Plângere contravenţională. Sentința nr. 3626/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3626/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 14256/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 07.04. 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.-M.
GREFIER H. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3626
Pe rol se află judecarea cauzei civile ce are ca obiect plângere contravențională formulată de petenta P. I.-M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință și la a doua strigare, părțile nu răspund.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că a fost depusă la dosar, prin serviciul registratură al instanței, adresa nr._ din 31.03.2015, emisă de IPJ B., cuprinzând CD-ul nr._/31.03.2015 cu înregistrarea faptei consemnate în procesul-verbal ., nr._.
Nemaifiind alte cereri, instanța procedează la vizionarea CD-ului nr._ din 31.03.2015, fiind încheiat în acest sens proces-verbal de vizionare a înregistrării video, atașat la dosar la fila 32.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod pr.civilă, instanța declară închisă cercetarea procesului și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 03.10.2014, sub nr._, petenta P. I. -M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce urmează a o pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.09.2014.
În motivare, petenta a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a reținut în sarcina sa că în data de 22.09.2014, ora 09.21, a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe DN 58 în localitatea Vlădeni, jud. B. cu viteza de 86 km/h, fiind înregistrată de aparatul radar montat de auto MAI 3468, faptă sancționată cu avertisment și 4 puncte penalizare.
A apreciat petenta că nu este vinovată, că în fapt circula cu 55 km/h, agentul constatator reținând o situație de fapt nereală și făcând o aplicare eronată a legii.
A mai subliniat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire expresă la cauza A. contra României, sarcina probei revine organului constatator, iar contravenientul beneficiază și în această procedură de prezumția de nevinovăție, astfel încât orice îndoială rezultată din marja de eroare a aparatului radar îi profită.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, cerând instanței să solicite intimatului să precizeze care este marja de eroare a aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea; dacă cinemometrul aparatului radar este destinat utilizării în regim staționar sau în mișcare și dacă autoturismul pe care a fost montat aparatul radar care a surprins-o era staționat sau în mișcare; să depună la dosar dovada verificării metrologice a aparatului radar; să depună atestatul de operator radar al agentului constatator.
În acest sens, petenta a anexat la dosar, în copie, procesul-verbal contestat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (fila 9).
Intimatul a formulat întâmpinare în data de 17.12.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul a arătat că în data 22.09.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier pe DE 58 și acționa conform planificării cu autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, care are montat sistem de supraveghere video și de măsurare a vitezei, iar la ora 09,21 a fost înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care avea o viteză de 86 km/h în localitatea Vlădeni în zonă de limitare a vitezei la 50 km/h.
A mai arătat intimatul că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic conform buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014.
În drept, și-a întemeiat apărările pe dispozițiile Codului de procedură civilă.
În dovedire, intimatul a anexat la dosar: procesul-verbal de contravenție contestat, fișa cu istoricul privind abaterile contravenționale, planșe fotografice, buletin de verificare metrologică, atestat operator radar, raportul agentului constatator.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosar. De asemenea, instanța a respins solicitarea petentei din cererea de chemare în judecată privind emiterea unei adrese către intimat pentru a preciza care este marja de eroare a aparatului R. cu care s-a efectuat înregistrarea.
Din oficiu, în temeiul art. 254, alin. 5 Cod proc. civ., instanța a apreciat necesară prezentarea de către intimat a înregistrării video cu fapta consemnată în procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.09.2014.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 02.09.2014, întocmit de intimatul I. Județean de Poliție B., petenta P. I. M. a fost sancționată contravențional cu avertisment și cu 4 puncte penalizare, pentru încălcarea dispozițiilor art. 121, alin. 1 din HG nr. 1391/2006, faptă sancționată de art. 101, alin. 2 din OUG nr. 195/2002, reținându-se că la data de 02.09.2014, în jurul orei 09:21, a condus autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ pe DE58, în localitatea Vlădeni, cu viteza de 86 km/h (+36 km/h), înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI_.
Petenta a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal, iar la rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului, au fost consemnate următoarele: ”Nu am avut viteza menționată în procesul-verbal”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,arătând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petenta nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă care să fie analizat de către instanță.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 22.09.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, potrivit cărora ” (1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.” Totodată, instanța învederează că, potrivit art. 121, alin. 2 din același act normativ, ” Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.” Dispozițiile articolelor amintite mai sus se coroborează cu cele prevăzute la punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, conform cărora „ Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: - data și ora la care a fost efectuată măsurarea;- valoarea vitezei măsurate;- imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.”
Conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar potrivit art. 49 alin. (1) din același act normativ, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că pe anumite sectoare de drum din interiorul localităților, administratorul drumului poate stabili, pentru autovehiculelele din categoriile A si B, si limite de viteza superioare, dar nu mai mult de 80 km/h, astfel de limite de viteză fiind stabilite numai cu avizul poliției rutiere. Nu în ultimul rând, alineatul (3) al aceluiași articol prevede că ”Pe anumite sectoare de drum, tinand seama de imprejurari si de intensitatea circulatiei, administratorul drumului, cu avizul politiei rutiere, poate stabili si limite de viteza inferioare, dar nu mai putin de 10 km/h pentru tramvaie si de 30 km/h pentru toate autovehiculele”, iar înconformitate cu alineatul 4, limitele maxime de viteză în afara localităților sunt: a) pe autostrăzi - 130 km/h, b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) - 100 km/h, iar c) pe celelalte categorii de drumuri - 90 km/h.
În conformitate cu prevederile art. 101, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte penalizare, conform art. 108, alin. 1, lit. c. Totodată, potrivit articolului 108, alin. 1, lit. c, pct. 3 din O.U.G: nr. 195/2002, Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…) c) 4 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3.depasirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Instanța constată faptul că petenta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia, a solicitat instanței să dispună emiterea unei adrese către intimat, cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal (precizări din care să rezulte marja de eroare a aparatului radar cu care s-a făcut înregistrarea, dacă cinemometrul aparatului radar este destinat utilizării în regim staționar sau în mișcare și dacă autoturismul pe care a fost montat aparatul radar care a surprins-o era staționat sau în mișcare; dovada verificării metrologice a aparatului radar; atestatul de operator radar al agentului constatator).
Tot sub aspect probatoriu, instanța arată că a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părți și, din oficiu, proba cu înregistrarea video.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauză, instanta reține ca petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie cu privire la contravenția reținută în actul constatator.
Astfel, din înregistrarea video anexată de către intimat la întâmpinare, înregistrare ce respectă cerințele impuse de punctul 3.5.1. din cuprinsul Ordinului nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, coroborată cu planșele fotografice anexate la dosar, instanța reține că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula pe DE58, în localitatea Vlădeni la data de 02.09.2014, în jurul orei 09:21, având o viteză de 86 km/h, depășind viteza legală cu 36 km/h.
Viteza maximă înregistrată de către autoturismul condus de către petentă rezultă cu claritate din înregistrarea video (momentul 09:21:57), dar și din planșele fotografice anexate la dosar.
Instanța mai învederează că viteză a fost înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Astfel, aparatul tip radar . ROM 434, montat pe auto tip DACIA L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_ este verificat metrologic la data de 31.03.2014 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 31.03.2014, putând măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De altfel, în conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal, iar potrivit art. 5 din același act normativ, Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Astfel, Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane, un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare. Totodată, agentul care a constatat săvârșirea contravenției cu ajutorul aparatului radar este agentul principal B. Ș., care deține atestat de operator radar, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de către intimat (fila 19 din dosar).
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că norma în baza căreia a fost constatată fapta are caracter general, iar avertismentul aplicat petentei, precum și punctele de penalizare nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având acces la următoarele documente: înregistrare video, buletin de verificare metrologică a aparatului radar și atestatul de operator radar al agentului constatator, fișă cuprinzând istoricul contravențional, raportul agentului constatator. Totodată, petenta a avut posibilitatea de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petenta rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Astfel, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator, contrar afirmațiilor petentei, de o probă obiectivă clară, respectiv înregistrarea video, care conține înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției.
În ceea ce privește viteza maximă admisă pentru sectorul de drum în care a fost constată fapta contravențională, instanța arată că petenta nu a contesat faptul că s-ar fi aflat în localitate sau că limitarea de viteză era de 50 km/h, însă a arătat că nu a încălcat normele rutiere în vigoare.
Referitor la aspectele invocate de către petentă cu privire la posibilitatea modificării valorilor măsurate de către aparatul radar în funcție de marja de eroare tolerată de aparatul radar cu care s-a efectuat măsurarea, instanța amintește că Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice și doar pe baza verificării cu aceste etaloane, un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare.
În conformitate cu art. 15 din OG 20/1992, orice mijloc de măsurare introdus pe piață și acceptat a fi pus în funcțiune, atât timp cât funcționează este supus unui control metrologic legal conform art.16 indice 1 din OG 20/1992.
Conform Normei de Metrologie Legală nr. 021-05 din 23.11.2005 (art. 1.4), cinemometrele se clasifică, după destinația utilizării lor, în cinemometre destinate a fi utilizate numai în regim staționar și cinemometre utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate. Din punct de vedere tehnic, distincția dintre cele două tipuri de aparate electronice de măsurare a vitezei se concretizează în stabilirea unei erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei diferite, astfel cum rezultă din prevederile art. 3.1.1. din cuprinsul aceleiași Norme de Metrologie Legală, regimul staționar sau de deplasare constituind unul dintre criterii (pe lângă cel al vitezei înregistrate) pentru luarea în calcul, cu ocazia verificărilor tehnice a marjei de eroare a aparatului considerată a fi în conformitate cu legea. În speță, având în vedere că a fost înregistrată o viteză de 86 km/h cu un dispozitiv de măsurare și înregistrare a vitezei montat pe un autovehicul aflat în regim staționar, marja de eroare maximă admisă este, conform Normei de Metrologie Legala nr. 021-05 din 23.11.2005 de ± 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h.
În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei, verificate metrologic, trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea, deoarece legiuitorul nu a stabilit nicio normă juridică în acest sens.
În cazul în care aparatul radar nu s-ar fi încadrat în cerințele metrologice și tehnice stabilite prin OG 20/1992 și Norma de metrologie Legala nr. 021-05 atestate prin buletinul de verificare metrologic, Institutul de Metrologie prin Biroul Român de Metrologie Legală nu ar fi aprobat folosirea acestuia pe teritoriul României.
Atât timp cât unui aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice universal valabile ale legilor fizicii conformitatea, iar aceasta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta faptul că aparatul de înregistrare și măsurare a vitezei au o eroare tolerată în favoarea sa este inadmisibilă, normele privind marja de eroare admisă fiind norme tehnice.
Conform interpretării prevederilor Ordinului 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor (cinemometre)", dacă un aparat se încadrează în toleranțele prevăzute în acest ordin, aparatul este declarat admis, putând fi folosit.
Referitor la marja de eroare, instanța reține că aceasta este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, pentru a se aprecia dacă aparatul radar corespunde din punct de vedere tehnic. Cum aparatul radar este verificat din punct de vedere metrologic, rezultă că viteza măsurată de acesta este viteza corectă. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar nici de către instanța de judecată.
Având în vedere că petenta nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 22.09.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentului, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
Instanța constată că pentru conduita petentei, agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, ce corespunde gradului de pericol social al faptei, avertismentul fiind o sancțiune pur morală ce se aplică în cazul în care, în funcție de împrejurările concrete, contravenția a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite prin normele juridice încălcate.
În plus, instanța apreciază că sancțiunea complementară a punctelor de penalizare a fost corect aplicată, în temeiul legii și oportună.
Pentru aceste motive, instanța, apreciind că există fapta contravențională și că aceasta a fost corect sancționată, iar procesul–verbal legal întocmit, urmează ca, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, să respingă plângerea formulata de petent ca neîntemeiată și să mențină procesul–verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
Totodată, în temiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARAȘTE :
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petenta P. I.-M., cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B. și domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat P. I. M. din oraș Săveni, .. C3, ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .. 57, jud. B..
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.09.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. C.M./Tehnored.H.A./C,M./ex.4/18.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4146/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4052/2015. Judecătoria... → |
|---|
