Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6537/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6537/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 14-08-2014 în dosarul nr. 4298/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6537/2014
Ședința Camerei de consiliu din data de 14 August 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER: A. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâta V. V., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu nu se prezintă nimeni, cauza soluționându-se fără citarea părților.
Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC. procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 94 și art. 107 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
S-au analizat actele dosarului.
Având în vedere actele existente la dosar, în temeiul disp. art. 394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță, reclamanta E.ON E. România S.A. a solicitat să se dispună obligarea pârâtei V. V. la plata sumei totale de 1.607,99 lei, reprezentând debit principal de 1408,37 lei și majorări de întârziere, de 199,62 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta, în calitate de furnizor de gaze naturale, a furnizat pârâtei, în calitate de consumator, gaze naturale pentru locul de consum specificat de acesta, însă debitoarea nu s-a conformat obligației de a plăti la scadență gazele naturale consumate. Neachitarea consumului facturat de gaze naturale a condus la înregistrarea unui debit restant în contabilitatea furnizorului în valoare de 1607,99 lei, defalcat astfel: 1408,37 lei contravaloarea facturilor de gaze naturale consumate și neachitate, și 199,62 lei majorări de întârziere.
Reclamanta precizează că furnizarea de gaze naturale reprezintă o activitate de vânzare-cumpărare a gazelor naturale, iar în prezenta cauză, raporturile juridice dintre părți s-au desfășurat în baza contractului cadru de furnizare a gazelor naturale.
Astfel, reclamanta arată că pârâta nu a achitat facturile reprezentând consumul de gaze naturale la locul de consum indicat, în valoare de 1607,99 lei, conform situației facturilor pentru gaze neîncasate. De asemenea, ca urmare a neplății la scadență a facturilor, reclamanta a calculat și majorări de întârziere în cuantum de 199,62 lei, astfel cum rezultă din centralizatorul majorărilor de întârziere anexat.
Totodată, reclamanta susține că a încercat soluționarea în mod amiabil a prezentului litigiu, însă pârâtul nu a înțeles să achite debitul restant.
În drept s-au invocat prevederile art. 1.025-1.032 Cod procedură civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (filele 7-49 dosar).
Instanța a procedat la emiterea către pârâtă a formularului de răspuns, însoțit de o copie a cererii și a înscrisurilor depuse de reclamantă, însă pârâta nu s-a conformat obligației instituite de art. 1029 alin. 4 Cod procedură civilă, privind depunerea sau trimiterea formularului de răspuns completat corespunzător, nu a răspuns printr-un alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și face cunoscută poziția procesuală față de pretențiile reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
În baza raporturilor contractuale intervenite între părți, reclamanta a furnizat pârâtei gaze naturale, la locul de consum din municipiul Bistrița – cartier Viișoara, ., ., județul Bistrița Năsăud, în perioada decembrie 2012 – aprilie 2013, stare de fapt care rezultă din contractul de furnizare nr._ din data de 02.02.2012 (filele 22-24 dosar), semnat de ambele părți, dar și din facturile depuse la dosar (filele 31-38), care însă nu au fost onorate la plată de către pârât la scadență.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente și aplicării legii în timp, în cauză sunt incidente prevederile noului Cod civil, având în vedere data încheierii contractului de furnizare, respectiv 01.03.2012, adică după ..
Potrivit prevederilor art. 1.270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar art. 1.170 instituie în sarcina acestora obligația de a acționa cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale, fără să poată înlătura sau limita această obligația. Articolul 1.350 cod civil statuează că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. Nu în ultimul rând, în temeiul art. 1.516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, dar și la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, conform art. 1.531 alin. 1 Cod civil.
Răspunderea civilă contractuală se angajează în situația nerespectării întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare. Condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția debitorului. Din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său. Însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca debitorul să fie pus în întârziere și să nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Analizând aceste condiții în concret, prin prisma cauzei deduse judecății, instanța reține că fapta ilicită constă în nerespectarea unei obligații contractuale de către pârât și se traduce în neplata contravalorii gazelor naturale furnizate de către reclamantă. Astfel, în baza art. 7 din contractul de furnizare, pârâtului îi incumbă sarcina plății contravalorii facturilor reprezentând serviciul pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale. Prejudiciul suferit de reclamantă este cert și constă în paguba materială suferită ca urmare a neachitării gazelor furnizate. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evidentă, ea reieșind din însăși materialitatea faptei.
În ceea ce privește vinovăția debitorului, neexecutarea ori executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației trebuie să fie imputabilă acestuia. În acest sens, trebuie spus că în materie contractuală operează o prezumție de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare a obligației, el trebuie să facă dovada existenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere – spre exemplu, caz fortuit ori forță majoră, dovadă care însă nu a fost făcută în prezenta cauză, prezumția de culpă subzistând.
Pe cale de consecință, instanța constată îndeplinite în speță condițiile răspunderii civile contractuale, dat fiind faptul că între părți a intervenit un acord de voință cu privire la furnizarea serviciilor de alimentare cu gaze naturale, pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a facturilor emise, reclamanta a suferit un prejudiciu prin neexecutarea la termen a acestei obligații, între acestea existând o legătură cauzală, iar culpa debitoarei se prezumă, aceasta nefăcând dovada incidenței unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
Punerea în întârziere constă în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor. Există însă situații în care nu este necesară îndeplinirea unor formalități de punere în întârziere, debitorul fiind de drept în întârziere, cum este și cazul instituit prin art. 1.523 alin. 2 lit. d Cod civil, adică nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi.
Instanța mai reține faptul că părțile nu au convenit vreo clauză exoneratoare de răspundere a pârâtului, iar dreptul la acțiune al reclamantei nu s-a prescris.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, potrivit art. 7.3 din contractul de furnizare și a facturilor emise, neachitarea facturii reprezentând contravaloarea serviciului de furnizare a gazelor naturale, în termen de 30 zile de la data scadenței atrage întreruperea furnizării și perceperea de majorări de întârziere, conform prevederilor din condițiile standard; nivelul majorărilor de întârziere este de 0,04 % pe zi. Acestea au fost calculate și solicitate, în mod întemeiat, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 24.03.2014, într-un cuantum total de 199,62 lei . Se remarcă drept urmare că părțile au stipulat, conform art. 1538 Cod civil, o clauză penală prin care au convenit asupra cuantumului despăgubirilor datorate de către debitor pentru executarea cu întârziere a obligației sale.
Deoarece reclamanta, prin materialul probator depus în susținerea pretențiilor sale a făcut dovada existenței unui acord valabil și a executării propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor reciproce și interdependente de către pârâtă, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1.499 Cod civil că, în speță, a executat propria obligație de plată. Însă pârâta nu și-a făcut cunoscută poziția procesuală și nici nu a propus vreun mijloc de probă în apărarea sa și care să ateste îndeplinirea propriei obligații asumate contractual.
Se va da eficiență juridică și dispozițiilor art. 1.030 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit în acest scop, instanța se va pronunța cu privire la cererea formulată în raport cu actele aflate la dosar.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată cu privire la ambele capete ce cerere, principal și accesoriu, astfel că urmează să o admită și să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 1.408,37 lei, reprezentând contravaloarea neachitată a serviciilor de furnizare a gazelor naturale aferente perioadei decembrie 2012 – aprilie 2013, precum și la plata sumei de 199,62 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 24.03.2014.
În baza art. 1.031 și art. 453 Cod procedură civilă, având în vedere și respectarea principiului disponibilității în procesul civil, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 50 lei, pe care aceasta a solicitat-o cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta E.ON E. ROMANIA SA, CUI RO_, J_, cont nr. RO46BRDE270SV_, deschis la BRD Groupe Societe Generale Târgu M., cu sediul în Târgu M., ., județul M., și sediul procesual ales în municipiul București, Calea Floreasca, nr. 39, sector 1, în contradictoriu cu pârâta V. V., cu domiciliul în Bistrița, .. 14, jud. Bistrița-Năsăud.
Dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1.408,37 lei, reprezentând contravaloarea facturii gazelor consumate și neachitate, împreună cu penalități de întârziere de 199,62 lei, în favoarea reclamantei.
Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Bistrița.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședință publică azi, 14.08.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. L. A. A.
A.A. 14 August 2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1489/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 6187/2014.... → |
|---|
