Fond funciar. Sentința nr. 4787/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4787/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 2422/193/2014
Plângere fond funciar
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 13 mai 2015
Completul compus din :
Președinte – H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 4787
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect – plângere fond funciar formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâții C. L. de aplicare a Legii fondului funciar Vlădeni, C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. E., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și A. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, av. C. D. pentru pârâtă, av. R. A. pentru pârâta C. L. de fond funciar M. E., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar Biroul Notarului Public C. A. – S. A. prin adresa nr. 170/11.05.2015 a comunicat că dosarul succesoral nr. 88/1998 privind pe M. A. nu se mai află în arhiva biroului notarial, întrucât termenul de păstrare a expirat și a fost predat pentru topit. A înaintat instanței copii după încheierea de ședință și certificatul de moștenitor aflate în tomul în care se păstrează și care conform Nomenclatorului Arhivistic au termen de păstrare permanent.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului și deschide dezbaterile în fond, acordând cuvântul părților prezente.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii.
Av. C. D. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii, urmând a depune la dosar concluzii scrise.
Av. R. A. pentru pârâta C. L. de fond funciar M. E. solicită respingerea acțiunii.
În temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța se consideră lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile în fond și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr._ din 10.02.2014 reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâții C. L. de aplicare a Legii fondului funciar Vlădeni, C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. E., C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și A. S., pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să se dispună modificarea titlului de proprietate nr._ din 24.05.2004 cu privire la suprafața de_ mp teren, situat în ..
În motivarea acțiunii reclamantul arată că este proprietarul suprafeței de_ mp teren dobândit prin cumpărare, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 2500/1990,_/1993 și 3093/1997, că în titlul care a stat la baza acestor vânzări sunt trecute parcele de teren care nu corespund hărții cadastrale și că nu poate proceda la intabularea terenului.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta A. S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat invocând sentința civilă nr. 2480 din 18.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Arată pârâta că reclamantul deși cere modificarea titlului, respectiv înlăturarea titularilor și corectarea unor greșeli cadastrale de parcelare - neindicate - în realitate, este vorba de o nulitate, cu nimic diferită de cea din dosarul menționat.
Se invocă aceeași nulitate de către reclamant - încât ceea ce s-a stabilit în considerentele sentinței și deciziei din dosarul_ - consideră că nu poate fi schimbat în alt cadru procesual - respectiv să se constate că există nulitatea, care anterior s-a stabilit că nu există.
Reclamantul invocă ca temei a nulității existența contractelor din 9.04.1990 cu M. A. (mama mea, a contractului din 13.08.1993 și a contractului din 17.06.1997 încheiate cu mine - ulterior decesului lui M. A.). Se susține eliberarea eronată a titlului de proprietate_/24.05.2004.
Pârâta precizează că și ea a susținut aceleași aspecte dar instanțele judecătorești au stabilit contrariul.
Respectiv, în dosarul nr._, nu a cerut constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare menționate, întrucât a stabilit ca să procedeze la această acțiune ulterior, în alt cadru procesual - deoarece în privința contractului cu mama sa, aceasta fiind alcoolică și cu discernământul afectat - nu a știut de actul încheiat, fiind dusă la notariat în stare de ebrietate, aspect ce l-am aflat de la rude și cunoscuți. Mama sa i-a spus că a mers cu D. M., la Notariat pentru a se interesa de taxele notatiale, pentru un eventual contract de întreținere în viitor și nicidecum nu a acceptat vreodată că a semnat vreun act de vânzare cu reclamantul.
De celelalte trei contracte încheiate a aflat în anul 2011, a făcut verificări la toate Notariatele și le-a identificat, constatând cu surprindere că pe contractele încheiate cu mine, semnătura a fost realizată prin fotografiere de pe alt înscris. Acest lucru este cert, deoarece nu am negociat nici un act cu reclamantul de vânzare a vreunui teren din titlul de proprietate atacat.
După decesul mamei mele, a dezbătut succesiunea, la Notariatul M. S., din B. - notar de stat și la notariat, în sensul că depunând actele pentru dosarul de dezbatere al succesiunii lui M. A. (mama mea), notarul a preluat respectivele actele, cu care s-a retras într-un birou pentru înregistrare, revenind după un timp explicându-i că nu poate să-i elibereze certificatul de moștenitor pe loc, că va întocmi în zilele următoare certificatul, solicitându-i să execut o semnătură în alb, pe două file.
Exemplarele respectivelor file, cu semnătura mea în original a rămas în posesia notarului, astfel că, notarul a putut folosi respectiva semnătură de pe cele două file. In mod surprinzător la notariat i s-a spus că mama sa ar avea acte anterioare asupra bunurilor și notarul chiar 1-a numit pe domnul D. M., ca fiind persoana care ar fi contractat cu mama mea și că-1 va anunța în legătură cu dezbaterea succesiunii deschise de ea.
Susține de asemenea pârâta că în condiții inexplicabile reclamantul a încheiat și contractele din 13.08.1993 și 17.06.1997 — fără prezența sa și fără consimțământul său, uzând de semnătura sa, posibil preluată de pe alt înscris, sau de pe foile semnate în alb.
Arată pârâta că nu este de acord cu anularea acestui titlu, în realitate se contestă numele titularilor și se cere implicit radierea titularilor, în mod neclar, probabil că cere să fie el înscris. Cererea de chemare în judecată este total neprecizată în obiectul său, lipsind temeiul juridic al nulității. Contractele respective nu face titlul nul, nulitatea nefiind retroactivă - și are la bază legalitatea reconstituirii pe numele său și a lui M. A., a terenului din titlul.
Pârâta invocă excepția autorității de lucru judecat care potrivit disp.art.1200, pct. 4 și 1202 din Codul Civil. „Puterea lucrului judecat reglementată prin art. 1202, are la bază regula că, o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre" .
Reclamantul folosește noțiunea de modificare de titlul, susținând radierea titularilor din titlul, pe motiv de înscrierea nelegală, și pentru înscrierea eronată de parcele, fără a explica în ce constă respectivele erori.
Radierea unui titular din titlu, cât și controlul amplasamentelor cadastrale nelămurit cerute de reclamant - nu se pot admite pe calea modificării titlului. O astfel de hotărâre are legătură cu fondul dreptului și nu cu simple erori materiale de corectat administrativ, cum tinde să susțină reclamantul. În cauză se urmărește desființarea titlului de pe numele titularilor M. A. și A. S., cât și reîncadrarea obiectului proprietății sub aspect cadastral.
Apreciază pârâta că admiterea unei astfel de acțiuni înseamnă a desconsidera dispozițiile art. III alin.2, indice 7 din Legea 247/2005 - care proprietarilor cu act translativ li se dă o situație subsidiară față de acțiunile titularilor dreptului la teren adus în CAP și reconstituit la Legea 18/1991.
Titularilor unor astfel de contracte - nu li se poate recunoaște drept la acțiune în constatarea nulității titlurilor vânzătorilor. Aceste titluri au la bază aplicarea Legii în procesul constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate - în care nu au fost implicați contractanții. Contractanții nu au dreptul la teren în această procedură.
Consideră pârâta că reclamantul nu face nici o acțiune împotriva propriilor contracte invocate - nu poate fi crezut că ar întâmpina dificultăți la cartea funciară invocând procedura intabulării, cât timp nu s-a depus nici o dovadă în acest sens, vreun demers de intabulare, la care să fi primit un răspuns de refuz motivat, care să justifice cauza cererii de chemare în judecată prezente.
Solicită pârâta să se constate că reconstituirea a fost legal făcută pe numele M. A. și A. S. și titlul legal emis, situație pronunțată cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 2480/2011 a Judecătoriei B..
Respectiva sentință a găsit legală reconstituirea pe numele titularilor M. A. și A. S. - pentru terenul înscris în titlul de proprietate .
De asemenea C. nu poate interveni asupra titlului de proprietate nr._/24.05.2004, întrucât cunoaște de existența hotărârii din dosarul_ și conform Regulamentului este ținut să o respecte, respectiv să nu intervină cu modificări asupra titlului de proprietate, deoarece a fost găsit legal la data întocmirii sale pe titular și ca suprafață).
În condițiile în care reclamantul nu este titular trecut în titlul de proprietate și neparticipând la procedura reconstituirii, acesta nu justifică un interes în promovarea acestei acțiuni, nu justifică investirea instanței.
Pârâta mai invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea acestei acțiunii, el nefiind subiect al unei cereri de reconstituire, prevăzut de art.8, din Legea 18/91, neavând acces ca titular de a obține titlul pentru acest teren în nume propriu sau alături de partea pârâtă - nu poate avea recunoscut accesul la justiție în formularea acestei cereri de modificare titlul.
Reclamantul solicită modificări cu efect retroactiv vădit, în condițiile în care nu cere înscrierea lui în titlul în urma înlăturării titularilor deja înscriși, și aceste operațiuni țin de contestarea legalității actului de reconstituire, și nu de natura erorii materiale, care se circumscrie modificărilor la un titlu și care trebuie urmate pe cale administrativă. Reclamantul nu invoca o nulitate - încât vădit nu are nici un interes să promoveze această acțiune, neavând nici o calitate procesuală justificată.
Pârâta invocă disp.art. 196 alin.2 cu privire la caracterul incomplet al motivelor de fapt, considerând că în realitate lipsește motivarea în fapt, nu se indică greșelile de parcelare a terenului, din punctul de vedere al Legii 18/91 cu completările la zi.
Pârâta A. S. a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 24.05.2004 în sensul radierii din acest titlu a mamei sale M. A., a solicitat de asemenea constatarea nulității absolute totale a certificatului de moștenitor nr.616 din 15.08.1956 a Notariatului de Stat Județean în sensul de a constata că M. A. nu are calitatea de moștenitoare a lui M. I., decedat la 04.04.1962 asupra masei succesorale înscrisă în acest certificat și ca o consecință să se constate că doar aceasta are calitatea de moștenitor testamentar asupra respectivei mase succesorale formată din: casă cu două camere și sală, plus întregul teren de 1,26 ha din titlul de proprietate nr._ din 24.05.2004 ca efect al testamentului autentic nr. 2568/819/28.11.1958 care este un legat particular, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 300 din 15.03.1993 privind moștenirea lui M. A., decedată la 03.03.1993 cu privire la masa succesorală înscrisă, întrucât această masă succesorală face obiectul masei succesorale lăsată de M. I. prin testament pârâtei-reclamante, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2500 din 09.04.1990 de Notariatul de Stat B. pentru cauza ilicită și fraudă la lege, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 13.08.1993 autentificat de Notariatul de Stat B. pentru cauză imorală, eroarea obstacol și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.3093 din 17.07.1997 autentificat de Biroul Notarului Public C. A. – B., pentru aceleași motive.
Arată pârâta – reclamantă că în titlul de proprietate nr._ din 24.05.2004 s-a înscris un teren de 1,26 ha pe raza satului Baisa, jud.B. în titlu strecurându-se o eroare că terenul ar fi pe raza satului Brehuiești, ..
În continuare se solicită a se constata că M. A. a fost nelegal trecută pe titlul de proprietate, că nu are calitate de moștenitoare conf. art.13 din Legea fondului funciar, că terenul de 1,26 ha face obiectul legatului particular autentic nr. 2568/819/28.11.1958 a Notariatului de Stat B..
Prin urmare, la data decesului lui M. I., din 4.04.1962, era legatara cu drept de proprietate transmis în posesie asupra casei din satul Baisa, ., conform organizării teritoriale de atunci, acoperită cu draniță, compusă din două camere și sală și terenul aferent acestei construcții, așa cum este delimitat în suprafață de 1,0800 (șase zeci prăjini grădină - echivalentul terenului din titlul de proprietate nr._/2004).
Prin urmare, în mod nelegal - fraudulos, deși cunoștea de existența testamentului, M. A. - a întocmit certificatul de moștenitor nr. 616/1986 a Notariatului de Stat B. - în realitate ea fiind moștenitoarea legatară a bunurilor din testament, acest certificate fiind nul absolut.
Arată pârâta-reclamantă că i-a îngrijit și înmormântat atât pe M. I. cât și pe M. A., că nu a negociat nici o vânzare de teren cu D. M., că cunoscând-o pe mama sa, care era cunoscută public, ca o consumatoare de alcool a determinat-o să accepte vânzare cumpărarea casei (din testamentul său - indicat anterior).
În aceste condiții știind că nu are nici un drept de proprietate și dispoziție asupra casei - ci numai un uzufruct - care nu mai era în ființă la data de 9.04.1990, a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 2500/90, înstrăinând doar casa, fără teren.
După întocmirea acestui act, reclamantul în primăvara anului 1993, a căutat-o și i-a spus că el are nevoie de certificatul de moștenitor al mamei mele, comunicându-i că are probleme cu casa cumpărată de la mama sa, motiv pentru care a mers la notariat unde i s-a spus că este necesar ca să-și dea acordul, că îi va folosit și ei un astfel de act.
În realitatea a crezut arată pârâta că este vorba de un act legal, de un act de calitate de moștenitor, ci nu de un act de moștenitor care să constate o masă succesorală. Notarul a invocat că nu are timp să întocmească act pentru niște urgențe și să semneze pe foi de scris în alb - condiție în care a semnat mai multe exemplare, comunicându-i să revină peste câteva zile să revin pentru a primi actul, dar în momentul în care a venit i s-a comunicat că actul l-a dat reclamantului.
Arată pârâta-reclamantă că a acest certificat de moștenitor emis include eronat în masa succesorală o cotă de ¼ pentru ea pentru cota de 3/4 nu are de unde rezulta tot pentru mine, mai mult decât atât terenul este eronat înscris în satul Brehuiești - fără a specifica titlul care nici nu exista. Ulterior a aflat de cele două contracte de vânzare cumpărare — încheiate, respective contractul de v/c nr. 3093/17.07.1997 și contractul v/c nr._/13.08.1993.
Susține pârâta-reclamantă că nu am primit nici un ban de la reclamant, pentru aceste vânzări, nici pentru casă și nici pentru teren, că în contracte s-au trecut bunurile în satul Baisa și nicidecum în satul Brehuiești precum atestă certificatul de moștenitor nr. 300/93.
Eroare asupra identității obiectului este îndeplinită ca o componență a erorii obstacol în această ipoteză dintre cele care privesc art. 954 coroborat cu jurisprudența prin material erorii obstacol.
Susține pârâta-reclamantă că dacă ar fi urmărit să vândă, evident că aceste două contracte în care apare ca vânzătoare, sunt surprinse de eroarea incorpore - trecându-se alt teren în alt loc decât locul real., că nu a negociat niciodată teren de vânzare în satul Baisa, nu s-a făcut nici o schiță pentru vreun teren. Nici pentru primul act, încheiat cu mama mea, nu s-a făcut vreo schiță - s-au înscris date eronate despre proprietatea casei. Ori, numita M. A., nu are nici o proprietate de la părinții săi.
Arată pârâta-reclamantă că știa de testament, dar l-a găsit după deschiderea procesului printre niște acte vechi, de aceea nu l-a putut ataca. Actele sunt surprinse de eroarea arătată în privința contractelor mele și surprinse de cauza ilicită privind contractul de vânzare a casei încheiat de mama mea cu reclamantul D. M. - act bazat pe rea credință și complicitate frauduloasă, cu concursul ambelor părți.
C. L. de aplicare a Legii fondului funciar Vlădeni,nu și-a trimis reprezentant în instanță și nu a depus întâmpinare.
C. L. de aplicare a Legii fondului funciar M. E., și-a trimis reprezentant în instanță, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepției invocate din oficiu, privind lipsa calității procesuale pasive, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Potrivit disp.art. 32 alin.1 lit.d din Noul Cod de procedură civilă, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziții ce se aplică în mod corespunzător și în cazul apărărilor.
Prin interes se înțelege folosul practic, material, sau moral urmărit de cel care a formulat o cerere de chemare în judecată, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal și actual.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare, calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Instanța apreciază că reclamantul are legitimare procesuală în promovarea prezentei acțiuni, cât și interes, întrucât este beneficiarul unor suprafețe de teren dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare amintite, a cărui proprietar inițial a fost și pârâta-reclamantă, alături de mama sa, M. A..
Astfel, pârâta-reclamantă a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție pe care instanța o va admite în ceea ce privește acțiunea în constatare, nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/24.05.2004 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., privind excepția de autoritate lucru judecat, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 300 din 15.03.1993 emis de Notariatul de Stat B. în dosarul nr. 660/1993, invocată din oficiu pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit disp.art. 430 din Noul Cod de procedură civilă “ Autoritatea de lucru judecat”: (1)” Hotărârea Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre „.
De asemenea art. 431 cu titlu marginal „ Efectele lucrului judecat prevede că „: Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar să existe identitate de obiect, de cauză și de părți. Pentru a exista identitate de obiect este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune. Pentru a exista autoritate de lucru, nu este necesară identitatea însăși a obiectului material dacă dreptul ca atare a fost confirmat printr-o hotărâre definitivă (irevocabilă în reglementarea anterioară), fie că judecata s-a purtat asupra întregului obiect material sau numai asupra unei părți din acesta.
Pentru a stabili identitatea de obiect, instanța a avut ca prim termen de referință hotărârea instanței, respectiv sentința civilă nr. 2480 din 18.04.2011 pronunțată în dosarul nr._, cercetând dispozitivul acesteia și coroborându-l cu conținutul considerentelor la care s-a raportat obiectul cererii subsecvente.
La stabilirea identității de obiect nu se va avea în vedere calificarea făcută de reclamant, ca modificare titlu de proprietate, ci obiectul real, constatare nulitate absolută a titlului de proprietate întemeiat pe art. III din Legea nr. 169/1997, întrucât cu privire la obiectul propriu-zis al cererii „ modificare titlu de proprietate”, instanța constată că nu există nici un text în cuprinsul legilor fondului funciar în temeiul căruia reclamantul să se adreseze direct instanței de judecată pentru a obține aceasta.
Prin identitatea de cauză, se înțelege faptul material sau juridic care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și indirect al dreptului sau al beneficiului legal pe care una din părți în invocă.
Instanța apreciază că în cauză sunt date elementele privind autoritatea pozitivă de lucru judecat.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2480 din 18.04.2011 pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate nr._ din 24.05.2004 emis pe numele defunctei M. A. și constatare nulitate absolută certificat de moștenitor nr. 300 din 15.03.1993 emis de Notariatul de Stat B., s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclmanta A. Sivia, pârâta-reclamantă în prezenta cauză.
S-a reținut în considerentele acțiunii că instanța a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute totale a titlului de proprietate nr._ din 24.05.2004, întemeiată pe dispozițiile art. III lit. a alin.1 din Legea nr. 169/1997 și cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 300 din 15.03.1993.
S-a constatat de către instanță în amintita sentință că pârâta-reclamantă în speța prezentă A. S. este unica moștenitoare legală a mamei sale M. A., decedată la data de 03.03.1993 în ., că masa succesorală rămasă după defunctă este formată din ¼ cotă indiviză din suprafața de 12.600 m.p. teren situat în satul Brehuiești, ., restituit în baza Legii nr. 18/1991, menționându-se că amplasarea și categoria de folosință se va stabili cu ocazia eliberării titlului de proprietate. Se reține de către instanță că titlul de proprietate emis la data de 24.05.2004 pe numele reclamantului și al defunctei M. A. reprezintă o recunoaștere a unui drept preexistent recunoscut și validat prin adeverința provizorie de proprietate nr. 550 din 16.09.1991 și consolidează tocmai convențiile încheiate, respectiv contractele de vânzare-cumpărare, că adeverința de proprietate în speță, atestă doar faptul reconstituirii, iar prin titlul de proprietate emis s-a stabilit amplasamentul terenului și categoria de folosință.
Prin decizia nr. 857R din 27.10.2011 s-a respins, ca nefondat recursul stabilindu-se că valabilitatea titlului de proprietate nr._ din 25.05.2001 emis pe numele M. A. și A. S., că acesta nu este lovit de vreo cauză de nulitate absolută din cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 169/1997.
Se reține de către instanța de control judiciar că în mod corect a reținut prima instanță că titlul de proprietate contestat ca nelegal de reclamant reprezintă o recunoaștere a unui drept preexistent recunoscut și validat prin adeverința provizorie de proprietate nr. 550 din 16.09.1991 emisă în temeiul evidențelor agricole și consolidează tocmai convențiile încheiate care trebuie să aibă la bază un titlu de proprietate valabil emis.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în titlul de proprietate s-a stabilit amplasamentul terenului și categoria de folosință, situație în care dacă, s-ar verifica eficiența contractelor de vânzare-cumpărare în cadrul unei acțiuni în revendicare ar fi imposibil de înfăptuit în favoarea proprietarilor dobânditori și că cererea petentei este nejustificată și pentru faptul că despre înstrăinările efectuate în anii_ nu a fost informată C. locală de fond funciar Vlădeni, nu s-au făcut mențiuni de transcriere și prin urmare s-a procedat în mod corect la emiterea titlului de proprietate în conformitate cu cele declarate în evidențele agricole.
Instanța în prezenta cauză v avea în vedere și efectul pozitiv produs, ceea ce înseamnă că cele statuate de o instanță să nu poată fi contrazise de instanța ulterioară, în care chestiunea nu se suprapune ca obiect și cauză cu cea anterioară, acest aspect fiind reglementat sub forma prezumției de lucru judecat presupunând așadar că ceea ce s-a stabilit irevocabil în raporturile juridice între părți corespunde realității, fără posibilitatea de a fi contrazis.
Apreciază instanța că autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale, ci sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus al efectului pozitiv al lucrului judecat care presupune că ceea ce a stabilit irevocabil o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Astfel, principiul autorității de lucru judecat nu trebuie nesocotit. Aceasta presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte ca, ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare .
Apreciază instanța că s-ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, întrucât o primă instanță a apreciat asupra legalității titlului de proprietate nr._/24.05.2004, constituind așadar obiect al verificării jurisdicționale în instanța anterioară.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată este neîntemeiată, nefiind incidente în cauză disp.art. III din Legea nr. 169/1997 modificată.
Reclamantul solicită modificarea titlului de proprietate întrucât sunt parcele care nu corespund realității, ceea ce conduce la o nouă reconstituire, ca o solicitare a unui nou amplasament.
Deși, reclamantul nu își motivează această pretenție în drept decât în mod generic, prin trimiterea la legile fondului funciar art. 58 din Legea nr. 18/1991 (modificată) ce guvernează plângerea împotriva hotărârii de validare ori instanța este investită cu modificarea titlului de proprietate pe disp.art. III din Legea nr. 169/1997 modificată, cât și a celorlalte dispoziții incidente reconstituirii dreptului de proprietate fostelor titulare finalizată cu eliberarea titlului de proprietate nr._/24.05.2004, constată că titlul este legal emis, suprafața de teren fiind solicitată pe raza comunei Vlădeni de către autoare, eliberându-se adeverință provizorie în anul 1991 de către C. L. de fond funciar Vlădeni și ulterior titlul de proprietate în anul 2004, care nu a fost contestat decât în anul 2015, respectând solicitările și categoria de folosință, singurul aspect litigios indicat de reclamant fiind cel al stabilirii amplasamentului.
În consecință față de cele reținute și văzând și disp.art. III din Legea nr. 169/1997 modificată prin Titlul nr. V articol unic pct.1 din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora „ dispozițiile modificatoare sau de completare sau de abrogare ale prezentei legi, nu aduc atingere în nici un fel titlurilor (…) eliberate cu respectarea prevederilor din Legea fondului funciar nr. 18/1991 la data întocmirii lor”, instanța constată că acțiunea formulată este neîntemeiată și pe cale de consecință o va respinge, reținând că modificările de amplasament solicitate de petent pentru un titlu de proprietate eliberat sub imperiul Legii nr. 18/1991 înainte de consacrarea principiului reconstituirii pe vechiul amplasament, nu se încadrează de principiu pentru motivele de nulitate consacrate de art. III din Legea nr. 169/1997, în lipsa unor alte cauze de nulitate.
Cât privește cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă A. S., instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată.
Astfel, pârâta-reclamantă a fost beneficiara titlului de proprietate nr._/24.05.2004, alături de mama sa M. A., cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 2400 mp teren pe raza comunei Vlădeni, județul B..
Invocă pârâta-reclamantă că în mod eronat s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate și pe mama sa, întrucât terenul în suprafață de 1,26 ha face obiectul legatului particular autentic nr._ /1958 a Notariatului de Stat B. prin care în favoarea sa, mai mult decât atât deși cunoștea de existența testamentului a întocmit și certificatul de moștenitor nr.616/1986 a Notariatului de Stat B..
Că nu a avut cunoștință de certificatul de moștenitor nr.300/1993, că acesta s-a aflat la reclamant și că nu a voit să îl dea, că mama sa a vândut reclamantului o suprafață de teren, că reclamantul-pârât s-a folosit de certificatul de moștenitor încheind ulterior contractul de vânzare-cumpărare nr. 3093/17.07.1997 și contractul de vânzare-cumpărare nr._/13.08.1993, contracte în care pârâta-reclamantă figurează în calitate de vânzătoare dar care, nu a vândut teren și nu a primit preț, semnând la notariat pe niște foi albe, semnături care ulterior au fost folosite în contractele de vânzare-cumpărare.
În acest sens, pârâta-reclamantă invocă cauza ilicită, frauda la lege, eroarea asupra identității obiectului ca o componentă a erorii obstacol, arătând că în contract s-au trecut bunurile în satul Baisa și nicidecum în satul Brehuiești, precum atestă certificatul de moștenitor nr. 300/1993 și au fost folosite semnăturile acesteia de pe foile alte date la Notariat.
Instanța a solicitat dosarele notariale care au stat la baza emiterii certificatelor de moștenitor nr. 616/1986 și nr. 300/1993, însă s-a comunicat instanței că acestea au fost predate la topit expirând termenul de păstrare.
Solicită pârâta-reclamantă așadar constatarea nulității absolute a celor două certificate de moștenitor amintite nr. 616/1986 și nr. 300/1993, a celor trei contracte de vânzare -cumpărare nr. 2500/9.04.1990, nr._/13.08.1993 și nr. 3093/17.07.1997.
Referitor la constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 300/1993 instanța va reține autoritatea de lucru judecat, constituind așa cum deja instanța a expus anterior obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2480/18.04.2011.
Cât privește celelalte capete de cerere privind constatarea actelor de vânzare-cumpărare și a certificatului de moștenitor nr. 616/1986, instanța le va respinge pentru considerentele ce urmează:
Se invocă de către pârâta-reclamantă eroarea asupra obiectului, arătând că bunurile trecute în contracte se află în . în . de moștenitor nr. 300/1993.
Însă, instanța reține că pârâta-reclamantă a consimțit la autentificarea actului atacat pe care l-a semnat, ceea ce demonstrează că a avut reprezentarea exactă a conținutului acestuia și a clauzelor stipulate.
După ce actul a fost citit de notarul public, pârâta-reclamantă avea posibilitatea să sesizeze neregulile depistate. De asemenea instanța va avea în vedere faptul că actele juridice din litigiu au fost încheiate în forma solemnă a înscrisului autentic, or, constatările personale ale notarului care a instrumentat aceste acte, făcute cu propriile simțuri în limitele atribuțiilor sale legale, au valoare probantă absolută până la înscrierea în fals.
În acest sens există art. 1073 cod civil potrivit căruia actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și condițiile pe care le constată.
În speță, în partea finală a contractului de vânzare-cumpărare, părțile personal arată că au citit în întregime contractul și li s-au explicat consecințele acestora pe care înțeleg să și le asume, iar prin încheierile de autentificare nr._ din 13.08.1993, nr. 3093/7.07.1997 și nr. 2500/9.04.1996 dată de Biroul Notarului Public se menționează textual: după citirea actului au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat toate exemplarele acestuia”.
În aceste circumstanțe, instanța reține cert faptul că părțile semnatare ale actelor juridice atacate de pârâta-reclamantă, s-au prezentat personal în fața notarului public care înainte de autentificare le-a citit acest act denumit contract de vânzare-cumpărare și ale cărui clauze aduse la cunoștința părților prin citire sunt cele specifice unor astfel de contracte .
Instanța nu va ține seama nici de susținerile pârâtei-reclamante în ceea ce privește cauza ilicită și frauda la lege invocate pentru constatarea nulității absolute a celor trei contracte de vânzare-cumpărare pentru argumentele ce urmează:
Astfel, potrivit disp.art. 966 Cod civil „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect „ iar potrivit disp.art. 968 din același cod „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice „ . Cauza fiind una din condițiile generale de validitate a actului juridic, reprezintă expresia poziției subiective a părților față de actul juridic încheiat.
Ignorarea sau, dimpotrivă cunoașterea de către cumpărător a faptului că bunul înstrăinat nu aparține vânzătorului poziție subiectivă în funcție de care cumpărătorul urmează să fie calificat ca fiind de bună sau rea-credință își are reflexul la nivelul cauzei.
Un act de înstrăinare încheiat în condițiile în care ambele părți au fost de rea credință este considerat nul absolut în aplicarea principiului fraus omnia corrumpit al cărui temei legal îl constituie art. 966 Cod civil.
per a contrario în măsura în care ambele părți sau cel puțin cumpărătorul a fost de bună credință, intenția de fraudare a legii nu există și drept urmare nici cauza ilicită.
Așadar, sub acest aspect actul ar putea fi valid, cumpărătorul în speță a fost de bună credință, a cumpărat teren atât de la mama pârâtei-reclamante, cât și de la reclamant și nu o dată, ci de două ori, ceea ce este puțin susținut și dovedit în cauză că aceasta a fost înșelată de două ori, la notariate diferite, când s-a prezentat în persoană la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare, succesive, semnăturile verificate de instanță prin specimen de semnătură fiind aceleași atât pe actele de vânzare-cumpărare cât și pe celelalte acte semnate de reclamant, cum ar fi cererea adresată notarului public pentru încheierea actului de vânzare-cumpărare, cererea de chemare în judecată, certificatele de înstrăinare obținute de la Primăria Vlădeni.
Cât privește constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 616/1986 instanța apreciază că nu sunt date elementele care să conducă la anularea acestuia.
Astfel, prin certificatul de moștenitor nr. 616/1986 se certifică că după decesul lui M. I., la 4 aprilie 1962 a rămas ca masă succesorală o casă în . construcției în suprafață de 250 mp, iar testamentul nr._ /1958 prevede o suprafață de_ mp teren și o șură pe raza . cu uzufruct în favoarea soției M. A., iar în titlul de proprietate nr._/2004 nu este trecută nici o suprafață de teren intravilan, ceea ce denotă o neconcordanță între actele invocate de pârâta-reclamantă și care nu a probat contrariul.
Nu în ultimul rând, pârâta-reclamantă a cunoscut despre încheierea fiecăruia din aceste acte, martorii audiați în cauză C. V. și R. I. arătând că știau de nemulțumirea acesteia cu privire la faptul că mama sa a vândut teren, totodată a achiesat la cererea de reconstituire formulată de mama sa, și și-a însușit titlul de proprietate emis în care erau trecute ambele.
De asemenea din documentația care a stat la baza încheierii actelor de vânzare-cumpărare rezultă faptul că au fost solicitate chiar de către însăși pârâta-reclamantă certificate de înstrăinare a terenurilor și de către mama sa.
Instanța va înlătura totodată susținerea pârâtei-reclamante prin care arată că nu a semnat contractele de vânzare-cumpărare, că a semnat foi albe, folosindu-se de fapt semnătura dată pentru certificatul de moștenitor și la contractele de vânzare-cumpărare încheiat, însă contractele de vânzare-cumpărare sunt încheiate la notari diferiți, Notariatul de Stat B. și Biroul Notarului Public C. A., și de către aceeași pârâtă-reclamantă nu odată ci de două ori, în două contracte de vânzare-cumpărare, iar semnătura pârâtei-reclamante este aceeași și îi aparține, instanța luându-i specimen de semnătură în instanță, comparându-le a putut sesiza asemănarea dintre ele.
Mai mult decât atât semnătura pârâtei-reclamante apare și pe cererea prin care se adresează notarului public în vederea redactării, autentificării și transcrierii actului.
Nimeni nu a împiedicat-o pe pârâta-reclamantă să nu accepte titlul de proprietate emis în comun din anul 2004 și nimeni nu a împiedicat-o să valorifice testamentul la solicitarea titlului de proprietate, pentru care nici nu a făcut dovada depunerii unei cereri de constituire a dreptului de proprietate, pentru că reconstituirea nu se poate face decât la cerere, ci s-a mulțumit cu cererea depusă de mama sa.
Mai invocă pârâta-reclamantă că mama sa ar fi încheiat actul de vânzare-cumpărare fiind lipsită de discernământ, întrucât consuma băuturi alcoolice și nu ar fi avut reprezentarea actelor juridice încheiate, aspecte care nu se confirmă din probele administrate, nici din declarațiile martorilor, or în procesul civil sarcina probei aparține pârâtei-reclamante, în acest sens fiind dispozițiile de principiu cuprinse în art. 1169 Cod civil preluate de disp.art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, conform căruia „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege „.
Așadar, atâta timp cât pârâta-reclamantă nu a făcut proba indubitabilă a erorii obstacol, a cauzei ilicite și a fraudei la lege, unica soluție pe care o poate pronunța instanța este aceea a respingerii acțiunii și aceasta chiar în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să-și formuleze o apărare în proces, pasivitatea lui nefiind sancționată prin legea de procedură civilă în acest context.
Prin urmare, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta-reclamantă A. S., privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 24.05.2004 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și excepția autorității de lucru judecat pentru constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 300 din 15.03.1993 emis de Notariatul de Stat B. în dosarul nr. 660/1993 invocată din oficiu și
în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată și de asemenea cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea în constatare nulitate absolută a titlului de proprietate nr._ din 24.05.2004 emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. și constatare nulitate absolută a certificatului de moștenitor nr. 300 din 15.03.1993 emis de Notariatul de Stat B. în dosarul nr. 660/1993 și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul D. M., cu domiciliul în B., .. 53, județul B. în contradictoriu cu pârâtele A. S., cu domiciliul în B., ., ..2, parter, județul B., C. L. de aplicare a legii funciar a comunei M. E., C. L. de aplicare a legii fondului funciar a comunei Vlădeni și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă A. S. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. M..
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei de interes invocată de pârâta-reclamantă A. S..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2015.
Președinte, Grefier,
Redactat H.F./Tehnoredactat O.B.
Ex.6/5.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4935/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Fond funciar. Sentința nr. 4912/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
