Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 193/2015. Judecătoria BEIUŞ

Comentarii

0

Sentința nr. 193/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1160/187/2014

ROMÂNIA

JUDEȚUL BIHOR

JUDECĂTORIA BEIUȘ

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.193/2015

Ședința publică din data de 10 februarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C. D. M. – judecător

GREFIER: T. C.

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de către reclamanții P. D. și P. V. N., împotriva pârâților B. C. ROMÂNĂ, B. C. ROMÂNĂ - SUCURSALA ȘTEI, având ca obiect constatare nulitate act juridic, pretenții.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că atât mersul dezbaterilor cât și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.01.2015, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 10.02.2015, după care:

INSTANȚA

Deliberând asupra cererii de față,

În baza actelor de la dosar, constată următoarele:

1.1. Poziția procesuală a reclamanților:

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 25 iunie 2014 reclamanțiiP. D. și P. V. N., ambii cu domiciliul în Ștei, ..32, jud.Bihor, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual „M. O. B.”, cu sediul în Oradea, ..3, . au chemat în judecată pârâții B. C. ROMÂNĂ cu sediul în București, ..5, Sector3, București, având CUI_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub J_ , B. C. ROMÂNĂ - SUCURSALA ȘTEI, cu sediul în localitatea Ștei,..9, jud.Bihor, având CUI_, solicitând ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze din cuprinsul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.1834PF/30.10.2007:

-clauza prevăzută la pct. 5,pct.6, și pct.8 toate referitoare la dobânda variabilă în funcție de evoluția pieței financiar bancare și în consecință nulitatea acesteia;

-clauza prevăzută la pct. 9 litera c, referitor la aplicarea comisionului de administrare de 27,4 ron lunar,reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat și în consecință nulitatea acesteia;

-clauza prevăzută la pct. 9 litera f, referitor la aplicarea comisionului de comisionului de urmărire riscuri de 126,4 ron lunar,reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului contractat și în consecință nulitatea acesteia; Au solicitat totodată rambursarea sumelor plătite nedatorat și eliminarea din contractul de credit a clauzelor declarate nule.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții arată că în data de 30.10.2007 au încheiat cu parata B. COMERCIALA R. SA prin SUCURSALA- STEI un contract de credit pentru persoane fizice înregistrat sub nr.1834 PF/30.10.2007 in baza căruia am contractat un credit in suma de 54.800 ron.

Se arată ca în conformitate punctului 5 din contractul de credit dobânda curenta este de 12,3% pe an si revizuibilă trimestrial. După aceasta data dobânda curenta este formata din dobânda de șfer; ita variabila, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 2,05 puncte procentuale."

- Conform punctului 6 dobânda anuala efectiva(D.) este de 18,62%/an.

-Conform punctului 7 nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de banca in funcție de serviciul datoriei împrumutatului astfel:

-dacă împrumutatul nu înregistrează restante la plata datoriei sau daca acestea sunt de până la 7 zile inclusiv, dobânda curenta este cea înscrisa la punctul 5 din contractul de credit;

-dacă împrumutatul înregistrează restante cuprinse intre 8 si 30 de zile, dobânda curentă este cea înscrisa la punctul 5 la care se adaugă un punct procentual;

-dacă împrumutatul înregistrează restante de peste 31 de zile inclusiv, dobânda curenta este cea înscrisa la punctul 5 la care se adaugă 3 puncte procentuale.

Conform punctului 8 dobânda majorata in funcție de serviciul datoriei in cazul creditelor restante este dobânda curenta înscrisă la punctul 5 la care se adaugă 7 puncte procentuale.

Conform punctului 9, pentru creditul pus la dispoziție, " banca percepe următoarele comisioane variabile in funcție de evoluția pieței financiar bancare:

c) comision de administrare de 27,4 ron lunar reprezentând un procent de 0,05 % din iiliarea creditului contractat;

f) comision de urmărire riscuri de 126,04 ron lunar reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului acordat.

Reclamanta a arătat că la încheierea contractului dobânda era de 12,3 % pe an si revizuibilă ulterior. Ulterior, dobânda curenta este formata din dobânda de referința variabila, la care se adaugă 2,05 puncte procentuale. Astfel, inițial rata totala era de 949,19 ron, ulterior după revizuirea de către banca a dobânzii rata a crescut semnificativ la f" ,,portar( 77 ron, fără ca subsemnații sa cunoaștem criteriile in temeiul cărora aceasta majorare s-a produs.

Pe de alta parte, reclamanta a arătat că activitatea desfășurată de banca presupune obținerea de profit. La data încheierii contractului de credit dobânda convenita era de 12,3 %, dobândă care în mod indubitabil cuprindea si marja de profit a băncii, pe langa ROBOR, iar în condițiile în care ROBOR a scăzut iar marja de profit a băncii nu poate fi modificata unilateral de către bancă, deoarece s-ar încălca principiile predictibilitătii, echității, legalității - nu se poate motiva creșterea dobânzii la 17,72 %, adică o creștere de 50% fata de dobânda inițiala.

Reclamanta a arătat că în legătură cu clauzele care fac obiectul prezentei acțiuni, trebuie aplicată prezumția de clauze abuzive reglementata prin alin 1 lit g din Anexa la Legea nr.193/2000.

Referitor la constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale criticate prin prezenta cerere, reclamanta arată că aceasta se impune ca sancțiune a caracterului abuziv al acestor clauze. Contractul de credit a fost încheiat cu nesocotirea normelor ce interesează ordinea publică.

Referitor la obligarea paratei la încheierea unui act adițional la contractul de credit prin eliminarea clauzelor declarate nule si referitor la obligarea paratei la rambursarea sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor atacate, acestea se impun pentru respectarea principiului „restitution in integrum”, care impune ca tor ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate să fie restituit.

În motivarea în drept a acțiunii reclamanții invocă prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, art. 78 din Legea nr.269/2004, art.2 din O.G. 21/1992, art.111 c.pr.civ.

În probațiune, reclamanții au depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1834PF/30.10.2007, graficul de rambursare credit, extrase de cont.

Cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, potrivit art.29 al.1 lit.f din OUG 80/2013.

-/-

2. Poziția procesuală a pârâtei B. C. ROMÂNĂ S.A.:

La data de 29 iulie2014 a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților; cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare pârâta a invocat următoarele excepții procedurale:

1. excepția prescripției dreptului material la acțiune;

2.prescripția parțială a dreptului de a solicita despăgubiri constând în sumele presupus nedatorate.

Pe fondul cauzei, s-a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire a costului creditului și imposibilitatea evaluării clauzelor referitoare

Referitor la netemeinicia cererii de restituire a prestațiilor efectuate în baza contractului de credit (plata a despăgubirilor - petitul 4), pârâta a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, practic, modificarea prețului contractului de credit și restituirea sumelor plătite anterior în temeiul prevederilor contractuale.

Solicitarea privind restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de comisioane si dobânda este neîntemeiata, deoarece sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor acelor clauze pentru viitor fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul sancțiunii nulității.

Cu privire la clauza prevăzută la art. 6 din Condițiile speciale ale contractului se reține că nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților (D.)

(1) Articolul 6 reglementează nivelul dobânzii anuale efective. D.. și a cărei unic scop este să însumeze costul total al creditului pentru a oferi clientului o viziune de ansamblu și pentru a transparentiza contractul. Toate costurile aferente creditului se regăsesc în graficul de ramburasare remis clientului la contractarea creditului.

Conform art. 3 litera g) și i) din Directiva 2008/48, Dobânda anuală efectivă („D.") reprezintă costul total al creditului care este format din „toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor...".Deoarece scopul dobânzii anuale efective este acela de a oferi transparența și de a înlesni înțelegerea obligațiilor de plată pe care le presupune împrumutul, este imposibil ca interesele consumatorilor să fie lezate.

De asemenea, constatarea caracterului abuziv al clauzei 6 privind D. este de asemenea inadmisibilă și lipsită de orice temei legal din moment ce însăși legea (Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice) obligă banca la data încheierii Contractului de credit la stipularea unui cost total al creditului la nivelul unui an.

Prin Contractul de credit încheiat de BCR cu reclamanții, s-au prevăzut comisioanele percepute de bancă pentru creditul pus la dispoziție, ca parte a costului creditului - „prețul contractului". Potrivit contractului, aceste comisioane se plătesc lunar, într-un anumit cuantum clar determinat în contract.

Cu privire la Comisionul de administrare pârâta a arătat că legalitatea acestui comision a fost confirmată chiar și de legiuitor prin OUG 50/2010 (deși inaplicabilă în speță, astfel cum am arătat mai sus): art 36 dispune :„Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului."

Se reține că acesta este un element al prețului Băncii. Costurile activității de creditare, ca activitate financiar-bancară cu un caracter complex și care se prelungește pe o perioadă de timp îndelungată, cuprinde și alte elemente în afară de dobândă (aceasta reprezentând numai echivalentul lipsei de folosință a capitalului).

Pârâta a invederat totodată pe larg că nu sunt îndeplinite prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

De asemenea pârâta arată că și-a îndeplinit obligațiile de informare și de a nu stipula clauze abuzive reglementate în cuprinsul Legii nr. 193/2000, iar interogatoriul arată în ce măsură reclamanții au inițiat negocierea contractului, iar B. a refuzat această diligentă, având un comportament abuziv, că la data încheierii contractului de credit și pe perioada de derulare a acestuia aceștia au cunoscut tipul de produs contractat și anume faptul contractării unui credit cu costurile aferente, precum și condițiile aplicabile acestui tip de produs de creditare.

În motivarea în drept, pârâta a invocat dispozițiile din Legea nr.193/2000;circulara 89/2007.

În probațiune, pârâta a depus la dosar, în copie conformă cu originalul Regulamentul de funcționare al BCR, circulara 89/2007.A solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților.

-/-

2. Poziția procesuală a pârâtei B. C. ROMÂNĂ S.A.-SUCURSALA ȘTEI:

Pârâta nu a depus întâmpinare prin care să-și precizeze poziția procesuală.

-/-

În probațiune, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul reclamanților - răspunsurile la interogatoriu fiind consemnate în procesele verbale aflate la dosar.

-/-

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

I. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din contractul de credit nr. 1834PF/30.10.2007 invocată de pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A prin întâmpinare, instanța reține:

- interesul protejat prin Legea nr.193/2000 este unul general, astfel încât acțiunea este imprescriptibilă extinctiv,

- Trebuie observat faptul că cererea de restituire a sume de bani este accesorie cererii de constatare a nulității absolute a clauzelor abuzive. Mai exact, restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc, comision de administrare, reprezintă repunerea părților în situația anterioară, în urma constatării nulității clauzelor abuzive .Cu alte cuvinte, cererea de restituire a sumelor de bani nu este o cerere independentă procesual, vizând un prejudiciu cauzat consumatorilor printr-o faptă ilicită, ci se află în totală dependență de modul de soluționare a solicitărilor privind nulitatea clauzelor abuzive vizând plata comisionului de risc și a celui de administrare. În lipsa nulității clauzelor abuzive privind plata comisionului de risc și a celui de administrare, nu se poate pune problema restituirii către consumatori a sumelor de bani încasate de bancă, cu acest titlu Este incontestabil că ori de câte ori se dispune nulitatea totală sau parțială a unui contract și părțile nu au solicitat prin acțiunea respectivă și repunerea în situația anterioară, de la data pronunțării hotărârii judecătorești curge termenul general de prescripție de 3 ani, în care părțile au posibilitatea să ceară, pe calea unei acțiuni separate (fără a se opune prescripția extinctivă) repunerea în situația anterioară. Cu atât mai mult reclamanților din prezenta cauză nu le poate fi opusă prescripția extinctivă a dreptului de a cere restituirea sumelor de bani încasate de către bancă,, întrucât au formulat cererea de restituire a respectivelor sume de bani în cadrul procesual al acțiunii prin care se solicită constatarea nulității clauzelor abuzive .

Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile decurgând din contractul de credit nr. 1834PF/30.10.2007,invocată de pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A prin întâmpinare.

-/-

III. Pe fondul pricinii, instanța reține în fapt următoarele:

Între pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A – SUCURSALA ȘTEI pe de o parte, și reclamanții P. D. și P. V. N., pe de altă parte, s-a încheiat Convenția de credit nr. 1834/PF/30.10.2007 (filele 7-16), având ca obiect un credit în valoare de 54.800,00 ron.

Se reține că, în conformitate cu prev.art.5 din Convenția de credit nr. 1834/PF/30.10.2007 la data încheieri prezentului contract dobânda curentă este de 12,3% pe an și aceasta este revizuibilă semestrial, iar dobânda curentă este formată din dobânda de referință revizuibilă semestrial, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă2,05 p.p. De asemenea cotația dobânzii de referință revizuibilă semestrial este cea de la data de 30 septembrie din fiecare an și aceasta se aplică de la data de 01 octombrie până la data de 31 martie anul următor, respectiv ce de la data de 31 martie din fiecare an și se aplică de la data de 01 aprilie până la data de 30 septembrie din același an.

Totodată, în conformitate cu prev.art.6 din Convenția de credit nr. 1834/PF/30.10.2007 instanța reține că dobânda anuală efectivă(D.),la data semnării prezentului contract este de 18,62% pe an, iar în D. sunt incluse dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate ,încheierea poliței de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri.

Instanța reține că, în conformitate cu prev.art.7 din Convenția de credit nr. 1834/PF/30.10.2007 nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă în funcție de serviciul datoriei împrumutatului,astfel:dacă împrumutatul nu înregistrează credite și/sau dobânzi restante în Ron sau valută, iar dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5. Dacă împrumutatul înregistrează credite sau dobânzi restante în ron și/sau valută cuprinse între 8 și 30 de zile, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5, la care se adaugă 1 puncte procentuale. Totodată se reține faptul că, dacă împrumutatul înregistrează credite și/sau dobânzi restante în Ron și/sau valută de peste 31 de zile inclusiv ,dobânda curentă este cea înscrisă la punctul 5, la care se adaugă 3 puncte procentuale.

Instanța mai reține că dobânda majorată în funcție de serviciul datoriei în cazul creditelor restante este a) până la 30 de zile-dobânda curentă înscrisă la punctul 5, la care se adaugă 7 p.p. b) peste 31 de zile inclusiv este dobânda curentă și înscrisă la pct.5, la care se adaugă 7 p.p.

Conform contractului dintre părți reclamanții s-a obligat la plata către pârâtă a unui comision de administrare de 27,40 ron lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat și a unui comision de urmărire riscuri de 126,04 ron lunar,reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului acordat.

Reține instanța următoarele prevederi din Legea nr. 193/2000:

- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;

- art. 1 lit. a din Anexa cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive - sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța reține că în privința contractelor de consum legiuitorul național și cel european a urmărit în anumite cazuri atenuarea principiului pacta sunt servanda, dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract în măsura în care se constată că acesta cuprinde clauze abuzive.

O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a convențiilor, consacrat de articolul 969 aliniatul 1 din Codul Civil din anul 1864, întrucât libertatea contractuală nu este una absolută și discreționară. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi încheiat cu bună-credință și utilitate pentru părțile contractante . Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor convenții care nu intră în conflict cu principiul bunei-credințe și cu bunele moravuri, în caz contrar el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată. Prin Legea nr. 193/2000care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05 aprilie 1993, s-a stabilit în mod expres competența instanței de a constata caracterul abuziv .

Interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunitățior Europene a stabilit în cauza Oceano Grupo Editorial S.A. versus Rocio Murano Quintero(240/98), că acest act normativ conferă judecătorului național de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale . Întrucât un asemenea examen presupune existența în prealabil a unui contract încheiat între părți, care și-a produs integral sau parțial efectele, este fără putință de tăgadă că executarea pentru un anumit interval de timp a obligațiilor asumate de către consumator nu poate împiedica verificarea conținutului său de către instanța de judecată.

Pe de altă parte, instanța reține că rațiunea avută în vedere la adoptarea acestui act normativ l-a constituit faptul că întregul sistem de protecție preluat în dreptul intern are la bază ideea că un consumator se află într-o poziție de inferioritate în raport cu comerciantul în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare. Această situație îl pune în postura de a adera la condițiile redactate în prealabil de către comerciant fără a avea puterea de a influența conținutul lor. Chiar dacă utilizarea unor contracte al căror conținut a fost redactat anterior nu este interzisă de art. 5 din Legea nr. 193/2000, esențial rămâne ca prin acest mecanism să se dea posibilitatea consumatorului de a înțelege, negocia și accepta conținutul său.

Instanța reține că prevederile contractuale enunțate mai sus, nu au fost negociate direct cu consumatorii, în sensul dispozițiilor legale analizate, având în vedere că, așa cum afirmă însăși B., aceste contracte sunt preformulate, standard, iar eventualele diferențe dintre ele nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte. Față de acest aspect, deși susținerea Băncii în sensul că legea nu interzice încheierea de contracte preformulate este întemeiată, din textele sus-amintite reiese faptul că, pentru a nu fi abuzive, clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Instanța constată că acest contract de credit bancar intră sub incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, întrucât împrumutatul are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților’’.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C‑484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociación de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) și prin ordonanța din 16 noiembrie 2010, dată în cauza C-76/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze, chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. Prin urmare, instanța constată că sunt nefondate susținerile și argumentele pârâtei conform cărora instanța nu ar putea analiza caracterul abuziv al comisionului de risc deoarece acesta ar constitui un element al prețului contractului.

Din jurisprudența CJUE, care în temeiul Constituției și a Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele naționale, rezultă că Directiva 93/13, în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000, vizează protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de profesioniști, fie să nu încheie contractul.

Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000 rezultă că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă este necesar ca ea să îndeplinească în mod cumulativ două criterii: să fie o clauză standard preformulată și prin introducerea ei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Instanța reține că nu se poate susține că simplul fapt al semnării contractului de către consumator și informarea prealabilă a acestuia despre comisioanele percepute, echivalează cu negocierea clauzelor contractului între părți.

Împrejurarea invocată de pârâtă și anume că reclamanții au avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce le reveneau, și sub aspectul valorii, și sub cel al perioadei, și au fost de acord, prin semnarea convenției, cu plata comisionului de risc, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raționament ar echivala cu lipsirea de aplicabilitate, în mare parte, a dispozițiilor acestui act normativ, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertății contractuale, dar art. 969 C.civ. vechi, aplicabil în speță în temeiul art. 3 raportat la art. 102 din Legea 71/2011, conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind abuzive.

Prin urmare, clauzele atacate îndeplinesc prima dintre condițiile prevăzute de art. 4 din Legea 193/2000, fiind, fără îndoială, clauze standard cuprinse într-un contract de adeziune.

Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr.193/2000 este însă necesar și ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Instanța constată că este adevărat faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc.

În analiza celei de a doua condiții prevăzute de lege, pentru a se putea reține caracterul abuziv al unei clauze contractuale, respectiv condiția ca prin stipularea clauzei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților, instanța constată că din planul de rambursare a creditului depus la dosar (filele 16-21) rezultă că valoarea comisionului de risc și a celui de administrare este semnificativ raportat la rata dobânzii.

Prevederea unui cuantum al comisionului de risc și de administrare, apare ca fiind disproporționată cu scopul urmărit, având în vedere și faptul că pârâta este o instituție bancară al cărui obiect de activitate îl constituie tocmai acordarea de credite. Pe de altă parte, instanța constată că nu este stipulată în contract posibilitatea restituirii către împrumutat a valorii, cel puțin parțiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a convenției, dacă se constată că riscurile pentru a căror acoperire a fost prevăzut acest comision nu s-au materializat.

Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea unei dobânzi variabile, a comisionului de risc și a celui de administrare raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamanților și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit.

Ca o consecință a constatării nulității absolute a clauzelor abuzive, va dispune instanța obligarea pârâtelor la restituirea către reclamanți a sumelor încasate în temeiul clauzelor declarate nule și la eliminarea clauzelor declarate nule din convenția supusă analizei.

În consecință, apreciind că sunt îndeplinite toate cerințele impuse de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, văzând și prevederile art. 6 și 7 din Legea 193/2000, în baza acestor considerente, instanța va admite acțiunea reclamanților potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în conformitate cu prevederile art.453 alin.1 Cod procedură civilă, o va obliga pe pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A să achite reclamanților cheltuieli de judecată în valoare de 1000 lei, reprezentând taxa onorariu de avocat, conform documentelor justificative depuse la dosar la fila 167.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A prin întâmpinare.

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții P. D. și P. V. N., ambii cu domiciliul în Ștei, ..32, jud.Bihor, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual „M. O. B.”, cu sediul în Oradea, ..3, . împotriva pârâților B. C. ROMÂNĂ cu sediul în București, ..5, Sector3, București, având CUI_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub J_ , B. C. ROMÂNĂ - SUCURSALA ȘTEI, cu sediul în localitatea Ștei, ..9, jud.Bihor, având CUI_ și in consecință:

Constată caracterul abuziv al următoarelor clauze din cuprinsul contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr.1834PF/30.10.2007,

-clauza prevăzută la pct. 5,pct.6, pct. 7 și pct.8 toate referitoare la dobânda variabilă în funcție de evoluția pieței financiar bancare și în consecință nulitatea acesteia;

-clauza prevăzută la pct. 9 litera c, referitor la aplicarea comisionului de administrare de 27,4 ron lunar,reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat și în consecință nulitatea acesteia;

-clauza prevăzută la pct. 9 litera f, referitor la aplicarea comisionului de comisionului de urmărire riscuri de 126,4 ron lunar,reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului contractat și în consecință nulitatea acesteia.

Dispune obligarea pârâtei B. C. ROMÂNĂ S.A. la eliminarea clauzelor declarate nule din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1834PF/30.10.2007.

Dispune obligarea pârâtei B. C. ROMÂNĂ S.A la rambursarea sumelor plătite în temeiul clauzelor declarate nule.

Obligă pe pârâta B. C. ROMÂNĂ S.A să achite reclamanților suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată .

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Beiuș și se judecă de Tribunalul Bihor.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER ,

C. D.M. – judecător T. C.

Red.C.M.

Tehnored.TC

6 ex. /26.02.2015

Emise 4 comunicări:

reclamantul P. D.- cu domiciliul în Ștei, ..32, jud.Bihor, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual „M. O. B.”, cu sediul în Oradea, ..3, .

reclamanta P. V. N.- cu domiciliul în Ștei, ..32, jud.Bihor, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul Individual „M. O. B.”, cu sediul în Oradea, ..3, .

pârâta B. C. ROMÂNĂ- cu sediul în București, ..5, Sector3, București, având CUI_, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub J_

pârâta B. C. ROMÂNĂ - SUCURSALA ȘTEI- cu sediul în localitatea Ștei, ..9, jud.Bihor, având CUI_

← Pretenţii. Sentința nr. 257/2015. Judecătoria BEIUŞ		Plângere contravenţională. Sentința nr. 174/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Contestaţie la executare. Sentința nr. 195/2015. Judecătoria BEIUŞ Pretenţii. Sentința nr. 257/2015. Judecătoria BEIUŞ Plângere contravenţională. Sentința nr. 174/2015. Judecătoria BEIUŞ