Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 47/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 47/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 5766/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 47/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamanta ., împotriva pârâtei ., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cauza s-a luat în examinare fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată împrejurarea că nu s-a transmis la dosar de către reclamantă dovada comunicării prin poștă a facturii nr._ din 30.06.2010, în valoare de 1792,64 lei către pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art.386 pct.4 noul Cod de procedură civilă instanța socotește că nu este necesară administrarea de noi probe și raportat la dispozițiilor art.394 noul Cod de procedură civilă apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta . a solicitat să se dispună obligarea pârâtei . plata sumei de 1.792,64 lei, reprezentând valoarea obligației principale, precum și a dobânzii legale aferente; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, în data de 30.06.2013, pârâta se prezintă la sediul societății reclamante și i se repară autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, emițându-se, cu această ocazie, factura nr._/30.06.2010, în valoare de 1.792,64 lei, care nu a fost achitată până la data promovării acțiunii.
În drept s-au invocat prevederile art. 1028 Cod procedură civilă și art. 1270 Cod civil.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 7-8) și s-a solicitat admiterea interogatoriului și a probei testimoniale.
Instanța a procedat la comunicarea către pârâtă a formularului de răspuns prevăzut de dispozițiile 1029 alin. 4 Cod procedură civilă, aceasta returnându-l completat cu mențiunile că nu i s-a comunicat factura invocată în acțiunea, toate lucrările efectuată de reclamantă la autoturismul în cauză fiind achitate de aceasta prin emiterea biletului la ordin nr. CECE3AE_, CECE3AE_, CECE3AE0041418, CECE3AE_ și CECE3AE_. Cu toate că automobilul a fost în service de mai multe ori și s-au efectuat reparații de valori substanțiale, reclamanta nu a putut să repare mașina, astfel că pârâta a fost nevoită să recurgă la un alt service.
Pârâta mai învederează că pretențiile reclamantei și apărările sale pot fi clarificate prin administrarea de probe complexe care se pot realiza doar în procedura de drept comun.
Totodată, reclamanta a mai promovat procedura simplificată a ordonanței de plată, cererea sa fiind respinsă irevocabil prin Sentința civilă nr. 304/18.01.2012 din dosarul nr._/190/2011 al Judecătoriei Bistrița.
În probațiune s-au depus înscrisuri (f. 24-40).
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 25.11.2013, reclamanta a arătat că, între cele două firme s-au concretizat relații comerciale. Pârâta a adus la reparație un autovehicul marca Audi a6, conform contractului de reparație. Administratorul societății, numita C. A., a dorit înlocuirea unui injector. Pentru această reparație a fost întocmită factura fiscală nr._/30.06.2010, în valoare de 1.792,64 lei.
Întrucât au trecut aproape 3 ani de la data producerii reparației autovehiculului, reclamanta a înaintat prezenta acțiune, pentru plata contravalorii facturii menționate. Totuși, debitoarea, cu rea credință, nu a achitat suma de 1.792,64 lei, deși a fost notificată în acest sens în dosarul nr._/190/2011 privind somația de plată.
Debitoarea, deși i-a fost prestat serviciul respectiv și factura a fost trimisă prin poștă, cu rea credință nu recunoaște pretențiile invocate, deși nu a depus la dosarul cauzei neînregistrarea în contabilitatea firmei a prezentei facturi și a decontului de TVA aferent.
În drept s-au invocat prevederile art. 1028 cod civil de la 1864 și art. 1270 Cod civil nou.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la termenul din 02.12.2013, pârâta a arătat că reclamanta i-a sechestrat fără niciun drept, în data de 18.11.2013, autoturismul marca Audi A6, având numărul de înmatriculare_, proprietatea acesteia, și pe care refuză și la momentul actul să-l restituie, invocând suma solicitată în prezenta cauză.
Astfel, la data de 18.11.2013, pârâta susține că a dus în service autoturismul, pentru efectuarea unei lucrări de igienizare la sistemul de climatizare și, deși reclamanta a emis factură pentru lucrarea efectuată, pe care susține pârâta că a achitat-o integral, a refuzat să elibereze mașina, în valoare de cca. 30.000 lei, invocând o creanță de 1.792,64 lei, potrivit facturii contestate, deși nu are niciun drept să o facă, întrucât nu s-a solicitat înființarea unui sechestru asigurător și nu există hotărâre judecătorească în acest sens sau altă măsură dispusă de instanță, dimpotrivă, există o sentință (nr. 304/2012) prin care s-a respins cererea de ordonanță de plată pentru această sumă.
Pârâta mai susține că a notificat reclamanta să-i elibereze, de îndată, autoturismul reținut în mod abuziv, însă aceasta refuză în mod insistent să o facă, în așteptarea unei soluții în prezenta cauză, părându-i-se firesc să recurgă la această justiție privată, ce sfidează legea și instanțele de judecată, și care contravine tuturor regulilor unui stat de drept. Prin urmare, un astfel de comportament arată nu doar reaua-credință a reclamantei și abuzurile pe care se consideră îndreptățită să le facă, dar și disprețul vădit față de lege și de aplicarea acesteia.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 46-50).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prezenta cerere de valoare redusă a fost formulată de reclamantă, care a susținut că, între ea și pârâtă s-ar fi concretizat relații comerciale, prin aceea că pârâta a adus la societatea reclamantă pentru reparație un autovehicul marca Audi a6, conform unui contract de reparație,așa cum se susține abia în concluziile scrise depuse la dosar de reclamantă la fila 43, dar acest contract nu a fost atașat la dosar și nici nu se indică numărul și data emiterii lui .
Totodată se susține de către reclamantă că administratorul societății pârâte, numita C. A., a dorit înlocuirea unui injector și că pentru această reparație a fost întocmită factura fiscală nr._/30.06.2010, în valoare de 1.792,64 lei, care ar fi fost trimisă prin poștă către pârâtă.
Reclamanta își justifică demersul său juridic prin aceea că au trecut aproape 3 ani de la data producerii reparației autovehiculului, iar pârâta nu a achitat contravaloarea serviciului prestat potrivit facturii amintite și că pârâta nu a depus la dosarul cauzei neînregistrarea în contabilitatea firmei a acestei facturi și a decontului de TVA aferent.
Pârâta la rândul său nu a recunoscut existența vreunui raport juridic care să justifice solicitarea reclamantei de obligare la plata sumei de 1792,64 lei, deoarece susține că factura nu i-a fost comunicată, iar lucrările efectuate de . la autoturismul în cauză au fost achitate prim emiterea a 4 bilete la ordin, atașându-se la dosar alte facturi fiscale semnate și ștampilate de pârâtă și dovezi de plată ( filele 25-34).
Procedura cu privire la cererile de valoare redusă reprezintă un nou mijloc procesual, introdus prin art. 1025-1032 din NCPC (Legea nr. 134/2010 republicată în Monitorul Oficial nr. 542 din 3 august 2012) ca o alternativă la procedura de drept comun și la cea a ordonanței de plată pentru soluționarea cu celeritate a litigiilor patrimoniale, atunci când valoarea obiectului acestora nu depășește 10.000 lei și nu vizează materiile exceptate de lege (art. 1025 alin. 2 și 3 NCPC).
Fiind o preluare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă, noua procedură menționează expres ca mijloace de probă înscrisurile, fără însă a înlătura administrarea altor probe, dar instituie o restricție potrivit art. 1029 alin. 9 NCPC, care prevede că “nu vor fi însă încuviințate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată sau a cererii reconvenționale”, astfel că formularea imperativă a textului, dublată de negație, pare a sugera că se instituie o condiție specifică de admisibilitate a probelor, similară celei din procedura ordonanței de plată (art. 1020 alin. 1 și 2 NCPC).
Chiar dacă de regulă tocmai natura transfrontalieră a litigiului determină creșterea costurilor legate de administrarea probelor, norma corespondentă din Regulament are mai degrabă caracter de recomandare, deoarece instanța trebuie să opteze pentru cele mai simple și mai puțin oneroase mijloace de obținere a probelor.
D. urmare, instanța consideră că procedura cu privire la cererile de valoare redusă permite administrarea oricăror mijloace de probă, dar implică o observare mai atentă a principiului proporționalității, cu atât mai mult cu cât acesta își găsește aplicarea și în privința acordării cheltuielilor de judecată.
În acest sens, în speță s-a încuviințat doar proba cu înscrisuri și interogatoriul care a fost luat pârâtei, răspunsurile la acesta fiind atașate la dosar la fila 34, instanța considerând față de negarea existenței raportului juridic de către pârâtă și observând că persoana juridică care a emis factura în cauză este . și nu reclamanta ., că administrarea probei cu martori propusă de către reclamantă ar fi generat cheltuieli disproporționate față de valoarea obiectului pricinii, adică suma de 1.792,64 lei, dar ar fi fost și inutilă, în condițiile în care, reclamanta nu s-a conformat adresei instanței și nu a depus la dosar dovada comunicării către pârâtă a facturii fiscale nr._/30.06.2010 ( fila 53).
Față de această situație se justifică imposibilitatea pârâtei de a afla despre existența unei atare datorii, dar și în condițiile în care ar fi acceptat plata, de a-și putea înregistra în contabilitate factura respectivă și a eventualului decont de TVA.
Cum reclamanta nu este una și aceeași persoană care a emis factura în speță și aceasta nu a dovedit existența unor relații comerciale care să aibă la bază factura mai sus amintită, instanța reține că debitoarea nu este de rea-credință pentru că nu ar fi achitat suma de 1.792,64 lei, iar susținerea reclamantei că ar fi fost notificată în dosarul nr._/190/2011 al Judecătoriei Bistrița nu are suport probator, deoarece în acel dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 304/2012 prin care s-a respins cererea de emitere a somației de plată ( cu motivarea că „factura nu a fost însușită de debitoare prin semnătură”), părți au fost ., în calitate de creditoare și nu ., iar . debitoare.
Pentru considerentele expuse mai sus, se va respinge ca neîntemeiată cererea de valoare redusă formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., C. RO_, J_, cont IBAN RO35 RNCB_ 0001, deschis la BCR Bistrița, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, J_, cu sediul în Bistrița, ., ., jud. Bistrița-Năsăud, având ca obiect plata sumei de 1.792,64 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/30.06.2010.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Bistrița.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 13.01.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
28.01.2014 / 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7563/2014.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 8367/2014.... → |
|---|
