Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 7816/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7816/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 30452/197/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
JUDEȚUL B.
DOSAR Civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.7816
Ședința publică din 16.07.2015
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER :A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanții B. V. I., B. V. F., A. D., A. G., A. I., C. L., D. A. și O. V. în contradictoriu cu pârâta . ca obiect acțiune în constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 08.06.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a se pronunța în cauză, a amânat pronunțarea pentru data de 24.06.2015, 30.06.2015, 02.07.2015, 16.07.2015.
JUDECĂTORIA
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /20.11.2013 reclamanții B. V. I., B. V. F., A. D., A. G., P. I., A. I., C. L., D. A. și O. V., în contradictoriu cu pârâta . solicitat să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, stabilind totodată prețul pe care reclamanții să îl plătească conform dispozițiilor legale în materie. Cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că raporturile juridice dintre părți s-au născut din anul 2002 ; că potrivit OUG nr. 40/1999 întrucât spațiul era în patrimoniul . trebuia, în baza art. 10 să îi notifice pentru a încheia un nou contract de închiriere ; s-a mai arătat că reclamanții dețin legal imobilul, care a fost dezmembrat și au încercat de mai multe ori să încheie cu pârâta un contract întrucât au făcut investiții în imobil în ultimii 20 de ani . S-a mai precizat că la data la care reclamanții au formulat cereri de cumpărare pentru spațiile locative, condițiile impuse de Decretul Lege nr. 61/1991 și Legea nr. 85/1992 erau îndeplinite, iar vânzarea – cumpărarea de locuințe a fost reglementată prin Legea nr. 85/1992 și date fiind și prevederile Legii nr. 17/1994, imobilele trebuiau înstrăinate către salariați . În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 85/1992 și ale Legii nr. 17/1994 ( f 3-5-vol. I). Reclamanții a depus Nota de ședință de la fila 156-157- vol. I în care au precizat fiecare pentru care apartament solicită a se da o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare.
Pârâta a depus întâmpinare ( f 197-200-vol. I) solicitând respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Pe cale de excepție a invocat excepția autorității de lucru judecat arătând că cererea reclamanților a făcut obiectul dosarului civil nr._ în care Judecătoria B. a respins acțiunea acestora, prin sentința civilă nr. 7396/14.09.2007, menținut prin decizia civilă 28/07.02.2008 a Tribunalului B. prin care s-a respins apelul și decizia nr. 168/R/21.05.008 a Curții de Apel B., prin care s-a respins recursul.
La primul termen de judecată întrucât reclamantul O. V. nu a timbrat acțiunea instanța a admis excepția de netimbrare a cererii formulată de acesta.
După primul termen de judecată reclamanții au depus o Notă de ședință ( f 184-186-vol. II).
Întrucât la termenul de judecată din data de 17.11.2014 s-a arătat că Pleșuvu I. a decedat și s-a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor, instanța la termenul de judecată din data de 19.01.2015 a disjuns cererea formulată de acest reclamant și a pus în discuție în cauza de față excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, rămânând în pronunțare pe excepție. Cauza a fost repusă pe rol la data de 12.02.2015, instanța punând în discuție excepția autorității de lucru judecat la termenul din data de 08.06.2015.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat , instanța reține următoarele:
P. Sentința civilă nr. 7396/C/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ ( nr. vechi_/2005 ) s-a respins acțiunea reclamanților A. I., A. G., B. V. I., C. L., D. A., O. V., PLEȘUVU I. și G. A. și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de S. D., acțiune prin care reclamanții a solicitat obligarea pârâtei . le vândă locuințele și suprafețele de teren aferente conform Legii nr. 85/1992 cu plata în rate, la prețul specificat în normele legale incidente, precum și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii. Reclamanții și intervenienta și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 85/1992 .
În motivarea sentinței instanța a reținut că între reclamanți și pârâtă au fost încheiate contracte de închiriere, astfel A. I. contract nr. 166/29.01.2004, A. G. contract nr. 3130/30.11.2001, B. V. I. contract nr. 689/21.03.2002, C. L. contract nr. 1339/21.08.2003, D. A. contract nr. 1933/27.06.2000, O. V. contract nr. 1127/15.07.2004, locuințe situate în B., .. 68 . Instanța a reținut că Legea nr. 85/1992 se referea la vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, astfel că reclamanții trebuiau să facă dovada faptului că imobilele ce au făcut obiectul contractelor de închiriere încheiate cu pârâta se încadrau în dispozițiile Legii nr. 85/1992, ori pârâta, . proprietar imobilelor în cauză, aceasta fiind o societate cu capital integral privat, numai Adunarea Generală a Acționarilor putea hotărî vânzarea activelor societății, printre care și imobilele solicitate a fi vândute de reclamanți.
Sentința a fost menținută prin Decizia civilă 28/07.02.2008 a Tribunalului B. prin care s-a respins apelul ( f 146-150-vol. II) și Decizia nr. 168/R/21.05.008 a Curții de Apel B., prin care s-a respins recursul .
P. cererea care face obiectul dosarului de față aceeași reclamanți ( mai puțin G. A. și intervenienta), dar în plus soții unor reclamanți din primul dosar și anume B. V. F. și A. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâta . se dea o hotărâre care „ să țină loc de contract de vânzare cumpărare, stabilind totodată prețul pe care trebuie „ să îl plătească „ conform prevederilor legale în materie „, indicându-se ca și temei de drept al cererii Legea nr. 85/1992 și Legea nr. 17/1994 . Evitând să facă referire la ce contracte dețin reclamanții, aceștia motivează evaziv cererea arătând că au avut întotdeauna contracte de închiriere valabile încă din anul 2002, astfel că dețin imobilele cu titlu valabil conform Legii 17/1994 și pe cale de consecință au dreptul să cumpere spațiile în baza Legii nr. 85/1992 .
Din actele depuse în dosar reiese că la începutul anului 2014 reclamanții au fost notificați de pârâtă să elibereze apartamentele pe care le dețineau, probabil acesta fiind motivul introducerii cererii de față.
Din toate actele depuse la dosarul cauzei reiese că după pronunțarea Sentinței civile nr. 7396/C/14.09.2007 a Judecătoriei B. în dosarul civil nr._ , imobilul în care locuiau reclamanții a fost dezmembrat, fiind depus RET întocmit de G. A. în dosarul civil nr._/197/2008, dosar în care reclamanții de față au formulat o cerere privind obligarea pârâtei să le vândă aceleași apartamente însă în baza Legii 112/1995 ( acea cerere având altă cauză decât aceea care a făcut obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei B. și decât aceea din dosarul de față ) cerere respinsă prin Sentința civilă nr. 6755/18.04.2013 rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1153/R/07.10.2013 a Tribunalului B. .
Potrivit art. 430 din NCPC „ (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.”
Conform art. 431 din NCPC privind efectele lucrului judecat „ (1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. „
Noul Cod de procedură civilă plasează autoritatea de lucru judecat în rândul efectelor hotărârii judecătorești, unificând reglementarea autorității de lucru judecat ca prezumție legală, absolută și irefragabilă a hotărârii judecătorești de adevăr judiciar, prin noul cod atribuindu-se exclusiv statutul de instituție de drept procesual .
Articolul 431 alin. 1 dă expresia funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți în condiții de identitate de părți, obiect și cauză . Mijlocul procesual de asigurare a respectării funcției negative a lucrului judecat este invocarea excepției autorității de lucru judecat . Efectul pozitiv al lucrului judecat sau natura lui probatorie este puterea de lucru judecat, reglementată de art. 431 alin. 2 din NCPC, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare parte are posibilitatea de a opune lucrului anterior judecat, într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. În acest caz nu este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai prin considerente . Remediul procesual pentru respectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive este invocarea excepției procesuale a autorității de lucru judecat, în condițiile art. 432 NCPC ( Noul Cod de Procedură civilă- Comentariu pe articole, G. B. s.a., Ed,. Hamangiu 2013, pag 810 ) .
Față de aceste dispoziții legale instanța reține că efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești are doua accepțiuni: stricto sensu semnifică autoritatea de lucru judecat (bis de eadem), care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză (exclusivitatea) și lato sensu semnifică puterea de lucru judecat (res judicata), care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul si ca nu trebuie contrazisă de o alta hotărâre (obligativitatea).
“Autoritatea de lucru judecat”și “puterea de lucru judecat” nu sunt sinonime, astfel autoritatea de lucru judecat constituie o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invoca obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect si aceeași cauză.
Cu alte cuvinte, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză si obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat este consacrată conform art. 430 din NCPC ca efect al hotărârii judecătorești (nu doar excepție procesuală sau prezumție de lucru judecat, ca în vechea reglementare).
Instanța îmbrățișează opinia conform căreia, potrivit actualei reglementari s-a dorit renunțarea la sintagma “putere de lucru judecat” deoarece putea produce confuzii, iar sfera noțiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsă și asupra conținutului noțiunii de putere de lucru judecat. Rezultă că situațiile în care partea era obligată sa apeleze la invocarea puterii de lucru judecat ( nefiind în prezența unei stricte triple identități ) fac în prezent obiectul excepției autorității de lucru judecat.
În cauza dedusă judecății, se poate observa că în ceea ce privește părțile, există identitate parțială cererea de față fiind promovată între aceleași părți aflate în aceeași calitate ca și prima cerere, fiind formulată însă în plus de doi soți ai foștilor și actualilor reclamanți și anume B. V. F. și A. D., persoane care deși nu au fost titulare de contract sunt menționați în fișa locativă ca membrii de familie ai titularilor, însă nu invocă drepturi proprii, ci drepturi care intră în conținutul aceluiași raport juridic cu privire la care deja s-au pronunțat irevocabil instanțele anterioare .
În ceea ce privește obiectul, în opinia instanței acesta este identic, deși modalitatea de formulare este diferită, însă finalitatea cererii atât în primul dosar, cât și în cel de față a fost încheierea contractelor de vânzare cumpărare cu pârâta prin intermediul instanței ( o obligare a pârâtei de a vinde apartamentele ), în baza Legii nr. 85/1992, la prețul stabilit în cuprinsul acestei legi. În noțiunea de obiect intră nu numai obiectul material ( pretenția concretă ), care este identic fiind vorba despre aceleași apartamente care au făcut obiectul primei cereri ( cu privire la care reclamanții au avut contracte de închiriere ), ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material și anume pretinsul drept al reclamanților de a cumpăra apartamentele cu privire la care au avut un drept de folosință în calitate de locatori ai pârâtei .
P. cauza cererii se înțelege fundamentul pretenției afirmate, adică situația de fapt calificată juridic . S-a reținut în doctrină că, cauza este reprezentată de instituția sau categoria juridică, ori de principiul de drept substanțial, pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa, iar cum soluția se pronunță într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept, ci și împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speță .
Referitor la cauză aceasta este identică în ambele cereri, reclamanții invocând obligarea pârâtei la vânzarea imobilului și respectiv, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare în baza Legii nr. 85/1992, fiind practic inadmisibil a se analiza a doua oară dacă se poate încheia sau nu un contract de vânzare cumpărare în baza Legii 85/1992, în condițiile în care instanța a stabilit irevocabil că imobilul în litigiu este proprietatea pârâtei care, dată fiind calitatea sa de persoană juridică de drept privat, nu poate fi obligată să vândă imobilul și nici instanța nu poate concretiza această obligație într-o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare cumpărare, dacă obligația de vânzare nu există. Indicarea ca și temei juridic a Legii nr. 17/1994 nu poate fi considerată cauză a cererii de față, întrucât pretenția din cererea de față nu are nicio legătură cu această lege.
Instanța are convingerea că reclamanții inițiali au formulat prezenta cerere în maniera de față tocmai pentru a trage de timp și a nu ajunge în situația de a fi evacuați, această ultimă cerere fiind de fapt a treia promovată în ultimii zece ani, fără finalitate și cu cheltuieli pentru reclamanți.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța reține că este putere de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă analizată în cauza care face obiectul dosarului de față și aceea soluționată irevocabil prin Sentința civilă nr. 7396/C/14.09.2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ ( nr. vechi_/2005 ) și pentru a se da eficiență efectului pozitiv al acelei hotărâri judecătorești, în lumina noilor dispoziții procedurale din art. 431-432 din NCPC, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții B. V. I., B. V. F., A. D., A. G., P. I., A. I., C. L., D. A..
Întrucât pentru cererea formulată de reclamantul O. V. instanța a admis excepția de netimbrare, va anula cererea ca netimbrată .
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Anulează ca netimbrată cererea formulată de reclamantul O. V. domiciliat în B., .. 72, . împotriva pârâtei . sediul în B., .. 66, jud. B. .
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții B. V. I., B. V. F. ambii domiciliați în B., .. 38, . cu locuința efectivă în B., .. 72, ., A. D. și A. G. ambii domiciliați în B., ., jud. B., A. I. domiciliat în B., .. 72, ., C. L. domiciliată în B., ., jud. B., D. A. domiciliat în B., .. 72, . împotriva pârâtei . sediul în municipiul B.,.. 66, jud. B., J/08-367/1994 având ca obiect „pronunțare hotărâre care să țină loc de act autentic.”
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Calea de atac se va depune la Judecătoria B. .
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. A. I.
Red./Dact LS- 16. 07.2015
11 ex., 9 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7912/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7683/2015. Judecătoria... → |
|---|
