Obligaţie de a face. Sentința nr. 6880/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6880/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 15501/193/2014
Dosar nr. 15._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. M. A.
GREFIER – A. M.
Ședința publică din data de 03.07.2015
Sentința civilă nr. 6880
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect obligația de a face, formulată de reclamanta Berentan E., în contradictoriu cu pârâta . și B. SA – Sucursala B..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea data, care face corp comun cu prezenta hotarare, când instanța, din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronuntarea initial la data de 19.06.2015, și ulterior pentru astazi, când
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de 21.10.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanta Berentan E., a solicitat în contradictoriu cu pârâtii . SA, Sucursala B., . SA București, . Management Service și B. S. și Asociații:
- sa se constate nulitatea absoluta a clauzei înscrise in art 9 lit. f din Contractul de credit nr.267/9.08.2007 încheiat cu parata B. SA Sucursala B., privind aplicarea comisionului de risc de 42 euro/luna, ca fiind abuziva,
- sa se dispuna compensarea sumei de 1512 euro achitata cu titlu de comision de risc in temeiul Contractului de credit nr. 267/9.08.2007, in perioada septembrie 2007 - decembrie 2011 cu restul creditului ramas de restituit, pana la concurenta acestei sume, actualizata conform ratei inflatiei,
- obligarea pârâtelor să modifice Contractele de credit bancar nr. 267/9.08.2007 si 214/29.06.2007 în sensul înlăturării clauzelor ce vor fi constatate ca fiind abuzive,
- sa se dispuna compensarea sumelor de bani achitate cu titlu de comision de administrare in cuantum de 7,50 euro/luna in perioada cuprinsa intre data de sept. 2007 si pana la solutionarea definitiva a cauzei, actualizat conform ratei inflatiei, pentru contractul de credit nr. 267/9.08.2007,
- sa se dispuna compensarea sumelor de bani achitate cu titlu de comision de administrare in cuantum de 12,52 euro/luna in perioada cuprinsa intre data de iulie. 2007 si pana la solutionarea definitiva a cauzei, actualizat conform ratei inflatiei, pentru contractul de credit nr.214/29.06.2007,
- sa se constate că în Contractele de credit bancar nr. 267/9.08.2007 si nr.214/29.06.2007, au fost incluse clauze abuzive, cu privire la modalitatea de calcul a dobânzii și a comisioanelor aferente si sa se dispuna inlaturarea acestora,
- sa se constate caracterul abuziv al punctului 6 din contratele de credit nr. 267/9.08.2007 si nr.214/29.06.2007,
- obligarea pârâtelor la înlocuirea DRV (dobânda de referință variabilă practicată de bancă) cu Euribor, respectiv să recalculeze dobânda astfel: 1,2% marja fixa a Bancii + Euribor pe toata durata contractelor incepand cu data de 29.06.2008 pentru contractul nr. 214/29.06.2007 si incepand cu data de 9.09.2007 pentru contractul de credit nr. nr.267/9.08.2007 si pana la finalizarea acestuia.
- obligarea pârâtei B. la restituirea sumelor (calculate de catre instanta) reprezentand diferenta dintre dobanda incasata in mod abuziv si dobanda care ar fi trebuit calculata in mod legal, dupa formula 1,2 % dobanda fixa + Euribor;
- pentru sumele retinute ilegal in baza calculelor abuzive, sa se puna in vedere bancii sa restituie sumele incasate in plus sau sa se constate achitarea acestor sume in avans, in cadrul ratelor viitoare precum si refacerea corespunzatoare a scadentarului.
- obligarea paratelor in solidar la plata daunelor morale in cuantum de 6000 lei si plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.
În motivare s-a arătat că la data de 29.06.2007, respectiv 9.08.2007, a incheiat cu B. S.A. – Agentia B., Contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 214/29.06.2007 pentru suma de 25.050 Euro pentru o perioada de 300 de luni, și nr. 267/9.08.2007, pentru suma de 15.000 euro pentru o perioada de 120 de luni. Conform Contractelor încheiate, in art. 5 din contractul nr. 214/29.06.2007 s-a stabilit o dobânda curenta de 7,4% pe an fixa in primele 12 luni si variabila ulterior, iar prin art. 5 din contractul nr. 267/9.08.2007, s-a stabilit o dobânda o dobânda curenta de 10,9 % pe an ce este variabila iar dobânda fixa urma a se menține constanta pe o perioada de un an, după care „dobânda curenta este formata din dobânda de referința revizuibila semestrial, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,50 respectiv 2,50 puncte procentuale.”
Arată reclamanta că prin contractele încheiate, B. a stabilit clauze care ii dau dreptul sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv întemeiat care sa fie precizat in contract, fapt exprimat prin posibilitatea majorării dobânzii fara o motivație întemeiata, că aceste clauze sunt abuzive întrucât a fost supusă unor condiții despre care nu a avut posibilitatea reala sa luam la cunoștința la data semnării contractului și dau dreptul băncii sa modifice unilateral-fara acordul nostru, clauzele privind rata dobânzii plătite.
In fapt, daca inițial prin contractele de credit s-a stabilit o dobânda fixa in primul an de 7.4% - cu posibilitatea stabilirii unei dobânzi curente, valabile fara explicarea in concret a evoluției acesteia (majorarea acesteia), ulterior, in anul următor, B. a stabilit o dobânda mai mare, profitând de situația in care s-a aflat - nevoia de a obține acest credit- de imposibilitatea de a prevedea evoluția ratei dobânzii si daca banca ar fi stabilit de la bun început o astfel de dobânda, cu siguranța contractul nu s-ar fi încheiat niciodată.
Arata reclamanta că nu a fost informată absolut deloc cu privire la evoluția indicilor fata de care valoarea dobânzii ar fi trebuit sa evolueze, obligație ce revenea băncii potrivit OUG nr. 174/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor (Art. 8 lit.b) din Legea nr. 289/2004, conform căruia (...) „in cazul in care dobânda este variabila, variația acesteia trebuie sa fie independenta de voința creditorului, raportata la fluctuațiile unor indici de referința verificabili, menționați in contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru.” In aceste condiții, devin aplicabile si dispozițiile art. 8 si 9 din Legea 193/2000 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților in relația cu consumatorii, cat si cele din dreptul comun referitor la viciile de consimtamant, acestea fii afectate de „dol”. Apreciaza reclamanta că aceasta clauza pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, in sensul ca oferă Băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fara ca noua rata sa fie negociata cu clientul, acesta trebuind doar a fi instiintat. Mai mult de atât, instiintarea se face doar prin afișare la sediul B. si nu printr-o notificare a directa a clientului. Așadar, conform art. 1 lit a) din Anexa Legii, in principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii in mod unilateral nu este abuziva, cu condiția ca acest lucru sa se faca in baza unui motiv întemeiat, prevăzut si contractat totodată, ca condiția informării grabnice a clientului, care sa aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia contractul. Din interpretarea acestor dispoziții, prin „motiv prevăzut in contract” in sensul legii, se înțelege o situație clara descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa știe, de la început, ca daca aceasta situație se va produce, dobânda va fi mărita.
Totodată motivul trebuie sa fie destul de clar arătat, de determinat, pentru a da posibilitatea de a verifica daca aceasta situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata incat consumatorul sa poată anticipa ca daca o anumita situație intervine, o anumita consecința se produce. Astfel spus, faptul ca B. nu a definit dobânda de referința variabila si nu a arătat cum se calculează este un abuz, banca putând majora dobânda fara a fi nevoita sa dea vreo explicație in acest sens, si fara a arata după ce criterii o face.
In acest caz, prin Decizia din data de 6 aprilie 2012 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție ., Curtea a hotărât irevocabil DRV-ul (dobânda interna a Băncii B.) prin contractul tip care este clauza abuziva, B. fiind obligata la încheierea unui Act adițional prin care DRV sa fie înlocuita cu Euribor la care se va adăuga marja fixa stabilita inițial de B. prin contractul de creditare pe toata durata creditului (adică, in cazul nostru dobânda fixa + Euribor, așa cum prevede OUG 50/2010, aspect solicitat si de noi prin prezenta cerere). In consecința, diferența dintre dobânda plătita si dobânda ce ar fi trebuit calculata in funcție de Euribor + dobânda fixa, B. a încasat-o in contul dobânzii prin clauzele inserate in contracte si pe care trebuie sa ne-o restituie.
Arata reclamanta că în Condițiile generale de creditare (CGC) – Anexa la Contractele de credit bancar 214/29.06.2007 si 267/9.08.2007 s-a stabilit la Art. 2, pct. 2.4. „modalitatea de calcul utilizata pentru determinarea dobânzii aferente creditului acordat, respectiv: soldul contului de împrumut x rata anuala a dobânzii x numărul efectiv de zile, raportata la 360 x 100.” De asemenea, formula de calcul a dobânzii trecuta la pct. 2.4 din contract-condiții generale de creditare-Anexa, este ilegala prin prisma elementelor de calcul pe care le conține si a căror semnificație nu este explicata in mod expres prin contract (sold cont împrumut x rata anuala astfel incat a fost privată de orice posibilitate de a verifica modul de calcul al dobânzii si daca se justifica sumele exorbitante achitate pana in prezent in contul dobânzilor. Calcularea dobânzii lunare (stabilite la un anumit procent pe an) in funcție de numărul actual de zile raportat la o perioada de 360 de zile, este o prevedere ilegala care duce la încasarea de către banca a unei dobânzi mai mari, in mod nedatorat, fapta ce poate fi calificata simplu ca infracțiune. B. a stabilit astfel prin convenție o dobânda pe an, pentru ca ulterior, sa menționeze ca anul are 360 de zile, astfel ca in fiecare an banca a perceput suplimentar dobânda pe 5 zile. Ilegalitatea acestui calcul utilizat de B. este demascata prin reglementarea si in România a formulei corecte, aplicate de băncile din UE ( prin OUG 50/2010, Art. 38 alin. 1 lit. b ), respectiv soldul creditului x rata dobânzii curente x 30 totul impartit la 360 zile.
Se arată că, raportând prevederile art. 38 alin. 1 lit. B) la formula de calcul stabilita de banca prin contract, ar fi trebuit ca la numitor in loc de 360x100 de zile sa apară 365 sau 366 de zile ( in cazul anului bisect) cat are anul. Înlocuindu-se in formula, numărul efectiv de zile intre scadenta cu numărul 30, dobânda datorata lunar s-ar fi redus. Că banca a incălcat regulile impuse si de Art. 9 ind.3 lit. g alin 3 din OUG 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicata conform căruia „formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicata in mod expres in contract, cu precizarea periodicității si/sau a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii, atât in sensul majorării, cat si in cel al reducerii acesteia.” Potrivit aceluiași Art. 9 ind.3 lit. G alin. 2 din OUG 21/992 „dobânda poate varia in funcție de dobânda de referința a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta sa fie unica pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv si sa nu fie majorata peste un anumit nivel, stabilit prin contract.” Astfel, B. nu a respectat legislația in vigoare in ce privește modalitatea de calcul si de percepere a dobânzii, obligând clientul in mod indirect, prin clauzele inserate in contractul de creditare, sa achite in mod nejustificat sume foarte mari in contul dobânzilor.
Se arata ca condițiile generale de creditare – Anexa la Contractele de credit bancar art.2 pct. 2.10 a) prevede ca „pe parcursul derulării creditului, B. poate modifica dobânda, fără consimtamantul împrumutatului, in funcție de contul resurselor de creditare, noul procent aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent.” Acest articol condiționează modificarea dobânzii in funcție de costul resurselor de creditare, fara a explica ce anume înseamnă acestea, clauza fiind atât de vaga incot ne privează de posibilitatea de a verifica orice modificare a dobânzii in raport de costul resurselor de creditare, dând posibilitatea băncii sa modifice intempestiv dobânda pentru motivele mai sus enunțate.
Se precizează ca prin Art. 2 pct. 2.10a din contractele de creditare, B. si-a rezervat dreptul de a modifica dobânda fără consimtamantul clientului, obligându-l sa accepte noul cuantum al dobânzii prin inserarea clauzei de la pct. 2.11 din Contractul de creditare care obliga la plata unei sume disproporționat de mari, respectiv la rambursarea integrala a creditului angajat in termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștința a modificării nivelului dobânzii de către banca, in caz contrar urmând a se considera ca a acceptat tacit noua rata a dobânzii impusa de banca.
Astfel, prin clauza inserata la pct. 4.11 din Contractele de creditare - condiții Generale de creditare – Anexa B. isi rezerva dreptul de a „declara exigibil întregul credit si toate celelalte obligații asumate prin semnarea contractelor, trecând la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite daca in termen de 30 de zile de la data scadentei împrumutatul/garanții nu achita rata totala de rambursat., clauza ce vine in contradicție si cu art. 969 C. Civil, odată ce trebuie sa existe o simetrie intre modul ce încheiere a contractului si modul de încetare a lui.
Se mai arata ca abuzive sunt si clauzele de la punctele 4.2, lit.b) alin.2 si 3 precum si cea de la pct. 4.3, că banca a inclus in contracte clauze care sa-i permită imixtiunea ilegala in depozitele colaterale, respectiv in conturile in lei sau valuta ale clienților săi pentru a rambursa ratele de dobânzi. Aceleași clauze permit băncii sa retragă diferite sume de bani din conturile deschise pentru achitarea separata a altor tipuri de credite contractate la aceeași banca, activitate ilegala care se realizează fara acordul titularului contului de către lucrătorii Băncii. Că toate aceste clauze sunt abuzive si încheiate contrar prevederilor Legii 193/2000 prin faptul ca nu au fost negociate cu clientul, in calitate de consumator, ele fiind prestabilite unilateral de către B..
Se mai precizeaza ca clauzele referitoare la perceperea comisioanelor de neutilizare, de rambursare anticipata, de transformare, de urmărire riscuri sunt nejustificate si nu-si mai regăsesc aplicabilitatea prin raportare la dispozițiile OUG 50/2010, Art. 36 potrivit căruia „ pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, costuri aferente asigurărilor, compensație in cazul rambursării anticipate precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, text care nu lasă loc de interpretări, astfel ca alte comisioane care nu se încadrează in acest text de lege trebuiesc înlăturate. De asemenea, conferă dreptul Băncii de a revizui nivelul comisioanelor unilateral fara a avea posibilitatea de a negocia cu B. noul nivel, clientul fiind doar instiintat despre acest lucru, ba mai mult, instiintarea se face doar prin afișare la sediul Băncii si nu printr-o notificare directa a consumatorului.
Se mai arată ca la data acordării creditului, veniturile reclamantei au permis accesarea acestui credit, dar prin creșterea dobânzii si a comisioanelor, banca i-a luat dreptul de a mai avea un trai decent si o viata normala, ratele devenind impovaratoare si mult peste veniturile realizate, care intre timp au si scăzut cu 25%, că prin practicarea unor dobânzi disproporționate fata de cele care atrag clientela, B. a ajuns in situația de a aduce clientul la limita subzistentei, atentând la dreptul la viata, drept garantat de Constituție, legea fundamentala a tarii, având in vedere ca veniturile din salarii sunt singurele surse de existenta.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii 193/2000, art15 lit. j din Legea 146/1997.
Pârâta . depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de chemare in judecată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiuni, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat adaptarea contractului de credit negarantat, în sensul luării in considerare a propunerii băncii, respectiv dobânda fixa in cuantum de 10,9% și menținerea valorilor comisionului de risc, respectiv de administrare la nivelul din contract, dar aplicabila la nivelul soldului.
Pe cale de excepție, a invocat prescripția dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv din cele două contracte și de a solicita restituirea sumelor încasate in temeiul respectivelor clauze, excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind obligarea băncii la restituirea sumelor reprezentând diferența dintre dobânda încasata in mod abuziv si dobânda care ar fi trebuit calculata in mod legal și restituirea sumelor încasate in plus sau constatarea achitării acestor sume in avans.
În motivarea excepției prescripției dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din cele doua contracte și cererea de restituire sume pretins a fi plătite in mod nedatorat, se arata ca contractele de credit au fost încheiate la data de 29.06.2007, respectiv 08.09.2007, prin urmare, termenul de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, a fost depășit.
Referitor la excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind obligarea băncii la restituirea sumelor reprezentând diferența dintre dobânda încasata in mod abuziv si dobânda care ar fi trebuit calculata in mod legal și restituirea sumelor încasate in plus sau constatarea achitarii acestor sume in avans, se arata că sancțiunea care operează în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este una sui generis, respectiv încetarea producerii efectelor respectivelor clauze pentru viitor, fără a se putea pune in discuție restituirea prestațiilor deja executate in temeiul lor, potrivit Directivei Consiliului 93/13/CEE, astfel cum a fost modificată prin dispozițiile Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului, din data de 25.10.2011, privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei nr. 97/7/CE a Parlamentului European și a consiliului.
Cu privire la clauzele inserate la art. 5 și 2.10.a din contract se arata că dobânda de referința variabila a băncii se stabilește in funcție de costul resurselor de creditare ale băncii, că toate aceste costuri se stabilesc si au la baza reglementări ale BNR, fiind determinate pe baza unor indicatori obiectivi și al unor formule de calcul și nu exista nici un temei juridic pentru constatarea identității juridice intre dobânda de referința variabila, care se afișează la sediul BNR și indicele de referința Euribor.
Învederează pârâta că clauzele contestate, astfel cum au fost menționate in cererea de chemare in judecată, sunt clare, fără echivoc, sau caracter ambivalent, fiind utilizați termeni obișnuiți, astfel încât, pentru înțelegerea acestora, nu sunt necesare cunoștință de specialitate, în acord cu exigențele prevăzute de art. 75 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, astfel că nu a încălcat nici un moment cerințele prevăzute de Legea nr. 193/2000, îndeplinindu-și in mod corespunzător obligația de transparență, stipulând prețul contractului într-un mod simplu, clar si inteligibil, astfel cum stabilește reglementarea echivalentă la nivel european. Că clauza inserata la art. 2.10 din condițiile generale de creditare este recunoscută ca licita de chiar Legea nr. 193/2000, fiind îndeplinite ambele condiții prevăzute de pct. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000. Se arata ca clauza privind comisionul de administrare este clara, contractul stipulând in moc clar la art. 9 tipurile de comisioane percepute de bancă, aferente creditului bancar si nu exista nici o posibilitate de interpretare a unei clauze care prevede o cifra, o suma de plătit la care împrumutatul s-a obligat in deplina cunoștința de cauza, că acesta este o parte a costului de credit, fiind datorat pentru operațiunile băncii desfășurate in legătura cu utilizarea creditului si care se poate prezenta sub mai multe forme la rândul sau, in funcție de justificarea pe care se bazează. Atâta timp cat reclamantul nu invoca vicii care sa ii fi afectat valabilitatea consimtamantului, întinderea comisionului de administrare de 59 de euro/lunar nu poate fi pusa sub semnul întrebării
Cu privire la comisionul de risc se arata ca scopul acestuia este tocmai acela de a păstra riscurile pieții in sarcina băncii, banca intelegand sa perceapa un pret de la client in schimbul căruia institutia financiara sa ramana singurul manager al riscurilor de pe piata.
Referitor la clauza privind dobânda anuala efectiva (D.) se arata ca este o clauza clar redactata si ușor de înțeles de consumator, explicitând in mod corect si complet elementele ce fac parte din prețul contractului de credit, astfel cum acestea au fost stabilite de comun acord cu clientul, la data perfectării contractului de credit, nu poate genera un dezechilibru intre drepturile și obligațiile părților si nici nu poate fi apreciata ca având caracter abuziv, prin raportare la scopul acesteia.
Se mai arată că, fata de împrejurarea că împrumutatul a semnat convențiile de credit si a stabilit, împreuna cu reprezentantul băncii, condițiile speciale aferente fiecărui contract in parte, nu se poate considera că clauzele nu au fost negociate, fiind obligatorii pentru părți. Că ceea ce reclamantul numește contract preformulat, nu este decât o oferta de contract, acceptată de către cealaltă parte fără a formula o contraofertă, acest mod de a încheia un contract fiind specific r5aporturilor comerciale, in care comerciantul nu poate răspunde in timp util la cerințele pieții, daca nu-și formulează in mod clar oferta. Se arat că, din punct de vedere juridico, dobânzile si comisioanele reprezintă contraprestația datorata de împrumutat pentru suma avansata de împrumutător, iar din punct de vedere economic dobânzile reprezintă echivalentul folosinței capitalului împrumutat, iar comisioanele reprezintă sumele datorate pentru serviciile prestate de împrumutător. Fiind un contract d credit, obiectul acestuia este punerea la dispoziție a unor sume de bani, pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unui preț format din dobânda si comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care banca le are pentru a putea pune la dispoziție suma împrumutata pentru o perioada îndelungata de timp.
In ce privește capetele de cerere privind restituirea sumelor, se arata că precizarea acestor sume este importanta si din perspectiva stabilirii competentei instanței si a taxelor de timbru, ca exercițiul calculului sumelor cerute a fi restituite aparține reclamantului, in totalitate si exclusivitate, iar neîndeplinirea ei valorează inexistenta obiectului ceea ce atrage nulitatea cererii.
Se mai arata ca cererea reclamantei privind acordarea daunelor morale este neîntemeiata, in cauza neexistând nici un prejudiciu moral, simpla referinta la teama, stres, incertitudine, neputând fi calificata ca un prejudiciu moral, nefiind îndeplinita nici una din condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
În drept au fost invocate dis. art. 205, 209 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000.
Prin notele de ședința depuse la data de 29.01.2015, parata . solicitat instanței recalificarea cererii de chemare in judecata, ca fiind o contestație la executare si contestație la titlu, procedura prev. De art. 711 si urm. N.C.pr.civ. În motivare s-a arata ca cele doua contracte au fost declarate scadent anticipat, fiind in procedura executionala, ca urmare a nesocotirii obligațiilor contractuale asumate. In raport de calificarea juridica care se impune in cauza, arata parata ca înțelege sa invoce lipsa excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei B. B., aceasta nefiind titulara drepturilor si obligațiilor deduse judecații, acționând la încheierea contractelor de credit in simpla calitate de reprezentant.. fata de împrejurarea ca contractul de credit a fost declarat scadent anticipat, arata parata ca constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale nu se mai poate realiza, intelegand sa invoce excepția lipsei de obiect a cererii.
În dovedire au fost depuse la dosar înscrisuri.
La termenul de judecata din data de 29.01.2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. România Credit Management Services SRL și B. S. si Asociații, acordând termen pentru ca părțile să formuleze un punct de vedere fata de excepție.
Reclamanta a formulat precizări la acțiune (f. 186- 189) prin care a arătat ca renunța la judecarea in contradictoriu cu B. S. S. si . Management Service si renunța la judecarea capetelor de cerere prin care a solicitat obligarea paratei la înlocuirea DRV (dobânzii de referința variabila practicata de banca) cu Euribor, atât pentru contractul de credit nr. 214/29.06.2007 cat si pentru contractul nr. 267/9.08.2007 si restituirea sumelor reprezentând diferența dintre dobânda încasata in mod abuziv si dobânda care ar fi calculata in mod legal.- punctele 8, 9 si 10 din cererea principala. A mai precizat reclamanta ca renunța la capătul de cerere evidentiat in punctul 11 din cererea de chemare in judecata, prin care a solicitat obligarea paratelor la plata daunelor morale in cuantum de 6000 lei.
A arătat reclamanta ca in ce privește Contractul de credit nr.267/9.08.2007 încheiat cu parata B. SA, înțelege sa solicite instanței următoarele:
- sa se constate nulitatea absoluta a clauzei prevăzute de art. 9 lit c din Contractul de credit mai sus menționat, privind aplicarea comisionului de administrare de 7,50 euro/luna, ca fiind abuziv si obligarea paratei la restituirea sumelor reținute de parata cu titlu de comision de administrare, respectiv suma de 300 euro, la care se va adăuga dobânda legala aferenta, conform art. 1489 Cod civil, calculata de la data plații sumei de către reclamanta si pana la data achitării efective a debitului de către parata.
- sa se constate nulitatea absoluta a clauzei prevăzute de art. 9 lit. f din Contractul de credit mai sus menționat, privind aplicarea comisionului de risc de 42 euro/luna, ca fiind abuziva si obligarea paratei la restituirea sumelor reținute de parata cu titlu de comision de urmărire de riscuri, respectiv suma de 1680 euro, reprezentând contravaloarea comisionului de urmărire de riscuri perceput pe o durata de 40 de luni (perioada in care toate ratele au fost virate direct in contul banii), la care se va adaugă dobânda legala aferenta, conform art. 1489 Cod civil, calculata de la data plații sumei de către reclamanta si pana la data achitării efective a debitului de către parata.
In ceea ce privește Contractul de credit nr.214/29.06.2007 încheiat cu parata B. SA, a arata reclamanta ca înțelege sa solicite instanței următoarele:
- sa se constate nulitatea absoluta a clauzei prevăzute de art. 9 lit. c din Contractul de credit mai sus menționat, privind aplicarea comisionului de administrare de 12,52 euro/luna, ca fiind abuziv si obligarea paratei la restituirea sumelor reținute de parata cu titlu de comision de administrare (in cele 42 de luni in care toate ratele au fost achitate in conturile B.), respectiv suma de 525,84 euro, la care se va adăuga dobânda legala aferenta, conform art. 1489 Cod civil, calculata de la data plații sumei de către reclamanta si pana la data achitării efective a debitului de către parata.
Cu privire la excepțiile invocate de parata, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului de a solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din cele doua contracte de credit precum si de a solicita restituirea sumelor plătite in mod nedatorat, având in vedere faptul ca in conformitate cu Legea 193/2000, constatarea caracterului abuziv are drept consecință juridică constatarea nulității absolute a acestora, acțiunea fiind imprescriptibilă extinctiv, iar capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de risc este prescriptibilă, însă dreptul la acțiune conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ce se coroborează cu art. 2 din Legea nr. 193/2000, se naște de la data constatării caracterului abuziv al clauzelor și nu de la un moment anterior.
În ce privește excepția inadmisibilității si nulității cererii de chemare in judecata cu privire la capetele 9 si 10 din cererea principala, solicita reclamanta respingerea acesteia ca rămasă fara obiect, având in vedere solicitarea de renunțare la judecarea capetelor de cerere mai sus menționate.
Precizează reclamanta ca obiectul cererii îl reprezintă constatarea caracterului abuziv al comisioanelor enumerate si obligarea paratei la restituirea sumelor încasate necuvenit pe baza perceperii celor doua comisioane abuzive, temeiul legal al acțiunii fiind disp. Legii 193/2000, Decretul nr. 167/1958 1341 si urm, 1357 si urm (anterior 998-999 Cod civil), 1488, 1489 Cod civil.
La termenul de judecata din data de 04.03.2015, raportat la precizările formulate de reclamanta, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S. S. si . Management Service, ca fiind rămase fara obiect.
La solicitarea instanței, parata . precizat ca in baza contractului de credit nr. 214/29.06.2007 a fost achitata suma de 863,88 Euro cu titlul de comision de administrare, iar in baza contractului de credit nr. 367/09.08.2007 au fost achitate sumele de 307,5 Euro cu titlu de comision de administrare si suma de 1722 Euro cu titlu de comision de risc.
Prin Notele de ședința depuse la filele 207, 208 dosar, parata . arătat ca cererea reconvenționala, formulata cu caracter pur subsidiar, privește exclusiv contractul de credit nr. 267/09.08.2007 prin care s-a acordat reclamantei un credit in valoare de 15.000 Euro, că potrivit graficului de rambursare emis la 09.08.2007 valoarea totala a dobânzii, la un procent fix de 10,9% pe an este de 9629,29 Euro, valoarea comisionului de administrare este de 900 euro iar valoarea comisionului de risc este de 5040 euro.
F. de precizările la acțiune formulate de reclamanta, parata a formulat cerere de renunțare la petitul din cererea reconvenționala referitoare la dobânda aplicata creditului calculata după formula 10,9%, solicitând menținerea valorii comisionului de risc si de administrare la nivelul din contract, dar aplicabile la soldul creditului.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriul reclamantei
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt si de drept:
Prin contractul de credit nr. 214 din 29.06.2007, incheiat intre reclamanta Berentan E. si parata B. Comerciala R. SA, reclamanta a beneficiat de un imprumut in suma de 25.050 Euro, ce urma a fi restituit in termen de 300 de luni, garantat cu ipotecă. În condițiile speciale ale convenției se regăsesc, printre altele, mentiunile de la art. 9 lit. c, privind perceperea comisionului de administrare de 12,5 Euro/luna.Ulterior, la data de 9.08.2007, între reclamanta si parata, s-a mai încheiat un contract de credit bancar prin care reclamanta a mai beneficiat de un împrumut de 15.000 Euro pe o perioadă de 120 luni, unde de asemenea, in condițiile speciale ale convenției se regăsesc, printre altele, mentiunile de la art. 9 lit. c, privind perceperea comisionului de administrare de 7,5 Euro/luna, precum si dispozitiile art. 9 lit. f privind perceperea unui comision de risc de 42 Euro/luna.
Cu privire la dispozitiile mai sus amintite reclamanta a solicitat inlaturarea lor ca fiind abuzive, si restituirea sumelor percepute cu acest titlu, cu dobanda legala. Se retine ca, desi initial reclamanta a formulat capete de cerere multiple, prin precizarile depuse ulterior (fila 187, si-a precizat actiunea in sensul retinerii doar acetor din urma solicitari..
Analizand cererea reclamantei, instanta retine, in primul rand, faptul ca, convențiile încheiate între părți, intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutata are calitatea de consumator, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede: O clauză contractuală care nu a fost negociată direcți cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. S-a realizat astfel, prin dispozițiile legale mai sus citate, transpunerea dispozițiilor Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993. Potrivit reglementării comunitare, pentru a putea fi calificată drept abuzivă o clauză trebuie să îndeplinească trei condiții, două negative și una pozitivă: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.
Din definitia data clauzelor abuzive, rezulta conditile ce trebuie indeplinite pentru stabilirea caracterului abuziv: clauza sa nu fie rezultatul unei negocieri, clauza sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si.obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei – credinte in detrimentul consumatorului.
In ce priveste prima conditie, potrivit dispozitiilor legale, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsură în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
In ce priveste cea de-a doua conditie, dezechilibrul contractual reprezinta o nepotrivire, o discrepanta intre elementele continutului contractului, adica alterarea globala a armoniei sale, inclinarea . alta a balantei justului contractual. Libertatea de vointa constituie, de asemenea, un criteriu util in aprecierea dezechilibrului, clauza urmand a fi apreciata ca dezechilibrata in cazul in care consumatorul nu ar fi acceptat-o daca ar fi avut posibilitatea de alegere efectiva. Totodata, potrivit art. 4, la aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului, trebuie avute in vedere, pe langa criteriile ideale, toate circumstantele de fapt legate de incheierea contractului, cum ar fi natura bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului, imprejurarile existente la incjeirea lui, celelalte clauze ale contractului sau clauzele unui alt contract de care este legala clauza respectiva.
Legea nr. 193/2000 ofera doua modalitati de determinare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, una principala, conturata in criteriile generale prevazute de art. 4 alin. 1 si una suplimentara, reprezentata prin lista indicativa a clauzelor abuzive din anexa la lege, fara insa ca, clauzele ce pot fi apreciate ca abuzive sa se reduca la cele indicate in aceasta lista, revenind doctrinei si practicii judecatoresti sarcina de a califica ca abuzive si alte tipuri de clauze, in masura in care se constata indeplinirea criteiilor de evaluare reglementate in lege.
Astfel, potrivit legii, printre clauzele considerate de plano abuzive sunt cele care dau dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Pentru a nu fi apreciata ca fiind abuziva, legea stabileste doua obligatii exprese in sarcina profesionistului care ar dori sa introduca o clauza care sa contina un astfel de mecanism, in contractul cu un consumator: interdictia de a introduce o prevedere care sa dea posibilitatea profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat, motivul intemeiat care ar da posibilitatea introducerii unei astfel de clauze trebuie sa fie precizat in cuprinsul contractului. Evaluarea motivului intemeiat este lasata in caz de litigiu la aprecierea instantei de judecata.
In materia contractelor de credit, OUG 50/2010 aprobata prin Legea nr. 288/2010 reglementeaza posibilitatea includerii unor clauze de modificare unilaterala a conditiilor contractuale. Aceasta posibilitate este insa, stict reglementata de actul normativ, pentru a se evita introducerea unor clauze care sa afecteze pe consumator. Astfel, contractul de credit trebuie sa cuprinda obligatoriu rata dobanzii aferente creditului si tipul acesteia, fixa sau variabila, de asemenea, trebuie prevazute expres conditiile care guverneaza aplicarea ratei dobanzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum si termenele, conditiile si procedura pentru modificarea ratei dobanzii aferente creditului si, in cazul in care se aplica rate diferite ale dobanzii aferente creditului in circumstante diferite, informatiile privind toate ratele dobanzii aplicabile (art. 46 alin.1, lit. f si g).
In cazul in care consumatorul a optat pentru un credit cu dobanda variabila, ordonanta stabileste regulile ce urmeaza a fi aplicate pentru calcularea acesteia: dobanda urmeaza a fi compusa dintr-un indice de referinta Euribor/Robor/Libor, la o anumita perioada sau din rata dobanzii de referinta a BNR, in functie de valuta creditului, la care institutia bancara adauga o anumita marja fixa pe toata perioada derularii contractului.Se acorda asadar, o atentie deosebita modului de stabilire a ratei dobanzii datorate de consumator in baza unui contract de credit bancar. Se observa ca prin aceasta reglementare a fost exclusa posibilitatea pentru institutia bancara de a introduce criterii greu de verificat sau care sa de a posibilitatea unei interpretari unilaterale din partea institutiei de credit, care nu are dreptul de a interveni asupra nivelului marjei in sensul majorarii acesteia.
De asemenea, pot fi apreciate ca abuzive, clauzele care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist. Prin OUG 50/2010, legiuitorul a intervenit in acest sens si in materia penalitatilor, stabilind reguli stricte in aceasta privinta, pentru a asigura o protectie corespunzatoare consumatorilor, in fata pozitiei dominante a institutiilor de credit, care ar putea impune penalizari disproportionate in raport cu prejudiciul suferit. Astfel, potrivit OUG 50/2010, dobanda penalizatoare se calculeaza pe baza de procent fix si se aplica la sumele restante, in conformitate cu prevedrile contractului de credit, cu exceptia sumelor provenite din calculaul dobanzii. Practic legiuitorul a stabilit ca dobanda penalizatoare se datoreaza numai pentru suma efectiv imprumutata si inregistrata ca restanta, ea neputand fi calculata si aplicata asupra dobanzii calculate pentru creditul acordat.
Or, in cauza, in primul rand, instanța constată că în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorii au acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca. Contractul încheiat este de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea reclamanților de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Consumatorii nu au avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, actul juridic fiind impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligația de a dovedi că a negociat în mod direct clauzele contractuale cu împrumutații, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Instanța reține că, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive, clauzele ce nu au fost negociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin prima celor mai sus aratate, instanta retine ca, prevederile din contract, referitoare la comisioanele de administrare si risc din ambele conventii, au fost instituite in cuprinsul unor clauze abuzive, prin raportare la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, in ce priveste comisionul de administrare si de risc lunar, este de observat ca acestea se percep lunar, la valoarea initiala a creditului acordat, astfel ca in timp aceste comisioane au perspectiva de a adauga la dobanda. Or, o astfel de clauza disimuleaza de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului. Dezechilibrul generat de atari clauze este dat de faptul ca asemenea comision nu reprezinta un cost actual al creditului ci o asigurare pe care banca si-o ia o data in plus impotriva riscului intrarii consumatorului in incapacitate de plata. Caracterul abuziv este dedus si din faptul ca banca isi ia masuri de prevedere contra riscului de neplata, prin obligarea consumatorului la aducerea de garantii reale sau personale, ori prin obligarea sa la incheierea unor polite de asigurare a riscului de neplata, sau instituirea unei ipoteci, precum in cazul de fata. Pentru a garanta restituirea creditului contractat reclamanta a instituit ipotecă în favoarea pârâtei asupra unui imobil proprietatea lor. Astfel, au fost acoperite riscurile referitoare la o eventuală depreciere a garanției, precum și cele referitoare la costurile unei eventuale urmăriri silite. Prin urmare, prin perceperea comisionului de risc se creează un dezechilibru în privința contraprestațiilor părților, deoarece acest comision nu are o justificare obiectivă, el neavând un corespondent într-o contraprestație a împrumutătorului.
Așadar, ceea ce este abuziv, în speță, la perceperea comisionului și creează un dezechilibru între părți este dubla asigurare a creditului, impusă împrumutaților - atât prin ipoteca constituită în favoarea băncii și prin asigurarea băncii că în caz de neplata a ratelor împrumutatul este executat silit, cât și prin perceperea unor sume de bani pentru acoperirea riscului creditului.
In schimb, suma retinuta cu acest titlu este incasata lunar de banca si nu este restituita la finalul perioadei de creditare, chiar daca clientul este bun platnic. De altfel, potrivit regulilor generale din materia obligatiilor, riscul deprecierii garantiilor si al neincasarii valorii este suportat de catre consumatorul imprumutat, care raspunde cu toate bunurile sale.
Este de retinut si faptul ca ulterior OUG 50/2010 a statuat expres necesitatea unui nivel rezonabil, aratand ca comisionul de administrare poate fi stabilit in suma fixa sau procent, fiind justificat pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii, creditului acordat consumatorului, insa numai in cazul stabilirii acestui comision in procent raportat la la soldul curent al creditului.
Nu în ultimul rând, sub aspectul verificării existenței caracterului abuziv al clauzelor referitoare la comisioane din condițiile speciale ale convenției de credit, instanța reține că aceste comisioane nu fac parte nici din preț și nici din obiectul principal al contractului: pentru suma împrumutată clientul restituie împrumutul la care se adaugă prețul cerut de bancă, adică dobânda, și dobânda penalizatoare aferentă. Toate celelalte comisioane sau tarife stabilite în contract trebuie să aibă ca și corespondent prestarea unui serviciu (conform OG 21/1992), ceea ce nu este cazul în speță.
Se mai retine, cu privire la caracterul abuziv al clauzelor mai sus mentionate ca, potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000, dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. În schimb, în cauză pârâta nu a probat în nici un mod că ar fi negociat in mod real cu reclamanta clauzele conventiei de împrumut ceea ce face ca, în privința clauzelor contestate, să fie aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000.
Ca urmare a celor mai sus aratate, instanta va dispune obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumelor totale de 307,5 Euro si 863,88 Euro, percepute in mod nelegal cu titlu de comision administrare in temeiul ambelor contracte si 1722 Euro cu titlu de comision risc in temeiul contractului celui de-al doilea contract, cu dobanda legala. Se retine, asupra intinderii sumelor percepute cu acest titlu, ca aceasta este cea care rezulta din recunoasterile concordante pe acest aspect, ale partilor (fila 210).
Asupra cererii accesorii celei principale, constand in obligarea paratei la plata dobanzii legale pentru sumele de mai sus, instanta retine ca, in materie contractuala, in cazul neexecutarii/ executarii necorespunzatoare a obligatiilor avand ca obiect o suma de bani, in lipsa unei evaluari conventionale a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosinta a unei sume de bani, evaluarea prejudiciului se face de catre legiuitor: astfel, legea, prin art. 1088 C.civ. (contractul de fata este guvernat de legea veche, fiind incheiat sub imperiul ei), prezuma in mod absolut ca lipsa de folosinta a unei sume de bani este de natura a cauza un prejudiciu egal cu dobanda legala, de la data punerii in intarziere. In cauza, nu exista punere in intarziere carea sa fie anterioara formularii prezentei actiuni (prin cealalata modalitate – prin somatie pri executor judecatoresc), astfel ca instanta va dispune aceasta obligatie, de la data introducerii actiunii, 21.10.2014, si pana la plata efectiva.
Totodata, legat de aceasta cerere, instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii, cu motivarea ca, o data ce clauzele respective au fost apreciate ca abuzive, cererea in restituire devine perfecta admisibila.
În ce privește excepția prescripției a restituirii sumelor incasate de banca în temeiul clauzelor instanța o va respinge, cu motivarea că, deși este adevărat că Legea nr. 193/2000 nu prevede, ca sancțiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, ci inopozabilitatea (sau ineficacitatea) acestora în raport cu consumatorul, însă, așa după cum se va arăta mai jos, regimul juridic al acestei sancțiuni este practic identic cu al nulității absolute, acest lucru decurgând din practica Curții de Justiție a Uniunii Europene. Astfel, în ce privește natura interesului protejat, norma respectivă ocrotește un interes general, si nu unul individual, așa cum susține pârâta. De altfel, chiar susținerea pârâtei este contradictorie în conținut, fiind evident faptul că legea ocrotește o categorie generică, aceea a consumatorilor, și nu o persoană particulară, strict determinată.
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei nr. 93/13/CEE, or, potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică (cauza Mostaza Claro).
Tot în acest sens, în cauza C-76/10 Pohotovost’ s.r.o. Vs Iveta Corčkovská, în considerentul nr.50 s-a precizat că „dată fiind natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția pe care Directiva nr.93/13/CEE o asigură consumatorilor, art.6 din acesta trebuie să fie considerat ca o normă echivalentă cu normele naționale care ocupă, în cadrul ordinii interne, rangul de ordine publică. În același sens, în cauza Salvat Editores SA v José M. Sánchez Alcón Prades C-241/98, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că recunoaște judecătorului puterea de a declara din oficiu, ca nule, clauzele abuzive ale unui contract” arătând totodată că această putere „se încadrează pe deplin în contextul general al protecției speciale pe care directiva tinde să o recunoască interesului colectivității, care, făcând parte din ordinea publică economică, depășește interesele specifice ale unor părți. Există, cu alte cuvinte un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator să nu-și producă efectele”.
Așa după cum se poate constata din examinarea cererii introductive formulată de către reclamanți, aceasta nu se referă la vicierea consimțământului ci la constatarea caracterului abuziv al unor clauze în contractul de credit, or, după cum s-a arătat mai sus, consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative, și anume anularea clauzei respective.
După cum s-a arătat mai sus, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, potrivit dispozițiilor constituționale și ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele românești, există un interes public ca aceste clauze, constatate ca fiind abuzive pentru consumator, să nu-și producă efectele, recunoscând judecătorului național puterea de a le declara nule, chiar din oficiu.
Prin urmare, neputând fi vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților neputând fi apreciat ca prescris.
In ce priveste cererea reconventionala formulata de parata, instanta va lua act, pe de o parte, de renuntarea partiala la aceasta, de catre parata (fila 233), iar, pe de alta parte, pentru partea de cerere mentiunuta, va admite exceptia netimbrarii invocata in sedinta din 5.06.2015, si va anula ca atare cererea reconventionala mentinuta de parata.
Exceptiile lipsei calității procesuale pasive a B. S. S. si . Management Service, au fost respinse ca rămase fara obiect, in sedinta din 04.03.2015, fata de modificarea de actiune a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune si inadmisibilitatii, invocate de parata prin întâmpinare.
Admite acțiunea precizata formulată de reclamanta Berentan E., cu domiciliul în loc. B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta . SA, cu sediul in Bucuresti, .. 5, sector 2, si sediu ales pentru comunicarea actelor de procedura la . Kingston Petersen, in Bucuresti, Bucharest Business Park, .. 1A, . sector 1.
Ia act de renuntarea partiala la cererea reconventionala, iar pentru partea de cerere reconventionala mentinuta, admite exceptia netimbrarii, si anuleaza cererea reconventionala ca netimbrata.
Constata nulitatea clauzelor abuzive prevazute la art. 9 lit. c din contract credit nr. 214/29.06.2007, privind comision de risc si art. 9 lit. c si f din contract 267/9.08.2007, privind comision de administrare si risc.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumelor de 307,5 Euro si 863,88 Euro, percepute cu titlu de comision administrare, si suma de 1722 Euro cu titlu de comision risc, cu dobanda legala de la data introducerii actiunii 21.10.2014 si pana la plata efectiva.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 03.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. NMA
Tehnored .>
5ex/03.07.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 7110/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7098/2015. Judecătoria... → |
|---|
