Pretenţii. Sentința nr. 1975/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1975/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 8658/193/2014
Dosar nr._ - pretenții -
R.
JUDECĂTORIA B.
SEDINTA PUBLICA DIN 23.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – B. P.
GREFIER - C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1975
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții I. I. S. și I. A. P. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul I. I. S., personal și pârâta, prin avocat L. T. P., lipsă fiind reclamanta I. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a atașat dosarul solicitat, după care,
În ședință publică, instanța acordă cuvântul asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune.
Reclamantul, personal, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției întrucât cursul prescripției a fost întrerupt prin cererile în justiție formulate.
Pârâta, prin avocat, având cuvântul, solicită instanței admiterea excepției arătând că prima sentință civilă era definitivă înainte de data introducerii prezentei acțiuni, respectiv sentința a rămas definitivă la data de 18.04.2011, iar prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 11.06.2014, deci dreptul material la acțiune s-a prescris, iar adresele trimise către bancă nu au întrerup cursul prescripției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției susmenționate.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 11.06.2012 reclamanții I. I. și I. A. P. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C.V. R. S.A. obligarea să plătească dobânda legală la comisionul de risc încasat și la diferența de dobândă percepută în mod abuziv începând cu data de 25.09.2007, calculată de la data achitării de către reclamanți a fiecărei sume nedatorate până la data plății efective a acestui debit.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 5556/13.09.2010, rămasă definitivă și irevocabilă, prin Decizia Tribunalului B. nr. 427/18.04.2011, Judecătoria B. a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate în convenția de credit nr._ din 21.08.2007 la punctul 3 « Dobânda » lit d, pct 5 « Comisioane » lit. a, din Condițiile Speciale ale Convenției și secțiunea 8, pct 8.1. lit c și d și secțiunea 10, art 10,2 din Condițiile Generale ale aceleași Convenții și a dispus obligarea pârâtei la modificarea convenției de credit nr._ din 21.08.2007, în sensul înlăturării clauzelor constatate ca fiind abuzive, refacerea scadențarului și restituirea c/v comisionului de risc încasat și a diferenței de dobândă percepute începând cu data de 25 octombrie 2007 .
Prin adresa nr. 0207/17.05.2011 banca a comunicat faptul că a pus în aplicare dispozitivul sentinței civile nr. 5556/13.09.2010 .
La data de 30.12.2011 au acționat în judecată pe pârâta S.C. V. R. S.A. București-Sucursala B. pentru pretenții bănești și daune morale. Dosarul a fost înregistrat la Judecătoria B. sub nr._/193/2011.
Prin sentința civilă nr. 1003/30.01.2013, pronunțată în dosarul nr._/193/2011, Judecătoria B. a admis în parte cererea formulată de reclamanți.
Această sentință a fost desființată de Tribunalul B., prin decizia din data de 02.06.2014, ca urmare a admiterii recursului formulat la 06.01.2014 de către recurenta pârâtă S.C. V. R. S.A. București-Sucursala B., care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei.
Această cerere de chemare în judecată este întemeiată pe atragerea răspunderii civile delictuale a băncii pârâte, cu ocazia derulării convenției de credit nr._ din 21.08.2007, în cadrul căreia noi avem calitatea de consumatori.
Mai mult, această acțiunp civilă este una accesorie acțiunii care a făcut obiectul dosarului cu nr._, soluționat de Judecătoria B. în mod favorabil reclamanților.
În drept, reclamanții au indicat art. 998 din Codul civil din 1864.
Potrivit art. 1088 teza I cod civil din 1864: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală
În probațiune au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și au atașat la dosar fotocopie de pe sentința civilă nr. 5556/13.09.2010, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă; fotocopie de pe deciziajnr. 427/18.04.2011, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._, având ca obiect recursul comercial împotriva sentinței nr. 5556/13.09.2010 a Judecătoriei B.; fotocopie de pe sentința civilă nr. 1003/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria 9 B., în dosarul nr._/193/2011.
La termenul din data de 12.01.2015 reclamanții și-au precizat acțiunea arătând că la data de 06.05.2011 S.C. V. R. S.A a restituit comisionul de risc și diferența de dobândă percepute și încasate în mod abuziv în perioada 25.09.2007 – 28.04.2011. De asemenea, reclamanții au arătat că pretențiile lor se ridică la suma de 586,45 Euro.
Legal citată, pârâta, prin avocat, a depus întâmpinare, prin intermediul căreia a arătat că raportat la obiectul dedus judecății, se observă că reclamanții solicită plata dobânzii legale pentru sumele solicitate a fi restituite cu titlul de comision de risc în temeiul Legii nr. 193/2000.
În principal, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca nefundat, având în vedere dispozițiile art 7 din legea invocată care stipulează că: In măsura in care contractul nu isi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptățit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, și daune-interese.
Din interpretarea prevederii de mai sus rezultă că daunele interese (dobânda legală, ca natură juridică, având acest caracter) nu pot fi acordate decât în situația în care se solicită rezilierea convenției de credit. Or prin acțiune reclamanții solicită înlăturarea unor clauze pretins abuzive, cu derularea în continuare a contractului încheiat între părți, ceea ce trebuie să determine pe cale de consecință respingerea capătului de cerere ca neîntemeiat.
În sprijinul celor de mai sus s-a pronunțat și doctrina, care apreciază că „dobânda legală nu este altceva decât un echivalent predeterminat al prejudiciului suferit de creditorul unei sume de bani pentru întârzierea plății, echivalent care poate fi înlăturat fie prin norme speciale în materie de comerț, fie prin clauză contractuală expresă (părțile putând stipula, de exemplu, penalități mai mici decât dobânda legală).
Practica judiciară consideră că prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
În acest sens se arată că reclamanții au primit plata in moneda creditului, ceea ce reprezintă o compensare a lipsei folospntei banilor.
În subsidiar, în cazul în care nu se vor reține ceie de mai sus, înțeleg să conteste petitul referitor la acordarea dobânzii si sub aspectul datei de la care se impune a fi efectuat calculul. Având în vedere faptul că aplicarea dobânzii urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, apreciază că numai din momentul rămânerii definitive a unei eventuale hotărâri prin care să fie obligați la restituirea unor sume de bani poate fi aplicată dobânda legală.
Așadar, dobânda legală care poate fi aplicată trebuie raportată la data la care se plătește efectiv debitul.
În caz contrar, dobânda ar putea fi cerută maxim din ziua chemării în judecată; potrivit dispozițiilor art. 1088 alin. 1 din vechiul Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală iar potrivit tezei secunde a alin. 2 al aceluiași articol, ele nu sunt datorate decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Având în vedere precizările părților, la data de 12.01.2015 instanța a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a apreciat necesară atașarea dosarelor nr._ și_/193/2011 în vederea soluționării excepției.
La termenul din data de 12.01.2015, după atașarea celor două dosare instanța arămas în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune,invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va proceda la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil:„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
Așadar, pentru debitul în cuantum de de 586,45 Euro, aferent perioadei 25.09.2007 – 28.04.2011, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit cel mai târziu la data de 18.04.2014.
Astfel, instanța reține și că temeiul de drept al acțiunii, invocat de către reclamanți, este art. 998 C.civ., respectiv răspunderea civilă delictuală și, în acest context, termenul maxim de la care poate fi calculată prescripția este data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a constatat vinovăția pârâtei și s-a dispus restituirea sumelor încasate abuziv, respectiv data de 18.04.2011.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu și va respinge acțiunea formulată de reclamanții I. I. S. și I. A. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A..
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu de către instanță.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții I. I. S. CNP_ și I. A. P. CNP_, domiciliați în mun. B., .. 2, ., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, ., . 10, sector 2.
Cu drept de apel ce se va depune la Judecătoria B. în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, data de 23.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. B.P./ Tehnored. C.A./ 5 ex./ 20.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2002/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
