Supraveghere specializată. Sentința nr. 442/2013. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 442/2013 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 1893/187/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BEIUȘ
JUDEȚUL BIHOR
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.442/2013
Ședința publică de la 12 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. V., judecător
Grefier: D. M.
Pe rol este pentru azi soluționarea cauzei civile (minori și familie ) formulată de reclamantul A. M. L., domiciliat în municipiul București,..35,., împotriva pârâtei Z. C. I. D., cu domiciliul în Beiuș, ./B 2, jud. Bihor, pârâtului L. VOCAȚIONAL PEDAGOGIC „N. B. „ BEIUȘ, PRIN DIRECTOR DRINGO I., cu sediul în Beiuș, ., nr.4,jud.Bihor și pârâtei C. I. DE PSIHOLOGIE L. C., cu sediul în Oradea, ..11,jud.Bihor, având ca obiect supraveghere specializată și stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, pârâta și martora S. N., lipsă fiind reprezentantul Liceului Vocațional Pedagogic”N.B.” Beiuș și al Cabinetului I. de Psihologie L. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură,sosit prin e-mail, la data de 18.02.2013 de către reclamant o cerere de completare a cererii de chemare în judecată prin care a chemat în judecată pârâții L. Vocațional Pedagogic „N. B. „ Beiuș, Prin Director Dringo I. și C. I. De Psihologie L. C., pârâți care au fost citați pentru acest termen de judecată. De asemenea reclamantul a depus la dosar, prin serviciul registratură, sosit prin e-mail, la data de 04.03.2013 note de ședință.
La data de 07.03.2013 s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, de către pârâtul L. Vocațional Pedagogic „N. B. „ Beiuș un înscris, calificat de către instanță întâmpinare.
La data de 11.03.2013 reclamantul a depus la dosar,prin serviciul registratură, sosit prin e-mail, concluziile sale asupra interogatoriului luat pârâtei din data de 12.02.2013, iar la data de 12.03.2013 s-a depus la dosar o notă telefonică, prin care reclamantul solicită lăsarea cauzei până la ora 9,30.
Se procedează la audierea martorului S. N.,conform prevederilor art.196 C.pr.civ., sub prestare de jurământ în forma prevăzută de art.193 al.1 C.pr.civ.,consemnarea făcându-se conform art.198 C.pr.civ., potrivit căruia martorul semnează declarația dată, după ce a luat în prealabil cunoștință de conținutul acesteia, declarația fiind atașată la dosarul cauzei.
La întrebarea instanței de ce minorul nu mai participă la consilierea psihologică din cadrul școlii, pârâta Z. C. I. D. arată că această consiliere s-a întrerupt, o dată nu s-a putut prezenta din motive personale, iar apoi nu a mai fost sunată pentru a stabili o altă întâlnire.
Reclamantul arată că raportul de audiere al minorului efectuat de psihologul Curții de Apel Oradea nu este concludent privind starea reală a copilului, acest raport fiind distorsionat deoarece la întâlnire nu au participat împreună părinții și copilul și solicită o nouă întâlnire la psihologul Curții de Apel Oradea cu participarea mamei, a tatălui și a copilului, precum și examinarea minorului de către o echipă compusă dintr-un psiholog clinician și un neuropsihiatru care să verifice starea psihică a minorului.
Instanța pune în discuția părților refacerea procedurii de audiere a minorului A. D. C..
Reclamantul arată că este necesară o nouă întâlnire dintre părinții copilului împreună cu acesta la psihologul Curții de Apel Oradea deoarece raportul depus la dosar de psihologul Curții de Apel nu este concludent, această întâlnire dintre părinți și copil împreună neavând loc din cauza pârâtei care nu s-a prezentat.
Pârâta Z. C. I. D. arată că nu este de acord cu o altă întâlnire la psihologul Curții de Apel Oradea.
În raport de cererea reclamantului privind o nouă audiere a minorului după o întâlnire cu părinții și copilul, instanța apreciază că acest lucru nu este necesar având în vedere raportul de evaluare al minorului și concluziile acestuia, în condițiile în care d-na psiholog și-a putut forma o părere chiar dacă nu a reușit să se întâlnească cu părțile și minorul deodată.
Reclamantul și pârâta arată că numai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în baza art. 150 C.p. civilă, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, solicită includerea minorului A. D. C., născut la 11.02.2005 într-un program de consiliere psihologică, precum și o evaluare completă a minorului. Solicită să fie notificate instituțiile statului și să fie monitorizată situația minorului.
Reclamantul arată că renunță la capătul doi din acțiune, respectiv la stabilirea domiciliului minorului la el.
Pârâta Z. C. I. D. arată că nu se opune consilierii psihologice a minorului, cu mențiunea că, dacă va participa și reclamantul la întrevederi, acesta să nu-i mai aducă ei injurii.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la instanță la data de 21.08.2012 ,sub dosar nr._, reclamantul A. M. L. a chemat în judecată pe pârâta Z. C. I.- D. solicitând instanței prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, includerea minorului A. D. C., născut la 11.02.2005 într-un program eficient de consiliere psihologică, condus și monitorizat de către o persoană /instituție imparțială și competentă, iar în subsidiar stabilirea domiciliului minorului la reclamant.
În motivarea cererii sale, reclamantul arată că minorul A. D. C., născut la 11.02.2005 este fiul său și al pârâtei Z. C. I. D., fiind încredințat pârâtei spre creștere și educare prin sentința civilă 635/2006 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Reclamantul precizează că, urmare a problemelor psihologice și comportamentale identificate de mai mulți specialiști, instanța a dispus în dosarul_ al Judecătoriei Beiuș consilierea psihologică a minorului la instituția de învățământ pe care o urmează, respectiv L. Pedagogic N. B. din Beiuș. Această procedură s-a finalizat însă cu un eșec ,iar specialiștii instituției și-au declinat competența față de complexitatea cazului, iar interesul superior al copilului impune în mod obligatoriu găsirea unui alt specialist care să identifice cu acuratețe problemele și să conducă la reușită procedura de consiliere. Evoluția negativă a minorului confirmă evaluarea d-nei Mladoneschi și le invalidează pe cele ale specialiștilor Liceului Pedagogic și DGASPC Bihor, care apreciau că minorul nu prezintă probleme și nu este necesară consilierea psihologică. Recent, în dosar_ pârâta însăși a admis că minorul necesită consiliere de specialitate,iar instanța a impus implementarea acesteia, provizoriu, în regim de ordonanță președințială prin sentința civilă 1161/2012 ,însă tot la instituția de învățământ pe care o frecventează, respectiv la L. Pedagogic Beiuș.
În subsidiar reclamantul a solicitat stabilirea domiciliului minorului la el și a precizat că programul de vizitare al minorului de către tată este reglementat de sentința civilă 635/2006 a Judecătoriei Sectorului 4 București, sentința civilă 484/2008 și 252/2010 ale Judecătoriei Beiuș, decizia civilă 307/2010 a Tribunalului Bihor și decizia civilă 2490/2011 a Curții de Apel Oradea care permit vizite bilunare cu ridicarea minorului de la domiciliu pentru 48 de ore, luarea copilului în vacanța de iarnă pentru nouă zile și în cea de vară pentru o lună și jumătate, obligarea părților de a se înțelege asupra datei ridicării de către tată, vizite la grădiniță, respectiv școală în orice zi a săptămânii.
Reclamantul precizează că programul de vizitare la minor a fost ameliorat continuu dar există suspiciunea că el este subminat din interior de către pârâtă, care prin influențele sale impune copilului să se dezică de tatăl său, situație față de care ,aparent, nu există soluție. Arată că a profitat de prevederile recente care nu îi mai îngrădesc întâlnirile la grădiniță sau școală, dar măsura s-a dovedit tardivă, copilul nici nu mai vrea să stea de vorbă cu el.
Reclamantul arată că pârâta este de o rea credință greu de imaginat și îl împiedică prin toate mijloacele de șase ani, de la divorț, să se apropie și să-și creeze o relație de suflet cu copilul său.
La data de 18.02.2013 reclamantul a depus o completare de acțiune, prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a L. Vocațional Pedagogic „N. B. „ Beiuș, Prin Director Dringo I. și C. I. De Psihologie L. C..
La data de 07.03.2013 s-a depus la dosar de către pârâtul L. Vocațional Pedagogic „N. B. „ Beiuș un înscris, calificat de către instanță întâmpinare . În acesta se realizează o descriere a perioadei în care minorul frecventează cursurile acestei școli, inclusiv în perioada preșcolară. Se face referire la programele de consiliere psihologică și de logopedie urmate de către minor în cadrul școlii. Din interpretarea celor arătate în înscrisul depus nu rezultă că această unitate școlară, prin reprezentanții săi, s-ar opune realizării și pe viitor a unui program de consiliere psihologică a minorului prin specialiștii săi.
Pârâta Z. C. I.-D. nu s-a opus la admiterea acțiunii, fiind de acord ca minorul să fie inclus și pe viitor într-un program de consiliere psihologică la care să participe și ea și chiar și reclamantul. În cazul în care va participa și reclamantul, acesta să se abțină să-i aducă injurii .
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Minorul A. D. C. este fiul celor doua părți, iar în urma desfacerii căsătoriei lor,prin sentința civilă nr.635/2006 a Judecătoriei sectorului 4 București, minorul a fost încredințat spre creștere si educare la pârâtă. Anterior sub dosar_ părțile s-au mai judecat pentru o cerere similară în perioada în care minorul frecventa grădinița. Astfel ,prin sentința civilă nr. 799/02.06.2010 pârâta a fost obligată să-și dea acordul ca minorul să fie inclus într-un program de consiliere psiho-pedagogică la nivelul grădiniței pe care o urmează. În raport cu vârsta pe care minorul o are aceasta în prezent frecventează cursurile școlare la L. Vocațional Pegagogic „N. B. „ din Beiuș în clasa I-a.
Prin sentința civilă nr.1161/17.07.2012 pronunțată în dosar_ Judecătoria Beiuș a admis și o cerere de ordonanță președințială prin care a dispus includerea minorului A. D. C. într-un program de consiliere psihologică la unitatea de învățământ pe care urma să o frecventeze cu data de 15.09.2012 precum și monitorizarea sa psihologică și comportamentală urmată de o evaluarea a acestei evoluții.
În legătură cu efectuarea acestei consilieri psihologice în cauză a fost audiată ca și martora S. N. E., propusă de reclamant, care este psiholog la L. Vocațional Pedagogic „N. B.” Beiuș ,școală pe care o frecventează minorul A. D. C..
Martora S. N. a arătat că lucrează ca psiholog școlar la L. Vocațional Pedagogic „N. B.” Beiuș din anul 2007. În luna septembrie 2010 a fost sunată la telefon de către pârâtă, mama minorului A. D. C., care i-a cerut să-l vadă pe minor. După începerea anului școlar l-a văzut pe copil, care era înscris la grădinița cu program prelungit. A constatat că minorul avea probleme importante de limbaj, a început un program de logopedie cu el atât individual cât și în grup și au început să apară și rezultate în sensul că după circa un an de zile s-a îmbunătățit considerabil vorbirea copilului. Începând cu decembrie 2011 mama minorului și-a dat acordul ca acesta să fie inclus și într-un program de consiliere paralel cu cel de logopedie. Această consiliere a început în luna ianuarie 2012 și a ținut până la sfârșitul anului și nu s-a mai desfășurat defel din luna ianuarie 2013 deoarece mama a refuzat să mai aducă minorul, fără vreo explicație. Martora arată că la început a reușit să comunice relativ acceptabil cu minorul mai ales că au fost situații când a fost de față și mama, dar din păcate situația s-a înrăutățit în sensul că minorul a început să fie foarte închis și nu a mai reușit să comunice cu el indiferent de modalitățile cu care a încercat să-l abordeze. După vacanța școlară din vară, începând cu luna octombrie 2012 a continuat programul de consiliere dar nu a avut rezultate pozitive, dimpotrivă relația a fost și mai proastă, minorul nemaifiind preocupat de consiliere, părăsea cabinetul și era nevoită să-l caute și să-l aducă înapoi. Acest comportament s-a manifestat numai în perioada de consiliere psihologică pentru că la logopedie minorul era dezinvolt și dorea să vină la program.
Martora precizează că, în măsura în care instanța de judecată va stabili în continuare un program de consiliere al minorului în școala în care ea lucrează se va strădui să realizez această consiliere cu minorul, dar nu poate să garanteze rezultate pozitive, dacă și când acestea vor fi. În legătură cu faptul că tatăl minorului a adus în discuție deficitul de atenție și hiperactivitate al minorului, d-șoara psiholog arată că ea nu are competențele necesare pentru că acestea sunt diagnostice de natură medicală psihiatrică și a făcut recomandare mamei minorului să ia legătura cu specialiști în domeniu și a înțeles de la mamă că a obținut un document de la un specialist cum că minorul nu prezintă astfel de probleme.
Martora mai precizează că a participat la două întâlniri ale tatălui cu minorul, la prima a reușit să asigure o atmosferă relativ bună chiar dacă acest lucru a presupus implicarea sa ,dar la a doua întâlnire minorul l-a respins pe tată pentru că s-a desprins din îmbrățișarea sa și nu a acceptat cadoul pe care i l-a adus.
În cauză a fost efectuat și un raport de audiere a minorului A. D. C. de către psihologul Curții de Apel Oradea. Din concluziile acestui raport rezultă că informațiile fac referire doar la discuțiile separate cu părinții minorului, din cauza neprezentării mamei și copilului pe data de 28.01.2013, dată stabilită de către instanță și astfel concluziile acestui raport sunt limitate.
Se precizează în raportul de audiere al minorului că reacțiile copilului sunt un răspuns de atașament la relația cu mama sa, relație cu mult înainte construită și consolidată. Stilul parental al mamei este orientat spre permisivitate ,mai puține reguli și limite ferme în privința disciplinării copilului, motiv pentru care este posibil ca minorul să fi dezvoltat o toleranță scăzută la cerințele mediului și la critică, dezvoltând o atitudine revendicativă față de ceilalți de a-i îndeplini dorințele. D-na psiholog B. C. arată că minorul prezintă o tendință spre o toleranță scăzută la frustrarea dată de emoțiile negative, respingere și critică. Aceste aspecte de natură emoțională ce țin de personalitatea minorului s-au suprapus peste emoțiile negative ale mamei date de divorț și separare care, într-un fel au amplificat manifestările ostile ale copilului față de tatăl său. Stresul cu care se confruntă părinții și abilitățile defectuoase de a face față la aceste evenimente au un impact critic asupra dezvoltării copiilor. Nivelul redus al suportului emoțional din partea părinților, care este specific situațiilor de tranziție și de stres prin care trec părinții, cum este divorțul, este asociat cu probleme comportamentale și de reglare a emoțiilor la copii.
Se recomandă în concluziile acestui raport părinților consiliere parentală și psihologică ,precum și continuarea consilierii pentru minor atât separat cât și împreună cu membrii familiei.
Din aceste probe administrate, care reprezintă punctele de vedere ale unor specialiști în materie, coroborate și cu acceptul pârâtei ca minorul să urmeze și în continuare un program de consiliere psihologică, instanța va aprecia că este necesar și pe viitor realizarea acestei consilieri psihologice a minorului pentru ca în urma rezultatelor obținute să se îmbunătățească și relația acestuia cu tatăl său,în condițiile în care în prezent această relația are mult de suferit, așa cum apreciază și reclamantul, dar și confirmă martora S. N..
În virtutea dreptului său de a veghea la creșterea educarea și învățătura copilului său minor, părintele separat de copil, are posibilitatea să solicite instanței obligarea celuilalt părinte de a lua unele măsuri care să ducă la buna dezvoltare psihică și de comunicare a minorului.
Față de aceste considerente instanța apreciază întemeiată acțiunea reclamantului, și în baza art. 398 al.2 C.civil ,art. 1528 C. civil urmează să admită acțiunea civilă exercitată de reclamantul A. M. L. împotriva pârâtei Z. C. I. D. și a pârâtului L. VOCAȚIONAL PEDAGOGIC „N. B. „ BEIUȘ, PRIN DIRECTOR DRINGO I. și va obliga includerea minorului A. D.-C.,născut la 11.02.2005 într-un program de consiliere psihologică care se va desfășura sub supravegherea profesorului consilier școlar de specialitate de la L. Vocațional Pedagogic „N. B. „ Beiuș.
Cu privire la obligarea pârâtei C. I. de Psihologie L. C. de a realiza această consiliere instanța va aprecia că acest lucru nu se poate realiza, în condițiile în care respectivul cabinet este o unitate de drept privat care nu se găsește în nicio relație cu părțile sau minorul, astfel încât să poată fi obligată în baza unei hotărâri judecătorești să execute o dispoziție a acesteia. Dacă părțile vor dori vor putea apela la serviciile de consiliere oferite de acest cabinet prin specialiștii săi, dar este o chestiune de apreciere și care probabil va presupune și cheltuieli aferente. Din această perspectivă, va respinge acțiunea civilă exercitată de reclamantul A. M. L., domiciliat în municipiul București,..35,., împotriva pârâtei C. I. de Psihologie L. C., cu sediul în Oradea, ..11,jud.Bihor.
În baza art. 246 C. p. civilă va lua act de renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de reclamant privind stabilirea domiciliului minorului A. D.-C.,născut la 11.02.2005 la reclamant.
În baza art.274 cod pr. civilă va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 215,80 lei cheltuieli parțiale de judecată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport suportate de reclamant cu ocazia deplasării la psihologul Curții de Apel Oradea din data de 28.01.2013, în condițiile în care pârâta nu s-a prezentat la data respectivă așa cum s-a obligat în fața instanței și va respinge cererea reclamantului pentru restul cheltuielilor de judecată, având în vedere poziția de neopunere a pârâtei la admiterea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă exercitată de reclamantul A. M. L., domiciliat în municipiul București,..35,., împotriva pârâtei Z. C. I. D., cu domiciliul în Beiuș, ./B 2, jud. Bihor, pârâtului L. VOCAȚIONAL PEDAGOGIC „N. B. „ BEIUȘ, PRIN DIRECTOR DRINGO I., cu sediul în Beiuș, ., nr.4,jud.Bihor, având ca obiect supraveghere specializată și în consecință:
Obligă includerea minorului A. D.-C.,născut la 11.02.2005 într-un program de consiliere psihologică care se va desfășura sub supravegherea profesorului consilier școlar de specialitate de la L. Vocațional Pedagogic „N. B. „ Beiuș.
Respinge acțiunea civilă exercitată de reclamantul A. M. L., domiciliat în municipiul București,..35,., împotriva pârâtei C. I. de Psihologie L. C., cu sediul în Oradea, ..11,jud.Bihor.
Ia act de renunțarea la judecarea capătului de cerere formulat de reclamant privind stabilirea domiciliului minorului A. D.-C.,născut la 11.02.2005 la reclamant.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 215,80 lei cheltuieli parțiale de judecată și respinge cererea reclamantului pentru restul cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. V., judecător D. M.
Red.TV
Tehnred. D.M.
EX.6- 21.03.2013
Se comunică cu:
1. reclamant A. M. L., domiciliat în municipiul București,..35,.
2. pârât Z. C. I. D., cu domiciliul în Beiuș, ./B 2, jud. Bihor
3. pârât L. VOCAȚIONAL PEDAGOGIC „N. B. „ BEIUȘ, PRIN DIRECTOR DRINGO I., cu sediul în Beiuș, ., nr.4,jud.Bihor
4. pârât C. I. DE PSIHOLOGIE L. C., cu sediul în Oradea, ..11,jud.Bihor
| ← Stare civila. Sentința nr. 1248/2013. Judecătoria BEIUŞ |
|---|
