Pretenţii. Sentința nr. 5265/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5265/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 5265/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 22.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – H. A.
Sentința civilă nr. 5265
La ordine judecarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanții C. I. și C. R., în contradictoriu cu pârâții C. B. – Sucursala B. și C. I. de Insolvență B. L..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.05.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria D., la data de 13.03.2014 sub nr._ reclamanții C. I. și C. R., au chemat în judecată pârâții C.E.C. B. S.A. – Sucursala B. și Cabinetul I. de Insolvență B. L. B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea C.E.C. B. –Sucursala B. la plata sumei de 129.930 lei, respectiv Cabinetul I. de Insolvență B. L. B. la plata sumei de 80.161 lei.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire, reclamanții au depus în copie, un set se înscrisuri, printre care, Încheierea din 16.09.2011 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, sentința civilă nr. 2263/08.11.2010 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._, contract de credit nr. 33/20.10.2000, contract de ipotecă nr. 51/20.10.2000, Hotărârea nr. 12 din 26.02.2014 a Curții de Apel Suceava.
Prin sentința civilă nr._, Judecătoria D. a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței noastre, astfel că la data de 19.11.2014 pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat dosarul nr._ .
La data de 29.01.2015, pârâtul C. I. de Insolvență B. L., a depus întâmpinarea prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., apreciind că Tribunalul B. este instanța competentă să judece prezenta cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta C. B. SA a depus la data de 02.03.2015, note de ședință, prin care a solicitat admiterea excepției necompeteneți materiale a Judecătoriei B.. Pârâta a mai solicitat, de asemenea, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
La termenul de judecată din 12.05.2015, reclamanții au depus precizări privind cuantumul pretențiilor solicitat, respectiv solicită obligarea pârâtei C. B. SA la plata sumei de 129,930 lei și obligarea pârâtei C. I. de Insolvență B. L. B., la plata sumei de 80.161 lei.
Instanța a rămas în pronunțare excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
I. Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției de necompetență materială a Judecătoriei B., instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanții C. I. și C. R. au solicitat obligarea pârâtei C. B. SA la plata sumei de 129,930 lei și obligarea pârâtei C. I. de Insolvență B. L. B., la plata sumei de 80.161 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29.01.2015, pârâta C. I. de Insolvență B. L. B., a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B..
În drept, potrivit art. 248 alin. (1) din noul C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a procesului, iar art. 132 alin. (1) din codul de procedură civilă instituie obligativitatea stabilirii instanței competente, atunci când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia.
În vederea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010, au fost modificate dispozițiile art. 95 pct. 1, fiind adoptata propunerea Guvernului ca ”Tribunalul sa judece in prima instanța toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instanțe.”
Potrivit art. 94 alin. 1 lit) j Cod procedură civilă, judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Prin urmare, în competenta materiala a Tribunalului ca prima instanța vor intra, aplicând criteriul valoric, cererile al căror obiect are o valoare de peste 200.000 de lei, fără a încălca competenta după materie a altor instanțe.
Potrivit art. 98 alin. 1 Cod procedură civilă, competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
Conform art. 99 alin. 2 Cod procedură civilă când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete de cerere principale întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de aceea pretenție care atrage competența instanței de grad mai înalt. Dacă în cazul art. 99 alin. (2), textul se referă in terminis doar la ipoteza în care cererile formulate de mai mulți reclamanți decurg din raporturi juridice distincte și neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, în ipoteza în care acestea sunt întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, operează un caz de prorogare legală de competență, similar celui prevăzut de art. 99 alin. (2), în favoarea instanței de grad mai înalt. O asemenea soluție se întemeiază atât pe interpretarea a contrario a celor două alineate ale art. 1001), cât și, mai ales, pe interpretarea coroborată a art. 99 alin. (2) și a art. 100 NCPC: pentru identitate de rațiune, prorogarea de competență operează dacă între obiectul și cauza cererilor principale este o strânsă legătură care face necesară judecarea lor împreună, chiar dacă cererile se îndreaptă împotriva unor pârâți diferiți. Așadar, prestațiile, deși individualizate, concură la realizarea unei lucrări unice, iar probele administrate sunt comune. La această soluție a ajuns și literatura de specialitate de dată recentă(I. L., Noul Cod de procedură civilă-Comentariu pe articole, Editura C.H. B., 2011, p. 180 și Gh.-L. Z. în Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat-volumul I, Coord. V. M. C. și M. N., Editura Universul Juridic, 2013, p.302).
Din modul de concepere a cererii de chemare în judecată și din precizările făcute de reclamanți în timpul judecății, reiese că capetele de cerere formulate împotriva celor doi pârâți au aceeași cauză, întemeindu-se pe executarea unui contract de ipotecă, deși executarea silită a contractului principal ce l-a garantat, a fost declarată prescrisă prin Sentința nr. 2145/08.11.2010 a Judecătoriei D.. Astfel, se solicită restituirea sumelor de bani încasate de pârâta C. B. în urma vânzării bunului ipotecat și onorariul lichidatorului judiciar. Prin precizările depuse la termenul din 12.05.2015, reclamantul a solicitat obligarea C. B. la plata sumei de 129.930 lei și a Cabinetului I. de Insolvență B. L. la plata sumei de 80.161 lei, respectiv un total în cuantum de 210.091 lei, subliniind că dorește obligarea în solidar a pârâților la plata sumelor de bani amintite.
Mai mult, valorificarea imobilului s-a realizat în cadrul procedurii insolvenței, prin ridicarea suspendării executării silite asupra bunurilor aflate în patrimoniul ., dispusă prin Încheierea nr. 16/06.07.2009 a Tribunalului B. în dosarul nr._ (f.44 dosar_ al Judecătoriei D.). Astfel, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 120 C.proc.civ., potrivit cărora:”Cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție îȘi are sediul debitorul.”
Față de aspectele arătate mai sus, instanța reține că instanța competentă teritorial și material să judece prezenta cerere privind obligarea C. B. la plata sumei de 129.930 lei și a Cabinetului I. de Insolvență B. L. la plata sumei de 80.161 lei este Tribunalul B. și pe cale de consecință va admite excepția necompetenței materiale invocată de Cabinetul I. de Insolvență B. L. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., invocată de către pârâta C. I. DE INSOLVENȚĂ B. L., prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C. I., domiciliat în D., .. 80, jud. B. și S.C. F. Intercom SRL prin reprezentant C. R., cu același domiciliu, în contradictoriu cu pârâții C.E.C. B. S.A. - SUCURSALA B., cu sediul în B., Piața Revoluției nr. 7, jud. B. și C. I. DE INSOLVENȚĂ B. L., cu sediul în B., .. 5, jud. B., în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 6/12.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3158/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 5296/2015.... → |
|---|
