Contestaţie la executare. Sentința nr. 8430/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8430/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 5065/193/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 11.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –B. P.
GREFIER –C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8430
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea P. M. E. și pe intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, dată la care,
INSTANȚA ,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2013, sub nr._, contestatoarea P. M. E., a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - Administrația Finanțelor Publice a mun. B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea titlului executoriu nr._ din 27.12.2012 emis de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Nsațională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B. - Administrația Finanțelor Publice a mun. B., privind executarea silită a sumei de 1.036 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente precum și a actelor de executare silită întocmite, respectiv somația de plată nr. 7/_ /_ din data de 27.12.2012 ca nelegale si netemeinice.
În motivare, contestatoarea arată că a primit titlul executoriu nr._ din 27.12.2012 emis de către Administrația Finanțelor Publice a Orașului Darabani, prin care a fost obligată la plata sumei de 1.168 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, primind și somația de plată nr. 7/_ /_ din data de 27.12.2012 pentru aceeași sumă și a formulat contestație la decizia de impunere în termenul legal de 30 de zile, însă nu a primit nici un răspuns.
Precizează contestatoarea faptul că nu a existat nicio notificare în toată această perioadă și nici nu a existat vreun contract de asigurare încheiat între ea și CJAS B. și solicită instanței să rețină caracterul nelegal al deciziei de impunere în ceea ce privește contribuția propriu-zisă în lipsa unui contract cadru, care să se refere expres la veniturile independente și în lipsa declarațiilor prevăzute de art. 215 alin. 2 din Legea 95/2006 la casele liber alese întrucât nu există încheiat vreun contract de asigurare pentru veniturile ce exced drepturile salariale.
Arătă totodată faptul că potrivit adeverinței nr. 14 din data de 25.02.2013 eliberată de către .. B., în anul 2007 a înregistrat venituri în sumă de 2.173 lei, anul 2008 - venituri în cuantum de 2.704 lei, anul 2009 - venituri în cuantum de 2.311 lei, în anul 2010 venituri în cuantum de 2.519 lei și în anul 2011 venituri în cuantum de 2.492 le, iar în toată perioada pentru care i se solicită majorări nu a fost înștiințată niciodată că ar avea de achitat aceste sume de bani către Casa de Asigurări de Sănătate.
Învederează contestatoarea că fiind o obligație de natură contractuală între ea și CAS, ar fi trebuit să existe încheiat un contract de asigurare prin care să fie stabilite obligații în mod reciproc între părți. Prin natura sa contractuală, contractul de asigurare naște obligații la producerea riscului asigurat. Obligarea contestatoarei la plata sumelor cu titlu de contribuție și majorări la Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în acest moment - când este imposibil a se produce un risc retroactiv, reprezintă în fapt o îmbogățire fără justă cauză câtă vreme în această perioadă datorită modului de reglementare legislativă, nu era persoană asigurată și nici nu avea obligație legală de a mă asigura .
Astfel, susține contestatoarea, potrivit art. 211 din legea nr. 95/2006 în forma în vigoare la data publicării acestei legi „sunt asigurați, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plătii contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. In această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.", iar faptul că încheierea contractului de asigurare este considerată de lege un drept, iar nu o obligație rezultă și din reglementarea situațiilor pentru care o anumită persoană nu face dovada calității de asigurat.
Totodată, învederează contestatoarea că, potrivit art. 220 din legea nr. 95/2006 persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizări, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială în condițiile art. .223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru și din coroborarea acestor texte de lege și având în vedere distincția pe care legea o face între asigurați și neasigurați rezultă că a avut opțiunea alegerii de a plăti sau nu contribuțiile pentru asigurare de sănătate, adică de a fi sau nu asigurată la sistemul de sănătate publică, de a fi asigurată . de asigurări de sănătate la care sa plătesc contribuțiile din veniturile rezultate din acte profesionale ce exced drepturile salariale, sau sa nu fie deloc asigurată.
Menționează contestatoarea că atâta timp cat legea face in mod direct distincție intre asigurați si neasigurați in sistemul public, chiar si acestea din urma fiind îndreptățite la anumite forme de asistenta medicala gratuita, apreciază ca este permisă si asigurarea simultană la case distincte de asigurări de sănătate, la cea publică prin prisma contractului de asigurare încheiat, in cazul angajaților de exemplu, de angajator, dar si la o altă casă prin prisma contractului pe care contestatoarea poate sa îl încheie liber, în mod direct si folosind veniturile din activități independente și în nici un caz nu poate fi obligată la a achita aceste contribuții, altfel neexistând o rațiune în a fi reglementate în lege situațiile cu privire la persoanele care nu fac dovada calității de asigurat.
Arată totodată că în lumina acestei rațiuni a fost emisă și reglementarea art.2 alin. 3 din Normele (...) aprobate prin Ordinul Nr. 617 din 13 august 2007 emis de CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, iar dobândirea calității de asigurat numai ca urmare a manifestării de voință a persoanei, iar nu prin simpla reglementare legală rezultă și din dispozițiile legii. Astfel, potrivit alineatului 7 la art. 259 din Legea nr. 95/2006 în forma în vigoare încă din luna aprilie 2006 persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală lunară pe ultimii 5 ani, începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară în vigoare la data plății sau de la data ultimei plăți a contribuției, respectiv de la data când plata contribuției era obligatorie dacă perioada scursă este mai mică de 5 ani, calculându-se majorări de întârziere, o reglementare echivalentă păstrându-se și în formele modificate ulterior ale legii(art. 259 alin. 8 din Legea nr. 95/2006)
Susține contestatoarea că astfel se și explică de ce în cuprinsul reglementării Ordinului nr. 617 din 13 august 2007 nu se regăsește reglementată procedura executării silite decât în acele condiții în care obligația este stabilită in baza contractului de asigurare sau a depunerii declarației la C.A.S., nu si în cazul persoanelor ce nu si-au manifestat voința de a deveni asigurați prin încheierea unor asemenea convenții sau declarații.
De asemenea, apreciază contestatoarea că în cazul de fata s-a dat o interpretare si o aplicare greșită normelor privind calculul majorărilor în sensul ca s-a identificat in mod eronat momentul în timp de la care acestea pot fi legal percepute, moment care în nici un caz nu coincide cu data la care devin scadente obligațiile de plata a contribuțiilor propriu-zise, această problemă fiind tranșată de dispozițiile art. 8 alin. 4 si 5 din "Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fora plata contribuției, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate", aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 emis tocmai de către Casa Naționale de Asigurări de Sănătate, conform căruia:
"(4) Diferețtele rămase de achitat, calculate in raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează si nu se datorează majorări de întârziere.
(5) La expirarea termenului prevăzut la alin. (4), pentru sumele datorate si rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedura fiscala. "
Prin urmare, arată contestatoarea, majorările datorate în caz de întârziere la achitarea contribuțiilor la F.N.U.A.S.S. nu se calculează în nici un caz începând cu data scadenței contribuției propriu-zise, ci cel mai devreme din momentul scurgerii termenului de grație de 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, în cazul de față, decizia de impunere nici nu a fost comunicată până în prezent, contestatoarea primind doar titlurile executorii emise ca urmare a neplății obligațiilor din decizie și până în prezent a primit două titluri executorii: unul în mai, față de care a formulat contestație si a contestat suma impusă, însă nu a primit decizia ca răspuns al contestației mele formulată împotriva deciziei de impunere. Pe cale de consecință, în cazul acesta, penalitățile fíe nu pot fi încă percepute, deoarece neprimind decizia propriu – zisă, nu se pot calcula cele 60 de zile de grație, fie pot ñ percepute abia la 60 de zile începând cu luna mai, dacă s-ar considera primul înscris primit drept decizie de impunere.
Învederează contestatoarea că, în lumina normelor sus-menționate își găsește importanță si coerență juridică textul art. 222 din Legea nr. 96/2006, conform căruia "Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o data pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personala si a modalității de plata, precum si asupra drepturilor si obligațiilor sale", iar conform principiilor generale de drept civil oricărui drept ii corespunde o obligație corelativă a partenerilor din raportul juridic creat, astfel încât este evident că dreptul imperativ stabilit de art. 222 ar fi golit de substanță daca nu s-ar reține si obligația corelativă de informare ce cade in sarcina CAS, obligație de informare care este strâns legată de dispozițiile art. 8 alin 4 si 5 din normele de aplicare, majorările cu titlu de sancțiune pentru neconformarea dispozițiilor deciziei de impunere fiind firesc a putea fi percepute doar dupa comunicarea acesteia din urmă.
Mai arată contestatoarea că însăși noțiunea de sancțiune (majorările pentru neplata făcând parte din aceasta categorie) presupune o atitudine de încălcare a unei obligații legale, dar numai dacă aceasta este făcută intenționat si in cunoștința de cauză, nu și atunci când neîndeplinirea obligației legale este rezultatul direct al încălcării de catre instituția de stat a obligației de informare și notoriul principiu de drept roman "nemo censetur ignorare legem" nu are aplicabilitate în cazul său în ceea ce privește majorările, ci cel mult contribuția propriu-zisă atâta timp cât normele adoptate de însăși Casa Naționala de Pensii si Asigurări de Sănătate stabilesc în mod imperativ obligația anuală de informare, stipulând în același timp că majorările nu pot fi percepute decât la minim 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere.
Pentru toate motivele de mai sus, solicită instanței să admită contestația la executare formulată și să anuleze formele de executare întreprinse.
În drept, contestatoarea a invocat disp. art.172 – 173 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată și cu modificările și completările ulterioare privind Codul de procedură fiscală.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri
Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B., legal citată, a formulat întâmpinare la dosar, prin care solicită respingerea contestației la executare formulată de contestatoarea P. M. E., arătând că dosarul C.A.S. B. în format hârtie al contestatoarei nu a fost transmis de A.F.P.M. B., organul fiscal făcând demersuri în acest sens, iar ca urmare a corespondentei purtată cu C.A.S. B., indică adresa nr. 3589/30.01.2013, în care se arată că: "...referitor la soluționarea neconcordanțelor dintre bazele de date si documentele aferente obligațiilor de plata vă comunicăm că sunt in curs de verificare și corectare un număr de 7 494 dosare, care vor fi transmise până la termenul prevăzut in protocol, de 30.06.2013...".
Totodată, precizează intimata că în conformitate cu prevederile art. V alin. 10 din O.U.G.nr.125/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, "pentru litigiile având ca obiect contestație la executare silită sau
contestație împotriva actelor prin care se dispun si se duc la îndeplinire măsurile
asigurătorii, precum și in cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență,
aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), A.NA.F. se subrogă în toate drepturile și
obligațiile procesuale a caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea
procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și
cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata" și după cum se poate observa din reglementarea de mai sus, raportat la speța în cauză, A.F.P.M. B. dobândește calitatea procesuala a C.A.S. B. doar in litigiile având ca obiect contestație la executare.
De asemenea, învederează instanței ca urmare a Ordinului Comun al M.F.P.-M.S. nr. 806/06.06.2012, respectiv nr. 608/13.06.2012 (934/06.06.2012 M.M.F.P.S.) privind procedura de predare - primire a documentelor si informațiilor în vederea administrării de către A.N.A.F. a contribuțiilor sociale obligatorii de persoanele Fizice prevăzute la cap. 11 si 111 din Titlul IX2 al Codului fiscal, A.F.P.M. B. a preluat printre altele, baza de date electronica a C.A.S. și care conține soldurile obligațiilor.
În concluzie, arată intimata, ca urmare a preluării soldurilor, ținând cont de protocolul-cadru, A.F.P.M. B. a procedat la emiterea somației nr. _/27._ (Id Imprimeria Rapida V._) si Titlului executoriu procedural aferent nr._/27.12.2012 pentru suma de 1 036 lei debit principal CASS, iar conform Situației analitice debite plăți solduri, anexată, datoria totală a contestatarei privind contribuția de asigurări sociale de sănătate este de 1 898 lei și în condițiile date, motivațiile contestatoarei nu pot fi reținute de către organul de executare fiscal, mai mult, aceasta neprobând existența unei hotărâri irevocabile pronunțate de instanța de contencios prin care să fi fost desființat titlul de creanța.
De asemenea, precizează intimata că, în conformitate cu prevederile art. 172 C.Pr. Fiscală, contestația la executare poate fi făcuta împotriva actului de executare efectuat cu încălcarea Codului de procedura fiscală. De asemenea, contestația poate fi făcuta si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, ori în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional si dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedura prevăzuta de lege și ținând cont de considerentele expuse, consideră corectă si legală procedura de executare si că actele de executare contestate respectă condițiile de formă si fond instaurate de legea speciala, fiind comunicate cu respectarea prevederilor art. 44 C.Pr. Fiscala, drept pentru care solicită respingerea cererii formulată de contestatoare.
In drept, își întemeiază apărarea pe prevederile art. 44, 141, 145, 172 Cod de Procedura Fiscala, Ordinul comun M.F.P.-M.S nr. 806/06.06.2012/ 608/13.06.2012, art. 115, 242 Cod Procedură Civilă și prevederile art. 205,223 din noul Cod de procedura civilă
În dovedire, intimata a depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa A.F.P.M. B. nr._/BS/26.04.2013, adresa C.A.S. B. nr. 3589/30.01.2013, adresa nr._/01.04.2013, situația analitica debite plați solduri, actele de executare contestate si dovada comunicării.
Intimata a solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 aliniat ultim din Codul de Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea P. M. E., domiciliată în localitatea M., ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., ..5, jud. B..
Desființează actele de executare contestate, respectiv somația nr.7/_ /_/27.12.2012 și Titlul executoriu nr._/27.12.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, data de 11.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. B.P.
Tehnored. C.A.
4 ex./04.03.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 20-12-2013,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9587/2013. Judecătoria... → |
|---|
