Pensie întreţinere. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 20245/197/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDEȚUL B.
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 06.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. V. - I.
GREFIER: G. E. - A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ,,pensie de întreținere,, formulată de reclamanta, C. E., în contradictoriu cu pârâtul, Bărbăscu N. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 29.11.2013, respectiv 06.12.2013, când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2013 sub nr._, reclamanta Csorik E., în calitate de reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul Bărbăscu N. L. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună majorarea pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul prin Sentința Civilă nr._/27.09.2010 pronunțată de Judecătoria B. în favoarea minorei Bărbăscu Z. S. (născută la data de 31.08.2008) și stabilirea pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net realizat de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr._/27.09.2010 pronunțată de Judecătoria B., sentință îndreptată prin încheierea pronunțată în data de 27.10.2010, s-a dispus încredințarea minorei Bărbăscu Z. S. spre creștere și educare, reclamantei, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 550 de lei/lună.
Reclamanta a mai arătat că de la pronunțarea sentinței și până la data formulării acțiunii, au crescut nevoile minorei și cheltuielile necesare pentru creșterea și educarea acesteia, crescând și venitul net realizat de pârât.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 529, art. 530, art. 531, art. 532 C.civ.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 7-51).
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantă ca nefondată, stabilirea în sarcina reclamantei și în favoarea minorei a echivalentului bănesc al obligației de întreținere lunară în natură și stabilirea în sarcina ambelor părți și în favoarea minorei a echivalentului bănesc al obligației de întreținere în natură, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că prin sentința civilă nr._/27.09.2010 a fost stabilit și un program de vizitare al minorei de către pârât, program modificat ulterior și stabilit definitiv și irevocabil prin Decizia civilă nr. 53/A/30.05.2013 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și familie B.. A mai menționat pârâtul-reclamant că pe lângă obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr._/27.09.2010 și pe care o plătește în mod regulat, are și o contribuție în natură la creșterea, educarea și îngrijirea minorei atunci când minora se află la el.
Pârâtul-reclamant a învederat că prin sentința civilă nr._/27.09.2010 s-a stabilit în mod implicit și contribuția în natură a reclamantei-pârâte la cheltuielile de creștere și educare ale minorei si pentru a se lămuri în mod explicit chestiunea obligației de întreținere care incumbă acestei din urmă părți, a solicitat să se stabilească în funcție de veniturile reclamantei-pârâte, cuantumul echivalentului bănesc la respectiva contribuție.
În drept pârâtul-reclamant și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 263, art. 402, art. 529 și art. 530 C.Civ.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantei-pârâte. Pârâtul-reclamant a depus la dosar, în fotocopii, înscrisuri (f.66-109).
Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională și răspuns la întâmpinare solicitând respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. Reclamanta-pârâtă a arătat că la momentul pronunțării sentinței civile nr._/27.09.2010 pârâtul avea un venit de aproximativ 2000 de lei iar în prezent are un venit de 3200 de lei, învederând că cererea de majorare a pensiei de întreținere este justificată.
Reclamanta-pârâtă a mai arătat că pe perioada în care a locuit cu tatăl, minora nu a beneficiat de nicio întreținere în natură din partea acestuia.
Reclamanta pârâtă a solicitat prin întâmpinarea la cererea reconvențională și răspunsul la întâmpinare încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului-reclamant reconvențional și proba testimonială cu martora V. Editka.
În drept au fost invocate prevederile art. 205, art. 149, art. 150 C.pr.civ.
Odată cu întâmpinarea la cererea reconvențională și răspunsul la întâmpinare reclamanta-pârâtă a depus și înscrisuri (f. 120-188).
Pârâtul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei și menținerea obligației de plată a pensiei de întreținere la suma de 550 de lei. A învederat că pe lângă plata pensiei de întreținere, are și o contribuție suplimentară în natură la creșterea, îngrijirea și educarea minorei, arătând că acest fapt rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecată din data de 15.11.2013 instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, respingând celelalte probe solicitate ca nefiind utile soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr._/27.09.2010 pronunțată de Judecătoria B. sentință îndreptată prin încheierea pronunțată în data de 27.10.2010 (f. 45-51), instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant, încredințarea spre creștere și educare către reclamanta-pârâtă a minorei Bărbăscu Z. Sanziana (născută la data de 31.08.2008) și obligarea pârâtului-reclamat la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 550 de lei lunar de la data introducerii acțiunii până la majoratul acesteia.
Instanța constată că în materia obligațiilor legale de întreținere, hotărârea judecătorească nu beneficiază de autoritate de lucru judecat, art. 531 alin. 1 C.civ. prevăzând că în situația în care se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Prin urmare, modificarea cuantumului sumei datorate cu titlu de pensie de întreținere se poate efectua numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ două condiții: modificarea nevoii celui care primește întreținerea și modificarea veniturilor realizate de către debitorul întreținerii.
În cauza de față, instanța constată că situația de fapt avută în vedere la momentul pronunțării Sentința Civilă nr._/27.09.2010, prin care a fost stabilit cuantumul pensiei de întreținere la suma de 550 de lei vechi, s-a modificat.
Astfel, s-a modificat starea de nevoie în care se afla minora, aceasta fiind direct proporțională cu vârsta acesteia.
De asemenea s-a modificat și starea de fapt privind veniturile pârâtului reclamant, întrucât în prezent pârâtul reclamant este angajat la S.C. Electrica Furnizare S.A. și obține un venit mediu net lunar în valoare de 3308 lei după cum rezultă din adeverința de venit de la dosar eliberată de societatea angajatoare a pârâtului (f. 199).
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere instanța va avea în vedere dispozițiile art. 529 alin. 2 C.civ., care prevede că atunci “Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil”, având în vedere că din actele și lucrările dosarului rezultă că pârâtul nu are un alt copil minor în întreținere.
De asemenea, pentru stabilirea cuantumului întreținerii, instanța va avea în vedere și că prin Decizia civilă nr. 53/A/30.05.2013 pronunțată de către Tribunalul pentru Minori și familie B. a fost stabilit un program de vizită al minorei de către pârâtul reclamant.
Instanța reține că legiuitorul a lăsat la aprecierea instanței stabilirea cuantumului exact al pensiei de întreținere, în limita de până la o pătrime din veniturile lunare nete ale debitorului pensiei, în situația în care acesta are doar un copil în întreținere.
Deci, la stabilirea pensiei de întreținere, trebuie avută în vedere situația de fapt din speță, instanța nefiind obligată să acorde în toate cazurile pensia de întreținere la valoarea de un sfert din veniturile nete lunare ale debitorului întreținerii.
Astfel, există situații în care debitorul întreținerii este complet dezinteresat de minorul aflat în întreținerea sa și există situații în care debitorul urmărește să aibă raporturi familiale normale cu acesta.
În cauza de față, instanța reține că prin Sentința Civilă nr._/27.09.2010 minora a fost încredințată reclamantei-pârâte spre creștere și educare, însă potrivit programului de vizită stabilit prin Decizia civilă nr. 53/A/30.05.2013, la anumite intervale de timp, minora locuiește și la pârâtul-reclamant.
Este evident că în perioadele în care minora se află la pârâtul-reclamat pentru mai multe zile, acesta prestează întreținere în natură față de minoră, instanța referindu-se aici la nevoile elementare, de hrană, îmbrăcăminte.
Față de prevederile art. 529 alin. 2 C.civ., dacă instanța ar stabili în sarcina pârâtului-reclamant o obligație de plată a unei pensii de întreținere de o pătrime din veniturile nete lunare ale debitorului întreținerii, având în vedere că acesta prestează și întreținere în natură față de minoră în perioadele stabilite în programul de vizită, s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor legale arătate, deoarece pârâtul-reclamant ar contribui la cheltuielile de creștere și educare ale minorei peste limita de o pătrime stabilită de legiuitor.
În concluzie, instanța nu va stabili pensia de întreținere datorată minorei de către pârâtul reclamant la o pătrime din veniturile nete lunare ale acestuia, ci sub acest nivel.
Raportat la situația de fapt din speță, instanța consideră oportun ca pensia de întreținere să fie stabilită în bani sub forma unei sume fixe.
Având în vedere că instanța va stabili pensia de întreținere în sarcina pârâtului-reclamant în bani sub forma unei sume fixe, instanța va respinge cererea pârâtului-reclamat de a stabili în sarcina sa și în favoarea minorei echivalentul bănesc al obligației de întreținere în natură.
Față de considerentele arătate, instanța constată că nevoile minorei au crescut pe măsura înaintării în vârstă, iar venitul obținut de pârât s-a majorat față de momentul la care a fost anterior stabilită pensia de întreținere în sarcina acestuia, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată și va majora de la 550 de lei lunar la 700 de lei lunar pensia de întreținere datorată de pârâtul reclamant minorei Bărbăscu Z. S. (născută la data de 31.08.2008). Va respinge ca neîntemeiată cererea de stabilire a pensiei de întreținere la un cuantum de 25% din venitul net lunar realizat de pârâtul reclamant.
Relativ la momentul de la care se datorează plata pensiei de întreținere, instanța reține că principiul în această materie este dat de art. 532 alin. 1 C. Civ., care stabilește că pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Astfel pârâtul reclamant va fi obligat la plata sumei de 700 de lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 01.08.2013 și până la majoratul minorei, iar suma va fi indexată, de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației conform art. 531 alin. 2 C.civ.
În privința cererii reconvenționale formulată de pârâtul-reclamant, prin care s-a solicitat stabilirea în sarcina reclamantei-pârâte și în favoarea minorei a echivalentului bănesc al obligației de întreținere lunară în natură, instanța o va respinge ca neîntemeiată.
Referitor la modalitatea de executare a pensiei de întreținere, legiuitorul a stabilit la art. 530 alin. 1 C.civ. că obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. La alin. 2 de la același articol se prevede că dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, iar la alin. 3se pevede că pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere.
După cum rezultă din textul de lege, ca regulă, obligația de întreținere se execută în natură iar la aliniatul 3 al art. 530 C.civ. s-a prevăzut că instanța poate stabili pensia de întreținere sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținerea. Astfel, în situația în care minorul are stabilită locuința la unul dintre părinți iar acesta își execută obligația de întreținere în natură, nu mai este necesar să se stabilească și echivalentul bănesc al obligației de întreținere lunare în natură.
Instanța reține că, după cum s-a stabilit în Sentința Civilă nr._/27.09.2010, minora Bărbăscu Z. S. a fost încredințată reclamantei pârâte spre creștere și educare. Din probele de la dosar rezultă că reclamanta pârâtă prestează obligația de întreținere în natură față de minoră, prin asigurarea celor necesare traiului, pârâtul reclamant recunoscând acest lucru în cererea reconvențională. Având în vedere toate acestea, stabilirea în sarcina reclamantei pârâte și în favoarea minorei a echivalentului bănesc al obligației de întreținere lunare în natură, nu se justifică.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., constatând că pârâtul-reclamant este partea care a căzut în pretenții, instanța îl va obliga pe acesta la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă Csorik E., cu domiciliul în mun. B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Bărbăscu N. L., CNP_, cu domiciliul în mun. B., ., ., ..
Majorează pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului-reclamant prin Sentința Civilă nr._/27.09.2010 pronunțată de Judecătoria B. sentință îndreptată prin încheierea pronunțată în data de 27.10.2010, în favoarea minorei Bărbăscu Z. S. născută la data de 31.08.2008, de la suma de 550 de lei lunar la suma de 700 de lei lunar (sumă ce va fi indexată, de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației), începând cu data introducerii cererii: 01.08.2013 și până la majoratul minorei.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei-pârâte de stabilire a pensiei de întreținere la un cuantum de 25% din venitul lunar net realizat de pârâtul-reclamant.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant privind stabilirea în sarcina reclamantei-pârâte și în favoarea minorei a echivalentului bănesc al obligației de întreținere lunare în natură.
Obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 150 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat ales.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 06.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. V.-I. G. E. -A.
Red./Dact. S.V.I..
06.12.2013– 4ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria BRAŞOV | Curatelă. Sentința nr. 28/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
