Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 5238/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5238/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 4704/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5238/2014
Ședința publică din data de 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. V., judecător
GREFIER: B. C. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de creditoarea E. H. EUROPE SA MAGYARORSZAGI FIOKTELEPE PRIN M.. . ROMANIA SA în contradictoriu cu debitoarea ., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 119/2007 / art.1013 C. ș.u..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În procedura verificării competenței instituită prin prevederile art.131 alin.1 Noul cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial în soluționarea cauzei, în raport de prevederile art. 94 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 1018 și urm. din Noul cod procedură civilă.
Instanța, față de disp. art. 254 Noul cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri și apreciază că nu se mai impune estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Instanța, față de prevederile art. 244 Noul cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și față de prevederile art. 394 alin. 1 Noul cod procedură civilă, instanța dispune închiderea dezbaterilor, reținând cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, creditoarea E. H. EUROPE SA MAGYARORSZAGI FIOKTELEPE a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei INTEREXTRAOLAST SRL prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 152.228,36 lei (echivalentul în lei a sumei de 34.074,62 euro calculat în funcție de valoarea euro de la data despăgubirii asiguratului, 17.12.2012); și a daunelor interese, reprezentând onorariu executor judecătoresc; cu cheltuieli de judecată.
În motivare creditoarea arată că a încheiat cu TISZAI VEGYI KOMBINAT NYILVANOSAN MUKODO RESZVENYTARSASAG s-a încheiat un contract de asigurare cu durată de desfășurare 01.01._12, în baza căruia s-a emis Polița de asigurare nr. 500.075.
În temeiul acestui contract de asigurare, ca urmare a faptului că debitoarea cocontractantei, societatea I. SRL, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin Convenția privind stingerea obligațiilor de plată încheiată în data de 10.05.2012, creditoarea a despăgubit parțial societatea asigurată cu suma de 34.074,62 euro.
Astfel, între societatea Tiszai Vegyi Kombinat Nyilvanosan Mukodo Reszvenytarsasag și debitoare s-au derulat relații comerciale având ca obiect vânzarea-cumpărarea de mărfuri. În temeiul contractului încheiat, TVK NYRT s-a obligat să-i vândă și să-i livreze societății debitoare marfa solicitată prin comenzile efectuate, iar aceasta din urmă să îi achite contravaloarea mărfurilor livrate.
Astfel, TVK NYRT i-a expediat cumpărătoarei marfa comandată din Ungaria în România, în acest sens emițând facturi pentru fiecare operațiune în parte, întrucât aceasta nu și-a achitat o parte dintre facturi, în data de 10.05.2012 cele două părți au încheiat o Convenție privind stingerea obligațiilor de plată, prin care debitoarea a recunoscut debitul pe care îl are față de TVK NYRT și s-a angajat să-i achite eșalonat acesteia debitul în sumă de 63.397,50 euro, în 9 tranșe.
Debitoarea a respectat primele trei termene de plată convenite, achitând creditoarei TVK NYRT suma de 13.512 euro din totalul datorat în sumă de 63.397,5 euro, însă începând din data de 06.07.2012 a încetat să mai efectueze plăți conform acordului stabilit, astfel că, în temeiul art. B.7 din Convenția privind stingerea obligațiilor de plată din data de 10.05.2012, întregul debit rămas, în sumă de 49.885,85 euro a devenit scadent imediat, integral.
Din suma totală neachitată, în data de 17.12.2012, creditoarea a despăgubit parțial societatea TVK NYRT pentru valoarea de 34.074,62 euro, în baza poliției de asigurare nr. 500.075 încheiată cu aceasta.
Astfel, creditoarea apreciază creanța sa ca fiind una certă lichidă și exigibilă.
În drept a invocat prev. art. 2210 alin. 1 C.civ., art. 22 alin. 1 din Legea 136/1995, art. 1013 și urm., art. 662 din C.pr.civ.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 6-53).
Legal citată, debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Debitoarea invocă excepția inadmisibilității cererii formulată de creditoare arătând că aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate pentru emiterea unei ordonanțe de plată în raport de disp. art. 1013 C.pr.civ., întrucât pretinsa creanță certă, lichidă și exigibilă nu rezultă dintr-un înscris însușit de părți. Nu există niciun înscris însușit de debitoare și reclamantă în temeiul căruia să se poată pretinde emiterea unei asemenea cereri.
În ce privește temeiul de drept arată că acesta nu poate fi decât cel al unei răspunderi civile contractuale în contradictoriu și cu creditorul TVK pentru a putea opera și scăderea din contabilitate a sumei pe care debitoarea a achitat-o acestuia. Singurul temei juridic pe care acesta se poate întemeia este o acțiune în regres împotriva persoanei cauzatoare de săvârșirea prejudiciului astfel cum aceasta este prevăzută de dispozițiile art. 1384-1386 N.Cod civil, întrucât acțiunea reclamantei este una rezultată dintr-un contract de asigurare. Aceasta deoarece nu a intervenit în speță operațiunea juridică a cesiunii de creanță, astfel încât să determine o schimbare a calității juridice a părților din raportul comercial.
Pe fondul cauzei arată că nu există niciun înscris din partea creditorului care să libereze de datorie debitoarea astfel cum se susține de către aceasta.
De asemenea, în toată această perioadă s-a purtat corespondență, debitoarea a făcut plăți și a achitat penalități societății TVK cu care a derulat relații comerciale.
Deși a încercat să stabilească o legătură cu TVK, aceasta refuză orice colaborare și nu i-a comunicat nici conformat scăderea soldului pe care îl are față de ea cu suma pretinsă de creditoare.
În această situație, debitoarea este în ipoteza în care ar figura față de reclamantă cu suma de 34.074,62 euro și pe de altă parte cu aceeași sumă conform datelor contabile față de TVK, respectiv cu o dublă datorie.
În drept a invocat prev. art. 1018 și urm. C:pr.civ..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform prevederilor art. 1013 Cod procedură civilă, „(1) Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. (…) (3) Prin autoritate contractantă, în sensul alin. (1), se înțelege: a) orice autoritate publică a statului român sau a unui stat membru al Uniunii Europene, care acționează la nivel central, regional sau local; b) orice organism de drept public, altul decât cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înființat pentru a satisface nevoi de interes general, fără scop lucrativ, și care se află în cel puțin una dintre următoarele situații: (i) este finanțat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); (ii) se află în subordinea sau este supus controlului unei autorități contractante, astfel cum este definită la lit. a); (iii) în componența consiliului de administrație ori, după caz, a consiliului de supraveghere și directoratului, mai mult de jumătate din numărul membrilor sunt numiți de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a); c) orice asociere formată de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b)”.
Potrivit dispozițiilor art. 1016 Cod procedură civilă, „(1) Cererea privind ordonanța de plată va cuprinde: a) numele și prenumele, precum și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului; b) numele și prenumele, codul numeric personal, dacă este cunoscut, și domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz, dacă sunt cunoscute, codul unic de înregistrare sau codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului ori de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar; c) suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiul de fapt și de drept al obligației de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata și orice element necesar pentru determinarea datoriei; d) suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii; e) semnătura creditorului”.
Astfel, potrivit prevederilor legale precitate, o cerere privind emiterea unei ordonanțe de plată poate fi admisibilă în condițiile în care sunt întrunite cumulative și concomitent trei condiții, anume creanța să fie certă, lichidă si exigibilă, caractere definite în art. 662 alin. 2-4 Cod procedură civilă. Creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui, și este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Totodată, pentru a fi admisibilă, cererea privind emiterea unei ordonanțe de plată trebuie să fie precedată de îndeplinirea procedurii prealabile ce constă în somarea debitorului în vederea achitării de bună voie a sumei de bani litigioasă.
În conformitate cu prevederile art. 1014 din același act normativ, „(1) Creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia”, iar conform prevederilor art. 1015, „Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.014 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.
Pe de altă parte, relevante sunt în cauză și dispozițiile art. 1020 Cod procedură civilă care stipulează în mod expres că „1) Dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere. (2) Dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. (1), iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun „(1) Sub sancțiunea decăderii, debitorul poate contesta creanța prin întâmpinare. (2) În cazul în care debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă această contestație este întemeiată”.
Pentru o clarificare a raporturilor juridice comerciale complexe dintre părți, competența de soluționare exclusivă este stabilită în favoarea instanțelor de drept comun, singurele ce au căderea de a tranșa fondul raportului juridic dintre părți (existența obligației, executarea ei, etc.).
Conform scopului declarat al acestei Directive a Comunității Europene ce a intervenit în materie legislativă în vederea simplificării formalităților prin care un creditor deținând o creanță necontestată poate obține un titlu și, implicit, posibilitatea de a executa silit în mod facil un debitor care a întârziat în achitarea datoriei sale, se reglementează în acest fel o procedură pregnant administrativă de emitere a unui titlu executoriu în vederea satisfacerii unei creanțe certe, lichide și exigibile, necontestate.
În acest sens, conform Preambulului Directivei: "(1) întrucât în rezoluția privind programul complet în favoarea IMM și a sectorului artizanal, Parlamentul European a solicitat Comisiei să înainteze propuneri de rezolvare a problemei întârzierii efectuării plăților." (16) Întârzierea efectuării plăților constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori datorită dobânzilor mici aplicate întârzierii efectuării plăților și/sau procedurilor greoaie de acțiune." (23) Articolul 5 din prezenta Directivă impune ca procedura de recuperare a creanțelor necontestate să fie finalizată într-o perioadă scurtă în conformitate cu legislația internă [ ...]" Mai mult, procedura impusă de către Comunitățile Europene prin Directivă vizează în mod exclusiv creanțele necontestate, așa după cum se prevede în mod expres prin art. 5, iar prin transpunerea în legislația română a Directivei se impune a se respecta scopul și finalitatea acesteia, scopul său fiind, cum s-a arătat anterior, de a găsi rezolvare unei situații frecvente: întârzierea în plata obligațiilor contractuale de către debitor, în condițiile în care dobânzile percepute pentru întârziere sunt mai mici decât costurile asociate unei plăți efective.
În aceste condiții, este evident că utilizarea procedurii speciale a ordonanței de plată este inadmisibilă în condițiile în care creanța solicitată este contestată de către pârât și în ipoteza necesității clarificării unor raporturi juridice complexe între părți, respectiv în ipoteza în care pârâtul contestă creanța pretinsă de către reclamant sau intervin alte aspecte ce ating fondul raporturilor juridice dintre părți.
Este binecunoscută practica creditorilor de a utiliza această procedură pentru rapiditatea ei, precum și pentru costurile minime implicate, însă procedura ordonanței de plată este inadmisibilă în condițiile în care raporturile juridice dintre părți sunt deteriorate, iar instanței de judecată îi revine rolul de a stabili culpa contractuală în condiții de probațiune limitate la înscrisuri.
Astfel, în condițiile în care instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de ordonanță de plată este chemată să verifice: 1. existența unui liant obligațional între părți (nexum); 2. existența unor obligații contractuale nerespectate între părți, conform contractului; 3. stabilirea unei culpe în neexecutare sau executare neconformă a obligațiilor contractuale în sarcina uneia sau alteia dintre părți; 4. existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, derivând din contractul dintre părți; 5. obligarea părții în culpă la achitarea debitului, ține de puterea evidenței faptul că instanța de judecată ar aborda fondul cauzei.
În speță, creanța reclamantei a fost contestată de către debitoare, astfel că instanța nu se poate raporta la prevederile speciale conținute în art. 1013 și urm. Cod procedură civilă pentru a dispune emiterea unei ordonanțe de plată, motiv pentru care va respinge ca inadmisibilă în cadrul procedurii pendinte cererea introductivă formulată de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea E. H. EUROPE SA MAGYARORSZAGI FIOKTELEPE, cu sediul procesual ales în Oradea, .. 65, corp A, ., cu sediul în Ungaria, H-1037 Budapest, Kiscelli utca 104, nr. de înregistrare HU23706288, în contradictoriu cu debitoarea INTEREXTRAOLAST SRL, cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița-Năsăud, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO7308352.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare,
Pronunțată în ședința publică din data de 17.06.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
V. V. B. C. I.
RED/DACT
VV/M.
24.04.14
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 319/2014. Judecătoria... → |
|---|
