Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2162/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2162/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 16645/193/2014
Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința Camerei de Consiliu din 26 februarie 2015
Completul compus din:
Președinte - H. F.
Grefier – O. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2162
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. „A. G.” SA, prin lichidator judiciar D. C., în contradictoriu cu pârâtul D. D..
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de consiliu, lipsă părțile
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art. potrivit art.1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 19.11.2014, pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, reclamanta . B. a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului D. D. la plata sumei de 52,01 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate și neachitate în perioada 26.02.2009 – 01.02.2012, suma de 33,05 lei cu titlu de penalități calculate conform art. 43 Cod comercial aferente debitului.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica societate care furnizează serviciul de alimentare cu apă/canalizare din jud. B., iar pârâtul este utilizator al serviciilor prestate, că acesta a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă, fără a achita contravaloarea acestora, fiind emise facturi lunare care nu au fost refuzate la plată ceea ce dovedește indirect că acestea au fost recunoscute și acceptate la plată. Facturile cuprind contravaloarea serviciului prestat cât și penalitățile de întârziere pentru întreg debitul restant.
Cu privire la debitul principal, susține reclamanta că obligația pârâtului de a plăti acest debit izvorăște din dispozițiile art.30 alin.3 din Legea nr.241/2006 și în acest sens, au fost emise și distribuite facturi lunar care fac obiectul litigiului și care cuprindeau atât suma aferentă lunii curente cât și debitul restant, fără ca acestea să fi fost contestate de pârât.
Cu privire la penalități, susține reclamanta că și această obligație se întemeiază pe dispozițiile legale prevăzute de art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006 precum și art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006.
Întrucât pârâtul nu a înțeles să achite contravaloarea serviciului prestat, în încercarea de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, a fost invitată la mediere, solicitându-i-se potrivit art.43 alin.1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, să se prezinte la mediator în vederea concilierii și pentru găsirea, de comun acord a unor modalități de plată a debitului restant, dar la data stabilită acesta nu s-a prezentat
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1177, 1178, 1526, 1522 Cod civil, art.43 Cod comercial; Legea nr.51/2006, Legea nr.241/2006 și Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Cererea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dispozițiilor art.77 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâtul, nu a înaintat formularul trimis de instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1025 Noul Cod procedură civilă „ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii nu depășesc suma de_ lei la data sesizării instanței”.
Instanța constată că în temeiul art. 1030 Noul Cod procedură civilă s-a împlinit termenul de 30 zile de la data când s-au primit toate informațiile necesare pentru justa soluționare a cererii, motiv pentru care va pronunța și redacta la termenul de astăzi, prezenta hotărâre.
Reclamanta . B. a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului D. D. la plata sumei de 52,01 lei reprezentând contravaloare servicii apă prestate și neachitate în perioada 26.02.2009 – 01.02.2012, suma de 33,05 lei cu titlu de penalități calculate conform art. 43 Cod comercial aferente debitului.
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale între părțile, fiind încheiat contractul nr. 935 din 01.09.2004 de branșare/racordare și utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, în baza căruia reclamanta . B. a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă.
În baza acestor relații, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 26.02.2009 – 01.02.2012 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 52,01 lei, conform fișei abonatului, fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 33,05 lei.
Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul și penalitățile de întârziere aferente perioadei 26.02.2009 – 01.02.2012, având în vedere că prezența acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.11.2014.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. De asemenea, instanța reține că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a debitului aferent perioadei 26.02.2009 – 01.02.2012 invocat de instanță din oficiu, instanța reține că, potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, instanța constată că pentru debitul facturat în perioada 26.02.2009 – 01.02.2012 termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței.
Se mai reține că în cauză, nu este incident niciun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției dreptului material la acțiune deși, potrivit art.2532 pct.7 Cod civil, prescripția este suspendată în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.
Conform art.203 din Legea nr.70/2011 privind punerea în aplicare a codului civil, dispozițiile art.2.532 pct. 6 si 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după aceasta din urma dată, însă în cazul de față, deși reclamanta a demarat procedura medierii cu pârâtul, prin comunicarea către acesta a invitației la conciliere, aceasta nu a depus acțiunea în termenul legal de 6 luni prevăzut de art.15 din Decretul nr.167/1958, de la data comunicării invitației la conciliere pentru a beneficia de efectul special al suspendării, și astfel, prescripția s-a împlinit înainte de data sesizării instanței.
Ținând cont de cele de mai sus și că potrivit art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere aferente debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, cont nr. RO72RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Județeană B., Cod fiscal R_, COD SIRUES_, în contradictoriu cu pârâtul D. D., cu domiciliul în B. ., județul B.,
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul B., cerere ce se va depune la Judecătoria B..
Dată în Camera de Consiliu
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2015.
Președinte, Grefier,
Redactat H.F.
Tehnoredactat O.B./Ex.4/07.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2170/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2002/2015. Judecătoria... → |
|---|
