numai de variațiile indicelui de referință Libor. Deși, conform OUG nr. 174/2008, singurul element variabil din componența dobânzii este indicele de referință (Libor), marja băncii fiind un element fix în calculul dobânzii, banca a modificat inclusiv marja atunci când indicii de referință scădeau, pentru a menține o dobândă curentă de 6,42%. Banca nu a precizat o marjă în contract, însă a perceput-o lunar într-un procent care a variat în fluctuațiile indicelui de referință (Libor). Totodată, banca a folosit alți indici de referință ai Libor decât cei oficiali, percepând din această diferență de valoare de referință o dobândă în plus. Reclamanta a mai arătat că, după apariția OUG nr.50/2010, ea a refuzat să semneze actul adițional deoarece nu era conform legislației în vigoare, ci conținea clauze abuzive.

În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 193/2000, ale OG nr. 21/1992, OUG nr. 174/2008, OUG nr.50/2010, art. 948, 969, 992 din Codul civil din 1864.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie: convenția de credit nr._/28.06.2007; planul de rambursare credit; extrase de cont; acte de stare civilă; contract de asigurare; adresa nr._/29.10.2008 emisă de V. România SA.

Pârâta V. România SA București a formulat întâmpinare (filele 70-79, vol. I dosar), prin care a ridicat:

- excepția lipsei capacității de folosință a drepturilor procesuale a Sucursalei Bârlad a V. România SA, excepție motivată prin aceea că sucursala nu are personalitate juridică și ca urmare este lipsită de capacitatea de folosință a drepturilor procesuale, conform art. 43 alin.1 din Legea nr.31/1990;

- excepția lipsei coparticipării procesuale a debitorului P. C., excepție motivată prin aceea că prin convenția de credit alături de reclamantă s-a obligat și debitorul P. C.;

- excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare ca abuzivă a clauzei prev. de art. 5 lit. a din convenția de credit și cu privire la cererea de restituire de către pârâtă a sumelor încasate cu titlu de comisioane, excepție motivată prin aceea că dreptul la acțiune s-a prescris la data de 28.06.2010.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei. Pârâta a arătat că băncile câștigă din diferența dintre costurile plătite la sumele atrase și din costurile practicate la produsele financiare vândute. Procurând clienților creditare pe termen lung, băncile se expun riscului ca activitatea lor să fie pusă sub semnul întrebării din cauza apariției unor fenomene conjuncturale economico-financiare defavorabile. Din această cauză, potrivit art. 126 alin.1 din OUG nr. 99/2006 băncile au obligația de gestionare a fondurilor în sensul constituirii lor astfel încât să se situeze în permanență cel puțin la nivelul cerințelor de capital stabilite pentru acoperirea riscului de credit, a riscului de diminuare a valorii creanței, a riscului de poziție, a riscului de decontare/livrare, a riscului valutar, a riscului de marfă și a riscului operațional. În aceste condiții, suprimarea costului cu comisionul de risc/de administrare, așa cum solicită reclamanta, lasă pârâta, care a împrumutat de pe piața interbancară suma pe care a dat-o cu împrumut, cu un venit neîndestulător pentru acoperirea măcar a cheltuielilor operaționale. În aplicarea Directivei 2008.48.CE, prin art. 36 din OUG nr. 50/2010 s-a dispus că banca poate percepe numai comision de analiză dosar, comision de administrare credit pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului; în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului, comision de administrare cont, compensație (comision) în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. Se observă că art. 36 din OUG nr. 50/2010 permite perceperea unui comision de administrare care are caracteristicile comisionului de risc criticat de reclamantă. Cu privire la dobândă, pârâta a susținut că niciodată pârâta nu a ajustat dobânzi sau alte costuri prin majorare ci, dimpotrivă, a procedat la o ajustare favorabilă împrumutatei. Reclamanta este un consumator avizat de credite, și nu o persoană vulnerabilă, lipsită de experiența necesară pentru a înțelege condițiile convenției de credit. Astfel, anterior încheierii convenției de credit în cauză, reclamanta a încheiat o altă convenție de credit, în ron, cu BRD SA, iar convenția de credit din prezenta cauză a fost încheiată pentru refinanțarea împrumutului accesat anterior. Accesarea unui credit de refinanțare denotă conștientizarea condițiilor de cost și opțiune pentru produsul mai bine caracterizat. Astfel, reclamanta a accesat de la V. România SA un credit consistent în considerarea ofertei de cost- D. de 6,42% ce reflectă dobânda curentă fixă de 4,25% pe an și comisionul de risc. Ulterior, după . OUG nr. 50/2010, convenția de credit a suferit o adiționare tacită la data de 25.08.2010, ocazie cu care: a fost abrogată posibilitatea băncii de a interveni unilateral asupra ratei dobânzii; a fost stabilit un algoritm de calcul a dobânzii, astfel încât D. a scăzut de la 6,42%, la 6,22% pe an; a fost explicitat costul cu comisionul de risc din perspectiva administrării creditului/riscurilor de credit; a fost diminuat comisionul de rambursare anticipată. Parcurgerea procedurii de adiționare este dovedită prin notificarea adresată împrumutatului și prin care acesta a fost invitat la sediul băncii pentru semnarea actului adițional. Reclamanta și-a sumat adiționarea tacită tocmai prin executarea obligațiilor mai favorabile ei, așa cum rezultă din compararea noului plan de rambursare (atașat de către reclamantă cererii de chemare în judecată), cu planul de rambursare inițial, cât și din extrasul de cont. Ca urmare, banca nu a ajustat marja dobânzii, care este menționată în contract ca fiind fixă, de 4,25% pe an. Pârâta a precizat că prețul creditului este reprezentat de costul total al creditului (art. 7 pct. 4 din OUG nr.50/2010), iar expresia procentuală anuală a costului total al creditului se reflectă în dobânda anuală efectivă (D.), indicator ce permite consumatorilor compararea produselor financiare de pe piață. În anexa nr. 2 a Directivei 2008/48/CE se impune creditorului doar să enumere costurile creditului astfel încât consumatorul să cunoască, la momentul încheieri convenției și pe parcursul derulării ei, sumele datorate.

Cu privire la clauza menționată la art. 5 lit. a, referitor la comisionul de risc, pârâta a arătat că aceasta este clar și inteligibil exprimată, iar reclamanta a preferat produsul financiar oferit de către pârâtă după ce a conștientizat toate costurile, inclusiv costul comisionului de risc. Perceperea comisionului de risc nu îndeplinește condițiile pentru a fi considerată abuzivă deoarece comisionul de risc nu este echivoc, ci graficul de rambursare, anexă la convenția de credit, reprezintă oglinda costului comisionului de risc, comisionul de risc se aplică la soldul creditului și nu la totalul sumei împrumutate; ca urmare, acest comision scade proporțional cu scăderea riscului legat de nerambursarea sumelor. Perceperea comisionului de risc este motivată și prin aceea că pârâta riscă să nu-și încaseze creanța în caz de neplată și din pricina devalorizării garanțiilor ce au fost constituite.

Cu privire la cererea reclamantei privind plata dobânzii legale, pârâta a susținut că, potrivit art. 1088 din Codul civil (1864) și art. 1522 din noul Cod civil, dobânda legală se datorează începând cu data promovării cererii de chemare în judecată. În aceste condiții, dobânda legală curge doar după rămânerea definitivă a hotărârii de invalidare, ca abuzive, a clauzelor criticate de către reclamantă.

Pârâta a depus la dosar, în copie: contractul de credit nr._/24.07.2006, încheiat de P. C. și P. I. cu BRD- GSG; cerere de credit din data de 18.06.2007; graficul de rambursare inițial la convenției de credit nr._/28.06.2007; graficul de rambursare după adiționarea tacită a convenției de credit; „Managementul riscului de creditare în băncile din România”; „Analiza condițiilor de creditare în eur și CHF practicate de V. România în perioada 2007-2008”.

Prin note scrise depuse la filele 86-88, vol. I dosar, reclamanta a precizat cererea introductivă, arătând că solicită să se constate nulitatea absolută a clauzelor cuprinse la:

- art. 3 lit. a, referitoare la rata dobânzii curente, art. 3 lit. d, referitoare la data ajustării dobânzii, art. 3 lit. e, referitoare la dobânda anuală efectivă, din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- art. 5 lit. a din condițiile speciale și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la comisionul de risc;

- art. 5 lit. c, referitoare la comisionul de rambursare în avans din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- secțiunea 10, referitoare la costuri suplimentare, din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- art.16, referitoare la comisioane și taxe din condițiile generale de afaceri ale V. România SA.

Totodată, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.

Cu privire la pârâta în proces, reclamanta a precizat că pârâtă este V. România SA București.

Reclamanta a arătat că, chiar dacă convenția de credit a fost executată parțial, aceasta nu echivalează cu acceptarea în integralitate a conținutului ei, din moment ce convenția conține clauze abuzive. Toate riscurile contractului sunt în sarcina reclamantei și toate pierderile, inclusiv cele care nu sunt din vina ei trebuie să fie suportate de client. Deși dobânda ar trebui să fie fixă, conform clauzelor contractuale, ea este variabilă în funcție de voința băncii sau de fluctuațiile pieței financiare. Banca percepe un comision de administrare credit (redenumirea comisionului de risc), plătibil lunar și aplicat la soldul creditului, percepe o taxă pentru o poliță de asigurare emisă de o societate aleasă de bancă, au fost consituite garanții materiale și personale, se percep penalități de întârziere. La fel, comisionul de risc și comisionul de administrare sunt dobânzi ascunse. Comisionul de risc este menit să asigure banca de riscul de credite neperformante, ceea ce înseamnă că riscul băncii din aceste neperformante este suportat de debitorii bunu platnici, așa cum este cazul reclamantei. Deși reclamanta nu a avut nici un incident de plată, banca nu a restituit suma acumulată cu titlu de comision de risc.

Cu privire la dobânda legală aferentă sumelor reăținute în mod abuziv de către bancă, reclamanta a precizat că solicită ca dobânda să fie acordată pentru fiecare diferență de rată în parte, din momentul plății și până la restituirea efectivă a acestor sume.

Reclamanta a mai precizat că P. C., codebitor în convenția de credit, a decedat încă din anul 2013 și despre deces ea a înștiințat banca, solicitând acesteia reducerea ratei lunare.

Prin notele de la filele 101-104 și filele 145-145, vol. I dosar, pârâta a susținut că dacă reclamanta nu identifică pe toți succesorii defunctului P. C. și nu îi cheamă în judecată, cererea urmează să fie respinsă pentru lipsă de coparticipare procesuală obligatorie. Pârâta a mai arătat că, din graficul de rambursare emis după adiționarea tacită a convenției de credit, rezultă scăderea costului total al creditului la 6,22% pe an, suma totală de restituit fiind diminuată de la 43.070,60 CHF, la 42.992,95 CHF. Începând din data de 27.12.2012, s-a imputat reclamantei contravaloarea primelor de asigurare aferentei poliției pe care Volksban România a fost nevoită să o reînnoiască pentru imobilul adus garanție, din cauză că reclamanta nu și-a respectat obligația corespunzătoare. Cu privire la dobândă, pârâta a arătat că, inițial, reclamanta ar fi avut de achitat cu titlu de dobândă suma de 9.218,32 CHF, iar după adiționarea tacită a convenției de credit, prin implementarea prevederilor OUG nr. 50/2010, reclamanta are de achitat cu titlu de dobândă suma de 9.139,71 CHF, situație ce relevă că banca nu a ajustat unilateral dobânda prin majorarea ratei dobânzii.

La termenul de judecată din 5.02.2015, reclamanta a solicitat introducerea în proces a succesibililor defunctului P. C., respectiv a numiților: P. D., P. I. P. și P. V. (fila 139, vol. I dosar), În aceste condiții, conform art. 70 din codul de procedură civilă la termenul de judecată din 5.02.2015 au fost citați în proces, în calitate de reclamanți, P. D., P. I. P. și P. V. – încheierea de ședință din 5.02.2015, fila 189, vol. I dosar.

Din analiza probelor administrate, se rețin următoarele:

Prin contractul de credit nr._/24.07.2006, BRD- Groupe Societe Generale a împrumutat soților P. I. și P. C. suma de 24.100 lei ron, pentru o perioadă de 96 luni, cu o dobândă variabilă de 12,90% pe an, cu un comision lunar de gestionare a creditului de 0,25%.

Prin cererea înregistrată cu nr. 746/18.06.2007 (filele 109-111, vol. I dosar), P. I. și P. C. au solicitat societății V. România SA –Sucursala Bârlad, acordarea unui împrumut în sumă de 30.000 CHF, pentru nevoi personale, în scop de refinanțare.

Prin convenția de credit nr._/28.06.2007, V. România SA-Sucursala Bârlad a împrumutat reclamantei P. I. și soțului acesteia, P. C., suma de 30.000 CHF, pentru o perioadă de 156 luni de la data aprobării creditului (28.06.2007). Suma a fost împrumutată în scop de refinanțare.

Pentru garantarea restituirii sumei împrumutate, a fost constituită ipotecă de rang I asupra imobilului proprietatea împrumutaților P. I. și P. C., imobil situat în Bârlad, .. 4, ., ., jud. V., cu nr. cadastral 928/2;18. Conform art. 7 lit. b din condițiile speciale ale convenției de credit, se cesionează în favoarea băncii o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției, iar contractul de asigurare se va încheia cu o societate de asigurări agreată de bancă. Primele de asigurare se vor achita semestrial sau anual. Garanții ipotecari s-au obligat să prelungească valabilitatea contractului de asigurare până la rambursarea integrală a creditului, iar banca este îndreptățirtă să solicite și să obțină reînnoirea sau constituirea unei noi polițe de asigurare de la oricare dintre părțile obligate.

Din polițele aflate la filele 194 - 211, vol. I dosar, rezultă că reclamanta P. I. a încheiat următoarele polițe de asigurare pentru imobil situat în Bârlad, .. 4, ., .> - polița nr._/24.04.2009, valabilă pentru perioada 24.04._10;

- polița nr._/23.02.2012, valabilă pentru păerioada 24.02._13;

- polița nr. 12021592P/28.11.2013, valabilă pentru perioada 1.12.2013-1.12.2014;

- polița nr. 12048140W/13.11.2014, valabilă pentru perioada 1.12.2014-1.12.2015.

Pentru restul perioadelor reclamanta nu a făcut dovada că ar fi încheiat contracte de asigurare pentru imobilul constituit garanție.

Convenția de credit nr._/28.06.2007 este compusă din condițiile speciale și din condițiile genarale ale convenției.

La art. 3 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, s-a prevăzut că rata dobânzii curente este de 4,25 p.a. și este dobândă fixă.

La art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit (data ajustării dobânzii), s-a menționat că „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.

La art. 3 lit. e din condițiile speciale ale convenției de credit, s-a menționat că dobânda anuală efectivă (D.) este de 6,42%.

La art. 5 lit. a din condițiile speciale (comision de risc) și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, s-a prevăzut că banca percepe un comision de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției de credit.

La art. 5 lit. c din condițiile speciale ale convenției de credit (comision de rambursare în avans) s-a prevăzut că banca percepe un comision de rambursare în avans de 2%, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării, pentru primii 5 ani și de 1%, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării, după primii 5 ani.

În secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007 (costuri suplimentare), s-a prevăzut:

10.1 „Referitor la convenție pot apărea, la data semnării sau ulterior, modificări de interpretare ale oricărei legi prevederi sau reglementări aplicabile, care:

a) suspun banca la orice impozit, taxă cu privire la creditele acordate sau la obligațiile sale de a acorda credite, sau care schimbă baza de impozitare, pentru suma principală și dobânzi la creditele acordate, sau care se referă la orice alte sume datorate rezultând din convenție, cu privire la creditele acordate sau la obligația sa de a acorda credite, în conformitate cu prevederile legale în baza cărora funcționează și este organizată banca;

b) impun, modifică sau consideră aplicabile orice rezerve, depozit special sau orice cerință similară (de exemplu în corelație/legătură cu propunerea noului Acord de la Basel privind capitalul propus de către Comitetul de Supraveghere a Băncilor de la Basel) afectează activele băncii, depozitele constituite cu sau pentru conturile băncii sau care impun băncii orice altă condiție care afectează creditele acordate sau obligația sa de a acodra credite,

c) al căror rezultat este:

i) creșterea costurilor băncii legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit;

ii) reducerea cuantumului oricărei sume primite sau a oricărei creanțe a băncii, în baza convenției.

10.2. În oricare din cazurile mai sus menționate, în termen de 15 zile de la data la care a fost notificat în scris de către bancă, împrumutatul va plăti acesteia sumele suplimentare, astfel încât să compenseze banca pentru creșterile costurilor sau altor rambursări”.

La art.16 din condițiile generale de afaceri ale V. România SA (comisioane și taxe) s-a prevăzut că „Pentru serviciile prestate, banca are dreptul să perceapă clienților comisioanele și taxele stabilite în tariful de comisioane în vigoare la data efectuării operațiunilor, cu excepția cazului în care există o convenție contrară încheiată între client și bancă. Banca va aduce la cunoștința clientului, în momentul deschiderii contului, termenii și condițiile standard ale băncii. Banca își rezervă dreptul de a schimba oricând comisioanele și taxele pentru serviciile prestate, cu condiția să afișeze schimbările respective în incinta subunităților teritoriale ale băncii, clientul fiind astfel informat, iar taxele, comisioanele și dobânzile afișate fiindu-i opozabile începând cu data afișării”.

Inițial, a fost emis un plan de rambursare credit (filele 112-116, vol. I dosar), din care rezultă că dobânda anuală efectivă (D.) a fost de 6,42%.

După . OUG nr. 50/2010, V. România a emis al doilea grafic de rambursare (filele 179-184, vol. I dosar).

Din compararea celor două grafice de rambursare, rezultă că, potrivit primului grafic de rambursare, dobânda totală era de 9.218,32 CHF, iar potrivit celui de-al doilea grafic de rambursare dobânda este de 9.139,71 CHF.

Din extrasul de cont din data de 15.12.2014 (filele 147-173, vol. I dosar), rezultă că în perioada 28.06._14, reclamanta a plătit suma totală de 1.471,26 CHF, reprezentând comision de risc și suma de 1.525,52 CHF, reprezentând comision de administrare, în total: 2.996,78 CHF.

Ulterior încheierii convenției de credit, la data de 31.08.2013 împrumutatul P. C. a decedat, iar succesibilii acestuia sunt P. D., P. I. P. și P. V., în calitate de fii ai defunctului (filele 140-143, vol. I dosar).

În cursul judecății prezentei cauze, moștenirea rămasă în urma defunctului P. C. a fost dezbătută, fiind emis de către Biroul individual notarial B. I. Tony M. din Bârlad certificatul de moștenitor nr. 55/26.06.2015. Din certificatul de moștenitor nr. 55/26.06.2015, emis de Biroul individual notarial B. I. Tony M., rezultă că unicul moștenitor al defunctului P. C. este reclamanta P. I., străini de moștenire fiind P. C. V., P. C. I. P. și P. C. D., în calitate de fii ai defunctului, urmare a declarațiilor autentificare de neacceptare pe care ei le-au dat.

Prin adresa nr._/29.10.2014 (filele 94-97, vol. I dosar), emisă de V. România SA la solicitarea reclamantei, s-a arătat că, începând cu data implementării OUG nr.50/2010, rata dobânzii curente se determină utilizând formula descrisă la art. 38 lit. b din actul normativ menționat, iar caracterul fix al dobânzii a fost menținut. Urmare a intrării în vigoare a OUG nr.50/2010, clauza de la art. 3 lit. d (data ajustării dobânzii) din condițiile speciale ale convenției de credit a fost eliminată în întregime.

Privitor la excepția lipsei capacității de folosință a drepturilor procesuale a Sucursalei Bârlad a V. România SA, ridicată de pârâtă, se reține că, într-adevăr, potrivit art. 43 alin.1 din Legea nr.31/1990, sucursala nu are personalitate juridică și nu poate sta în proces.

În aceste condiții, se va admite excepția lipsei capacității de folosință a drepturilor procesuale a Sucursalei Bârlad a V. România SA, ridicată de pârâta V. România SA București și, în consecință, se va respinge acțiunea formulată de reclamanți, împotriva pârâtei Sucursala Bârlad a V. România SA, pentru lipsa capacității de folosință a acesteia.

Privitor la excepția lipsei coparticipării procesuale a debitorului P. C., ridicată de pârâtă, se reține că debitorul P. C. a decedat, în cauză au fost introduși succesibilii acestuia, iar unicul moștenitor al defunctului este reclamanta P. I..

Pentru considerentele arătate, la excepția lipsei coparticipării procesuale a debitorului P. C., ridicată de pârâtă, urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.

Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare ca abuzivă a clauzei prev. de art. 5 lit. a din convenția de credit și cu privire la cererea de restituire de către pârâtă a sumelor încasate cu titlu de comisioane, ridicată de pârâtă, se reține că, la data de 28.06.2007, când a fost încheiată convenția de credit nr._, erau în vigoare prevederile Legii nr.289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice.

Articolul 17 alin.2 din Legea nr. 289/2004 prevede că „Contractele încheiate după data intrării în vigoare a prezentei legi, cu nerespectarea prevederilor acesteia, sunt nule de drept. Acțiunea în constatarea nulității poate fi introdusă de orice persoană interesată și se soluționează de instanța civilă competentă”.

Potrivit prevederilor legale sus invocate, contractele de credit încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 289/2004 sunt lovite de nulitate absolută, care poate fi invocată oricând, nefiind supusă vreunui termen de prescripție.

Față de considerentele arătate, se va respinge, ca neîntemeită, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului de a solicita constatarea abuzivă a clauzelor înscrise la art. 5 lit. a din convenția de credit, excepție ridicată de pârâtă.

Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului în cererea privind restituirea de către pârâtă a sumelor plătite cu titlu de comisioane, se apreciază că dreptul reclamantului la acțiunea pentru restuitrea sumelor plătite cu titlu de comisioane se naște la momentul constatării pe cale judiciară a nulității clauzelor înserate în convenția de credit și nu la data la care aceste sume au fost plătite de către reclamant. Astfel, în jurisprudență și în doctrină s-a reținut că acțiunea în restituirea prestațiilor executate în baza unui act juridic anulat este asimilată acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, iar momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este, conform art. 8 alin.1-2 din Decretul nr. 167/1958, data la care actul juridic a fost desființat sau s-a constatat desființarea lui. Acțiunea în restituirea sumelor achitate în baza clauzelor contractuale constatate nule este o acțiune patrimonială pentru care termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data constatării nulității clauzei contractuale, și nu de la data plății. Constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale și aplicarea sancțiunii nulității acesteia este un atribut al instanțeiși până la acest moment cobnsumatorul nu poate invoca plata nedatorată.

În condițiile de mai sus, se va respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului de a solicita restituirea de către pârâtă a sumelor încasate cu titlu de comisioane, excepție ridicată de pârâtă.

Prin mai multe cereri și precizări depuse la dosar, pârâta V. România SA a solicitat suspendarea judecății cauzei în vederea soluționării acesteia pe cale amiabilă. S-a mai arătat că, începând cu data de 8.04.2015 banca a stopat calcularea și perceperea comisionului de risc/de administrare pentru toate creditele curente aflate în sold. Totodată, începând cu data de 4.05.2015 banca a început proiectul de conversie a creditelor în CHF.

Prin note scrise depuse la dosar, reclamanții au arătat că nu sunt de acord cu cererea prin care pârâta a solicitat suspendarea judecății - fila 18, vol. II dosar.

În condițiile în care reclamanții nu au fost de acord cu suspendarea judecății, instanța va respinge cererea prin care pârâta a solicitat suspendarea judecății cauzei.

Pentru soluționarea fondului cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabile.

Astfel, prin raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit de expertul F. C. L., depus la dosarul instanței la data de 10.06.2015, filele 42-67, vol. II, s-au stabilit următoarele:

- conform convenției de credit nr._/28.06.2007, rata dobânzii curente percepută pentru creditul acordat este de 4,25% p.a. și este fixă. În perioada 28.06.2007 (data încheierii convenției de credit) și data de 21.06.2010 (data intrării în vigoare a OUG nr.50/2010), banca nu a modificat procentul dobânzii curente. Deoarece în perioada menționată banca nu a modificat niciunul din elementele de cost prevăzute în convenția de credit (dobânda curentă, comisioane), nici dobânda anuală efectivă nu a suferit modificări față de data încheierii convenției de credit;

- din documentele puse la dispoziție de către părți pentru efectuarea expertizei, s-a constatat că nu a fost încheiat niciun act adițional la convenția de credit nr._/28.06.2007;

- după data de 21.06.2010 banca a aplicat același procent de dobândă curentă stabilit prin convenția de credit, adică dobânda de 4,25% pe an. Banca a aplicat pentru dobânda curentă formula de calcul prevăzută la art. 38 alin.1 lit. b, începând cu luna august 2010, pentru luna iulie 2010 calculând dobânda pentru 31 de zile și nu pentru 30 de zile, așa cum prevede articolul sus menționat, diferența de dobândă pentru luna iulie 2010 fiind de 2,89 CHF, încasată în plus;

- cu privire la comisionul de risc și la comisionul de administrare, s-a reținut că, în perioada 28.06.2007- martie 2015 (dată până la care expertul a avut extrase de cont pentru creditul în cauză), banca a încasat cu titlu de comision de risc și comision de administrare suma de 3.150,47 CHF. Pentru suma de 3.150,47 CHF, expertiza a calculat o dobândă legală aferentă, până la data de 9.06.2015, în valoare de 912 lei;

- cu privire la primele de asigurare plătite pentru imobilul constituit garanție, situat în Bârlad, ..4, ., .. 7 lit. b din condițiile speciale ale convenției de credit convenției de credit nr._/28.06.2007, expertiza a arătat că părțile nu au prezentat alte poliție de asigurare decât cele aflate la dosarul cauzei, respectiv următoarele polițe de asigurare:_, pentru perioada 24.04._10;_, pentru perioada 25.05._11;_, pentru perioada 24.02._13; 12048140W, pentru perioada 1.12.2014-1.12.2015;

- la data de 28.06.2007 (ca dată a încheierii convenției de credit), indicele de referință Libor CHF 3M era de 2,7883IB.

Împotriva raportului de expertiză, pârâta V. România SA a formulat obiecțiuni (filele 73-76, vol. II), arătând că, suma totală plătită de către reclamanți cu titlu de comision de risc și comision de administrare este de 2.978,8 CHF, și nu de 3.150,47 CHF, cum s-a reținut prin raportul de expertiză.

La obiecțiunile formulate de pârâta V. România SA; expertul judiciar F. C. L. a formulat răspunsul depus la instanță la data de 1.07.2015 (filele 80-85, vol. II, prin care a arătat că suma calculată prin raportul de expertiză privitor la comisionul de risc /comisionul de administrare este corectă și a fost stabilită până la data efectuării expertizei. Tot corect este și calculul dobânzii legale în sumă de 912 lei, aferentă comisionului de risc/de administrare.

În condițiile de mai sus, raportul de expertiză contabilă întocmit este apreciat ca util și concludent, urmând să fie reținut în soluționarea cauzei.

Față de probele administrate, se reține că, la data de 28.06.2007, când a fost încheiată convenția de credit nr._ erau în vigoare prevederile OG nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor.

Conform art. 3 lit. b din OG nr. 21/1992, între drepturile consumatorilor este prevăzut și „dreptul de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor (…)”.

Articolul 9³lit. a-jdin același act normativ prevede că, în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli:

a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil și ușor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puțin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părți. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;

b) dobânzile, precum și toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării și derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privința cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menționate în contract, fără a se face trimiteri la condiții generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife și comisioane sau orice alt înscris;

c) în situațiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate și nu trebuie să constituie un obstacol disproporționat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;

d) în contractul de credit/depozit se vor menționa și costurile de administrare, de retragere numerar și/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menționate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);

e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:

1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menționate în contract;

2. se interzice introducerea și perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menționate în contract;

f) în contract se va menționa tipul de dobândă, variabilă și/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia;

h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator;

i) orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puțin 30 de zile înainte de .. Consumatorul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită;

j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condițiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcție de opțiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, și va pune la dispoziția acestuia un nou grafic de rambursare.

Cu privire la drepturile consumatorilor la încheierea contractelor, art. 10 lit.a-c, f din OG nr.21/1992 prevede că drepturile consumatorilor la încheierea contractelor sunt:

a) libertatea de a lua decizii la achiziționarea de produse și servicii, fără a li se impune în contracte clauze abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influența opțiunea acestora;

b) de a beneficia de o redactare clară și precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a prețurilor și tarifelor și, după caz, a condițiilor de garanție;

c) de a fi exonerați de plata produselor și serviciilor care nu au fost solicitate, precum și de achitarea prețurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor și penalităților care nu au fost stipulate inițial în contracte sau în alte documente aferente contractelor;

f) de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea prețului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităților și a altor eventuale costuri stabilite inițial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului.

Sunt de menționat și prevederile art. 3 alin.1-2 din Directiva 93/13/CEE A Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, conform cărora:

„(1) O clauză contractuală care nu s-a negociat individual se consideră ca fiind abuzivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.

(2) Se consideră întotdeauna că o clauză nu s-a negociat individual atunci când a fost redactată în prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influența conținutul clauzei, în special în cazul unui contract de adeziune.

Faptul că anumite aspecte ale unei clauze sau o anumită clauză au fost negociate individual nu exclude aplicarea prezentului articol pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a acestuia indică faptul că este, cu toate acestea, un contract de adeziune.

În cazul în care orice vânzător sau furnizor pretinde că s-a negociat individual o clauză standard, acestuia îi revine sarcina probei”.

Raportat prevederilor legale sus enunțate, privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la rata dobânzii curente de 4,25 p.a, care este dobândă fixă, instanța apreciază că această clauză a fost clar și precis formulată, astfel că nu sunt motive pentru ca această clauză să fie considerată abuzivă.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la data ajustării dobânzii, având conținutul „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”, față de prevederile art. 9³lit. g din OG nr. 21/1992, această clauză apare ca nelegală, deoarece banca nu a menționat că modificarea ratei dobânzii curente va fi posibilă independent de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință, menționați în contract sau la modificările legislative care impun acest lucru. Totodată, nu au fost respectate prevederile art. 9³ lit. h din OG nr. 21/1992, care interzic furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator.

Față de prevederile sus enunțate, clauza inserată la articolul art. 3 lit d din condițiile speciale ale convenției de credit („data ajustării dobânzii” având conținutul: „Banca își rezervă dreptul de a revizui structura ratei dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua structură a ratei dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”) apare ca fiind abuzivă, deoarece această clauză oferă pârâtei dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta urmând să fie doar înștiințat.

Privitor la faptul ajustării dobânzii, conform raportului de expertiză contabilă, pe toată durata derulării contractului de credit, până la data efectuării expertizei pârâta V. România a păstrat constantă rata dobânzii curente de 4,25%.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3 lit. e din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, prin care s-a menționat că dobânda anuală efectivă (D.) este de 6,42%, se apreciază că această clauză a fost clar și precis formulată, astfel că nu sunt motive pentru ca această clauză să fie considerată abuzivă. Totodată, prin raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că banca pârâtă nu a modificat dobânda anuală efectivă față de cea menționată în contractul de credit.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007 și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la comisionul de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, în jurisprudență s-a reținut că, atât timp cât riscul contractului este acoperit prin constituirea unei garanții reale, prin introducerea comisionului de risc, fără reglementarea unei obligații corelative, se creează un dezechilibru între contraprestațiile părților, contrar principiului bunei-credințe în executarea contractelor.

În cauza de față, pentru garantarea restituirii sumei împrumutate prin contractul de credit, reclamanții au constituit ipotecă de rang I asupra imobilului proprietatea lor, situat în Bârlad, .. 4, ., ., pentru care au încheiat și polițe de asigurare pentru toată perioada cuprinsă între data încheierii contractului de credit și până la data de 1.12.2015.

În condițiile în care pentru restituirea sumei împrumutate s-a constituit o garanție imobiliară, nu era necesar ca banca pârâtă să perceapă comisionul de risc (devenit comision de administrare). Totodată, în convenția de credit încheiată de părți nu au fost menționate nici rolul, nici destinația comisionului de risc, situație în care reclamanții se află într-o poziție dezavantajată față de bancă.

În condițiile de mai sus, instanța apreciază că, prin prevederea comisionului de risc (devenit comision de administrare) se creează un dezechilibru semnificativ între obligațiile reclamanților și drepturile băncii pârâte.

Față de considerentele arătate, clauzele înscrise la art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007 și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la comisionul de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, sunt abuzive, astfel că se va constata nulitatea absolută a acestora. Potrivit raportului de expertiză contabilă, în perioada 28.06.2007- martie 2015 reclamanții au plătit cu titlu de comision de risc suma totală de 3.150,47 CHF, iar dobânda legală aferentă acestei sume calculată până la data de 9.06.2015 este de 912 lei.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5 lit. c din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la comisionul de rambursare în avans de 2%, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării, pentru primii 5 ani și de 1%, calculat la valoarea sumei rambursate în avans, plătibil integral la data efectuării rambursării, după primii 5 ani, se reține că art. 36 alin.1 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori prevede că „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor”.

Din textul de lege sus enunțat rezultă că banca poate percepe o compensație pentru cazul rambursării anticipate. În aceste condiții, instanța apreciază ca fiind legală clauza înscrisă la art. 5 lit. c (comision de rambursare în avans) dn condițiile speciale ale convenției de credit.

Din probele administrate nu rezultă că reclamanții ar fi plătit vreo sumă cu titlu de comision de rambursare în avans.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la „costuri suplimentare”, din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, se reține că articolul 4 alin. 1-3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată, prevede că:

„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de profesionist. Dacă un profesionist pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens”.

Din actele dosarului, nu rezultă că pârâtă ar fi fost negociat cu reclamanții clauzele înscrise la secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, aceste clauze fiind preformulate. În aceste condiții și față de prevederile art. 4 alin.1 din Legea nr. 193/2002, mai sus enunțate, se apreciază că și aceste clauze sunt abuzive, fiind stipulate în detrimentul reclamantului și contrar cerințelor bunei-credințe.

Privitor la cererea prin care reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor înscrise la art.16 din condițiile generale de afaceri ale V. România SA (comisioane și taxe), se reține că fac parte din convenția de credit nr._/28.06.2007 și condițiile generale de afaceri ale V. România SA (comisioane și taxe).

Față de prevederile art. 9³lit. h din OG nr. 21/1992, se apreciază că este abuzivă teza finală a art.16 din condițiile generale de afaceri ale V. România SA (comisioane și taxe), parte din convenția de credit nr._/28.06.2007, potrivit cărora „Banca își rezervă dreptul de a schimba oricând comisioanele și taxele pentru serviciile prestate, cu condiția să afișeze schimbările respective în incinta subunităților teritoriale ale băncii, clientul fiind astfel informat, iar taxele, comisioanele și dobânzile afișate fiindu-i opozabile începând cu data afișării”, deoarece este interzis furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de consumator.

Sintetizând, se va constata nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în:

- art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, (referitoare la data ajustării dobânzii);

- art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007 și art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la comisionul de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului;

- secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la costuri suplimentare;

- art.16, teza finală din condițiile generale de afaceri ale V. România SA (comisioane și taxe), parte din convenția de credit nr._/28.06.2007 potrivit cărora „Banca își rezervă dreptul de a schimba oricând comisioanele și taxele pentru serviciile prestate, cu condiția să afișeze schimbările respective în incinta subunităților teritoriale ale băncii, clientul fiind astfel informat, iar taxele, comisioanele și dobânzile afișate fiindu-i opozabile începând cu data afișării”.

Consecință a constatării caracterului abuziv și a nulității clauzelor înscrise la art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007 și la art. 3.5 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la comisionul de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, se va admite cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să restituie sumele percepute cu titlu de comision de risc, și, în consecință, pârâta va fi obligată să restituie reclamanților suma de 3.150,47 CHF, încasată cu titlu de comision de risc/comision de administrare în perioada 28.06.2007-martie 2015, precum și să plătească reclamanților suma de 912 lei, reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume.

Se vor respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamanții au solicitat:

- constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. 3 lit. a (referitoare la rata dobânzii curente), art. 3 lit. e (referitoare la dobânda anuală efectivă), din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- constatarea nulității absolute a clauzei înscrise la art. 5 lit. c (privind comisionul de rambursare anticipată) din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- constatarea nulității absolute a actului adițional la convenția de credit nr._/28.06.2007,

- obligarea pârâtei la încheierea unui nou act adițional la convenția de credit nr._/28.06.2007, în conformitate cu legislația în domeniu, în care să fie stipulate clar clauzele contractuale cu privire la drepturile băncii și la obligațiile reclamantei, în calitate de împrumutat;

- obligarea pârâtei să modifice clauza privind modul de calcul al dobânzii din convenția de credit nr._/28.06.2007 și să o recalculeze după formula: valoarea indicelui de referință Libor la 3 luni plus marja fixă (aproximativ 3 p.p. prevăzută în contractul inițial) pe toată durata derulării contractului,

- obligarea pârâtei să restituie sumele plătite în plus ca urmare a majorării abuzive a marjei fixe;

- obligarea pârâtei să restituie sumele percepute cu titlu de dobândă, reprezentând diferența de valoare între indicii de referință Libor pe care i-a aplicat banca și cei care existau oficial.

Reclamanta P. I. a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 2.512,10 lei (690 lei, onorariu avocat, plătit cu chitanța de la fila 9, vol. I; 1.822,10 lei, onorariu pentru expertul F. C. L., plătit cu chitanțele de la filele 9 și 72, vol. II).

În temeiul art. 453 alin.1 Cod.proc.civ., pârâta . București va fi obligată să plătească reclamantei P. I. cheltuielile de judecată efectuate în proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea prin care pârâta . a solicitat suspendarea judecății cauzei în vederea soluționării acesteia pe cale amiabilă

Admite excepția lipsei capacității de folosință a drepturilor procesuale a Sucursalei Bârlad a V. România SA, ridicată de pârâta . București și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanții P. I., P. D., P. I. P. și P. V., împotriva pârâtei Sucursala Bârlad a ., pentru lipsa capacității de folosință a acestei pârâte.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei coparticipării procesuale a debitorului P. C., ridicată de pârâta . București.

Respinge ca neîntemeiate, excepțiile prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea de constatare ca abuzivă a clauzei prev. de art. 5 lit. a din convenția de credit și cu privire la cererea de restituire de către pârâtă a sumelor încasate cu titlu de comisioane, ridicată de pârâta . București,

Admite în parte acțiunea în constatare clauze abuzive și pentru plata de despăgubiri civile contractuale, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții P. I. (CNP-_), domiciliată în Bârlad, .. 4, ., ., cu reședința în satul Hreasca, ., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului R. M. din Bârlad, ..9, ., . D. (CNP-_), domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași, P. I. P. (CNP-_), domiciliat în satul Valea Adâncă, ..10, ., P. V. (CNP-_), domiciliat în Bârlad, .. 4, ., ., împotriva pârâtei ., cu sediul în București, ..171, sector 2, reprezentată prin Cabinetul avocatului O. A. Ș. cu sediul în V., ., ., ..

Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze abuzive cuprinse în convenția de credit nr._/28.06.2007, încheiată între . București, prin Sucursala Bârlad, și împrumutații P. I. și P. C. (ulterior decedat, având ca succesibili pe reclamanta P. I., P. D., P. I. P. și P. V.):

- art. 3 lit. d din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, (referitoare la data ajustării dobânzii);

- secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/28.06.2007, referitoare la costuri suplimentare;

Admite cererea prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei . București să restituie sumele percepute cu titlu de comision de risc/comision de administrare, și, în consecință, obligă pârâta . București să restituie reclamanților suma de 3.150,47 CHF, încasată cu titlu de comision de risc/comision de administrare în perioada 28.06.2007-martie 2015, precum și să plătească reclamanților suma de 912 lei, reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume.

Respinge, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamanții au solicitat:

- constatarea nulității absolute a clauzelor înscrise la art. 3 lit. a, referitoare la rata dobânzii curente, art. 3 lit. e, referitoare la dobânda anuală efectivă, din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- constatarea nulității absolute a clauzei înscrise la art. 5 lit. c privind comisionul de rambursare anticipată din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/28.06.2007;

- constatarea nulității absolute a actului adițional la convenția de credit nr._/28.06.2007,

- obligarea pârâtei să restituie sumele plătite în plus ca urmare a majorării abuzive a marjei fixe;

Obligă pârâta . București să plătească reclamantei P. I. cheltuieli de judecată în sumă de 2.512,10 lei.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședința publică din 9 iulie 2015.

Președinte,

I. T.

Grefier,

L. G.

Tehnored.T.I.

Red. /L.G. 14 Iulie 2015/ 7 ex.

← Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 1778/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 1701/2015.... →

Anulare act. Sentința nr. 1748/2015. Judecătoria BÂRLAD

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 1748/2015. Judecătoria BÂRLAD