Pretenţii. Sentința nr. 3932/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3932/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 7813/193/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3932
Pe rol, judecarea cauzei civile formulată de reclamantul L. V. A., în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul C. I., având ca obiect pretenții.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 06.04.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele:Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.04.2013 în dosarul nr._, reclamantul L. V. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul C. I., ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând prejudiciul suferit în urma accidentului rutier din data de 21.07.2012, din care 2038 lei daune materiale și 8000 lei daune morale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că, la data de 21.07.2012, a fost victima unui accident rutier provocat din culpa numitului Chirvici I., care, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, nu a adaptat viteza de deplasare la carosabilul umed, autocarul intrând în derapaj și răsturnându-se în afara părții carosabile. A arătat reclamantul că a fost internat la Spitalul Județean Mavromati B., în perioada 21.07._12, cu diagnosticul plăgi tăiate fesier drept cu retenție de corp străin și multiple plăgi abrazive adiacente. Conform certificatului medico legal nr. 1816/03.08.2012 emis de IML Iași a rezultat că au fost nevoie de un număr de 8-9 zile îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite în urma accidentului. Prin rezoluția din data de 26.11.2012 din dosarul penal nr. 3679/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Chirvici I., prin Ordonanța nr. 2307/II/2 a fost infirmată parțial rezoluția menționată, reținându-se ca temei al soluției de neîncepere a urmăririi penale și dispozițiile art. 10 lit. b Cpp., anume că fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală.
A mai arătat reclamantul că prejudiciul material în sumă de 2038 lei este compus din suma de 1000 lei – cheltuieli de deplasare la spitalele din B. și Iași, 1000 lei medicamente și instrumente sanitare, la care se adaugă suma de 38 lei reprezentând taxa pentru emiterea certificatului medico-legal. Prejudiciul moral este cauzat de internarea în spital, traumele suferite, care afectează negativ participarea sa la viața socială, profesională și de familie, fiindu-i astfel alterate condițiile de viață, unele urme ale vătămărilor nedispărând niciodată.
În drept, s-au invocat disp. art. 1357 NCC, și Legea 136/1995.
În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca nefondată.
A invocat pârâta excepția netimbrării acțiunii, față de disp. OUG 80/2013, excepția inadmisibilității acțiunii, și, în consecință, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, raportat la disp. NCPC și ale Legii 192/2006, având în vedere că reclamantul nu a parcurs etapa prealabilă a medierii în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă. A mai arătat că este dispusă a soluționa litigiul pe cale amiabilă, însă reclamantul nu s-a prezentat pentru a deschide un dosar de daună, nici nu a notificat în prealabil societatea de asigurări. S-a mai invocat și excepția prematurității cererii, acțiunea fiind prematur introdusă în raport cu disp. art. 720 ind. 1 C..
Pe fondul cauzei, a solicitat pârâta admiterea în parte acțiunii, cu privire la daunele materiale fiind de acord cu plata pretențiilor care au fost probate, iar, cu privire la daunele morale, într-un cuantum proporțional cu situația de fapt, cu aplicarea jurisprudenței în materie. A mai arătat că suma de 8000 lei cu titlu de daune morale este exagerată față de numărul de zile de îngrijiri medicale, depășind limitele impuse de legislație și jurisprudență și nivelul recomandat de Ghidul elaborat de Fondul de protecție a victimelor străzii, conform calculului rezultat din ghidul menționat rezultând o valoare de 2454 lei cu titlu de daune morale.
Mai precizează pârâta că aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută și după criterii nepatrimoniale, respectiv importanța prejudiciului moral, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, neajunsurile suferite de victima prejudiciului moral.
În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
În data de 27.05.2014, pârâta a depus la dosar ofertă de despăgubire făcută reclamantului, pentru suma de 1500 lei, reprezentând daune morale și materiale, ca urmare a evenimentului rutier din data de 21.07.2012.
La termenul de judecată din data de 20.06.2014, reclamantul, prin apărător, a arătat că nu este de acord cu oferta de despăgubire propusă de pârâtă. La același termen, instanța a recalificat excepția prematurității cererii în excepția lipsei procedurii prealabile, și a respins excepțiile netimbrării, a inadmisibilității cererii și a lipsei procedurii prealabile.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 20.04.2015, reclamantul a reiterat susținerile din acțiune, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuielile de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și cheltuielile de deplasare în instanță.
A arătat reclamantul că numărul de zile îngrijiri medicale stabilite prin certificatului medico - legal nr. 1816 din 03.08.2012 emis de I.M.L. Iași nu s-a modificat în urma expertizei medico - legale efectuată în cauză, producerea prejudiciului fiind dovedită prin înscrisurile depuse la filele 100 -104 dosar, precum și prin declarațiile celor doi martori audiați în cauză. Astfel, martora A. M. a arătat faptul că, în urma operației pe care a suferit-o la spate, petentul nu mai poate susține efort fizic, practic nu mai poate ridica nici măcar o găleată cu apă, iar recuperarea a fost foarte lunga și anevoioasă, și nu a mai putut termina cursurile școlare din cauza leziunilor suferite. Martorul R. T. a menționat că, în urma impactului, reclamantul a suferit o comoție ce l-a lăsat inconștient și că în prezent are dureri de cap și stări de amețeală, nu mai poate lucra, având mușchii din zona spatelui tăiați. A mai solicitat reclamantul ca instanța să țină cont că în urma accidentului, i-a fost provocat un prejudiciu estetic foarte grav, anume o cicatrice foarte urâtă în zona lombară, așa cum se observă și din fotografiile depuse la filele 105 - 106 dosar.
La rândul său, pârâta a formulat concluzii scrise, solicitând admiterea în parte a acțiunii, reiterând susținerile din întâmpinare, solicitând admiterea cheltuielilor de judecata, proporțional cu pretențiile justificate de reclamant. A mai arătat că asigurătorul de răspundere civila nu poate fi obligat la plata despăgubirilor materiale si morale decât in temeiul contractului de asigurare, in limita acestuia si pe lângă asigurat, in solidar cu acesta, iar nu in nume propriu. Susține pârâta că, raportat la întregul material probator administrat in cauză si fără a contesta o vătămare suferita de către partea vătămata, sumele pretinse de reclamant sunt exagerate si nejustificate.
A solicitat pârâta admiterea daunelor materiale în măsura in care sunt probate cu înscrisuri justificative care fac dovada prejudiciului încercat, așa cum impun dispozițiile art. 1169 Cod Civil, art. 129 C., art. 49 pct. 1 din Ordinul nr. 14/2011 al CSA, întrucât, fiind vorba de o pretenție deja suportata de către partea vătămată, acest prejudiciu trebuie sa îmbrace caracterul cert si determinat, exprimând o cheltuiala reala achitata de către partea vătămata în strânsa legătura de cauzalitate cu evenimentul rutier; astfel, suma de 2038 lei nu a fost probata in totalitate. Pentru a opera răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinită și condiția existenței unui prejudiciu cert, direct, personal și material ori moral, or, în speță prejudiciul material este incert, iar din probele administrate în cauză nu există nici o posibilitate de evaluare a acestora.
Susține pârâta că declarațiile martorilor sunt neconcludente și nesincere, aceștia, in calitate de consăteni cu reclamantul, dând declarații contradictorii, care nu pot fi luate in seamă de către instanță, respectiv aspectele de fapt invocate de martori - starea de sănătate a reclamantului care deși, conform declarațiilor acestora, a fost foarte grava, este total combătută de concluziile raportului IML, care arata ca reclamantul a suferit simple excoriații care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale si care nu au lăsat urmări asupra sănătății acestuia.
A mai arătat pârâta că nu poate fi primit faptul că martorii au arătat ca reclamantul nu a mai putut continua studiile din cauza accidentului, întrucât putea fi demonstrat cu înscrisuri justificative. Un martor a arătat ca reclamantul nu poate munci din cauza accidentului, fapt contrazis prin declarația celuilalt martor care a precizat că reclamantul este in străinătate la munca. Martorii si-au amintit de amănunte foarte exacte cu privire la starea de sănătate a reclamantului, exprimând ca acesta nu putea sa ridice nici o găleata cu apă si nici nu putea sa lucreze, iar in plan opus afirma ca reclamantul a plecat imediat in străinătate la munca si ca in momentul de fata nu cunosc starea sa de sănătate.
Cu privire la daunele morale, a arătat pârâta că acordarea acestora are o funcție reparatorie si nu sancționatorie pentru autorul faptei, au menirea de a acoperi un prejudiciu, nu de a asigura un câștig pârtii vătămate, iar acest prejudiciu trebuie dovedit atâta în ceea ce privește existenta sa, întinderea sa si legătura de cauzalitate, aspect sub care pretențiile reclamantului apar ca nedovedite. Acordarea acestor daune morale tinde sa acopere un prejudiciu moral ce nu poate fi cuantificat pecuniar si de aceea, întinderea lor nu trebuie sa fie excesivă, ci doar să compenseze . produsa. A arătat că în cazul de fată nu s-a făcut dovada fără de tăgada a „plusului de suferința" personala si sociala invocata de reclamant; proba cu înscrisuri administrată este concludenta pentru soluționarea laturii materiale a pretențiilor, iar nu a laturii morale, iar depozițiile martorilor sunt generale, contradictorii, relevant in cauză fiind raportul de expertiza medico-legala si suplimentul la raportul IML, care evidențiază că reclamantul a suferit leziuni ușoare constând in plăgi tăiate si excoriații regiune fesiera tratate chirurgical primar, iar timpul pentru îngrijiri medicale a fost de 8-9 zile.
Astfel, solicită pârâta, având in vedere lucrarea de specialitate, ca instanța să aprecieze ca vătămarea suferita de reclamant a existat, insă a fost una ușoară care nu a pus in pericol sănătatea corporala a reclamantului, a adus o atingere ușoara valorii sociale protejate, nu a lăsat sechele/ prejudicii estetice, ci din contra reclamantul a fost recuperat integral după 8-9 zile de îngrijiri medicale, impactul asupra sănătății si vieții sociale fiind unul minim, viata intima, integritatea psihica si morale nefiind afectate; aceste aspecte sunt confirmate si de soluția dispusa in dosarul de cercetare penala de neîncepere a urmăririi penale. A solicitat pârâta ca instanța sa diminueze spre minim daunele morale si sa se aibă in vedere si oferta pârâtei elaborata conform Ghidului de protecției a victimelor străzii.
Susține pârâta că raportul medico-legal nu confirma prejudiciul estetic constând in cicatricea lăsata pe corpul reclamantului si nici legătura de cauzalitate cu evenimentul rutier din 21.07.2012, contrar susținerilor reclamantului si contrar mijloacelor de proba reprezentând planșe foto. A mai arătat pârâta că nu contestă veridicitatea planșelor foto, solicitând să nu fie avute în vedere la deliberare pentru că nu s-a stabilit prin actele medicale legătura de cauzalitate, ele putând fi urmarea oricărui alt fapt vătămător. Cu privire la evaluarea daunelor morale, a solicitat pârâta, având în vedere jurisprudența internă și cea comunitară în materie, să se aprecieze prejudicial moral prin raportare la salariului minim pe economie și la nivelul de trai al colectivității.
Pentru justa soluționare a cauzei instanța a procedat la administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale (martorii A. M., R. T. C. – fila 90, 91 dosar), și a probei cu expertiza medico – legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 21.07.2012 a avut loc un accident auto în care s-a produs vătămarea corporală ușoară a reclamantului. Aceste aspecte sunt consemnate în Referatul de propunere de neîncepere a urmării penale și Ordonanța de admitere parțială a plângerii, date în dosarul 3679/p/2012, aflate la 8-12 din dosar.
Din Biletul de externare și certificatul medico- legal de la filele 13-14 din dosar rezultă că reclamantul a beneficiat de îngrijiri medicale în Spitalul Județean Mavromati din B. timp de 8-9 zile deși durata internării a fost de 12 zile. Planșele foto de la filele 104-105 se coroborează cu mențiunile din certificatului medico - legal nr. 1816 din 03.08.2012 emis de I.M.L. Iași privitoare la zone excoriate de 5/3 și cicatrici și plăgi contuze de 13/13 aflate în curs de cicatrizare. Prin urmare susținerea pârâtei că aceste plăgi se puteau produce în alte împrejurări decât accidentul este lipsită de fundament.
Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asugurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul.
De asemenea, potrivit art.26 alin.1 din Ordinul CSA nr.14/2011, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; b) pagube materiale; c) pagube reprezentând consecința lipsei de folosință a vehiculului avariat; d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Instanța reține că la data producerii accidentului rutier, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ era încheiată polița de asigurare de răspundere civilă obligatorie RCA la . (fila 37 dosar atasat 3679/P/2012)aspect necontestat de către pârâtă.
Pentru a fi atrasă răspunderea asigurătorului RCA este necesar ca în persoana asiguratului, respectiv în persoana intervenientului forțat C. I. să fie întrunite elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Astfel conform art.1357 C.civ. cel care a cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvîrșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar alin.2 stabilește că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din prevederile menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
-existența unui prejudiciu;
-existența unei fapte ilicite;
-existența unu raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;
-existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, pe care instanța urmează să le analizeze.
Din analiza probatoriului administrat în cauză instanța reține că pârâtul C. I. este autorul accidentului rutier în care a fost implicat reclamantul, că acesta a acționat cu vinovăție la săvârșirea faptei sub forma culpei, iar ca urmare a faptei sale s-au produs reclamantului atât prejudicii materiale constând în cheltuieli aferente perioadei de spitalizare și de convalescență, cât și daune morale, constând în suferința fizică și psihică determinate de accident și că există o legătură de cauzalitate între accidentul produs de pârât și prejudiciile materiale/morale produse reclamantului.
Reclamantul a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei reprezentând prejudiciul suferit în urma accidentului rutier din data de 21.07.2012, din care 2038 lei daune materiale și 8000 lei daune morale.
Privitor la despăgubirile pentru prejudiciu material, reclamantul a efectuat cheltuieli de 367 de lei așa cum rezultă din însumarea bonurilor și biletelor de la filele 100-103 și 174-175 din dosar. Pentru restul cheltuielilor până la 2038(cheltuieli cu drumurile la spitale și cumpărarea medicamentelor) nu s-a făcut nicio dovada.
Din raportul de expertiză și suplimentul la acest raport aflate la filele 118 și următoarele, respectiv 166 și următoarele rezultă că reclamantul a necesita timp de 8-9 zile îngrijiri medicale în urma accidentului suferit.
În afara daunelor materiale produse reclamantului L. V. A., instanța apreciază și existența unui prejudiciu moral „pretium doloris” suferit de acesta, decurgând din leziunile provocate de accident. Acest prejudiciu cuprinde suferințele și durerile de orice naturã, fizicã și psihicã, pe care le-a încercat reclamantul, ca victimă a unui fapt ilicit și culpabil, justificând prețul pe care autorul unei astfel de fapte îl datoreazã victimei și pe care aceasta este îndreptãțitã sã-l pretindã.
În asemenea situație instanța trebuie sã ținã seama atât de durerea fizicã încercatã de victimã, cât și de efectele psihologice ale acesteia. Despãgubirile acordate victimei trebuie sã constituie o justã și integralã reparație a pagubei cauzate prin fapta ilicitã, urmând a fi stabilite într-un cuantum suficient a reprezenta o recompensare corectã a traumelor suferite, în funcție de gravitatea vãtãmãrii și durata menținerii consecințelor acesteia. Stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echității.
Apreciind în funcție de numărul de îngrijiri medicale, de gravitatea prejudiciului produs, instanța va stabili o sumă echitabilă, rațională, capabilă să ofere efectiv persoanei lezate o compensare suficientă, dar în același timp nu exagerată. Scopul acestei sume este de a crea condiții de viață de natură a diminua din consecințele pierderii suferite sau a drepturilor lezate, și nu de a crea posibilitatea îmbogatirii fără just temei, motiv pentru care instanța apreciază ca adecvată suma de 4000 lei cu titlu de daune morale. La stabilirea despăgubirii pentru prejudiciul moral sunt avute în vedere nu numai cele 8-9 zile de îngrijiri medicale sau cele 12 de spitalizare ci și cicatricile cu caracter permanent cu care reclamantul a rămas în urma accidentului așa cum rezultă din planșele foto de la filele 105-106. Calculul efectuat de asigurător prin care a ajuns la concluzia că o despăgubire justă pentru prejudiciu moral cauzat ar putea fi cel mult de 2454 lei nu poate fi primit pentru că nu se reține disconfortul creat reclamantului și pe viitor de cicatricile cu o întindere mare și nici nu se are în vedere media anuală a salariului mediu din anul 2015 când se acordă despăgubirea.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată care includ, printre altele, și taxa de timbru.
Pârâta . va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1513 lei reprezentând 713, 28 lei taxa de timbru și 800 de lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul L. V. A., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ., CUI_, J32/1053/96, cu sediul în mun. B., .. 73, jud. B., și intervenientul forțat C. I., cu domiciliul în mun. Suceava, ., ., jud. Suceava.
Obligă pârâta . la plata sumei de 367 de lei daune materiale, 4000 lei daune morale și 1513 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. BI /tehnored., Jud. BI/PME
4 ex. 02.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3615/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3610/2015. Judecătoria... → |
|---|
