Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 195/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 195/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 33120/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 195/2015
Ședința publică de la 13.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-E. T.
GREFIER:L. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 13.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
JUDECĂTORIA:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.12.2013 sub nr. de mai sus, reclamanta S. R.-E., prin reprezentant convențional avocat D. V. ( cu împuternicire avocațială la fila 57), a chemat în judecată pe pârâtul P. R.-G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța pe cale de ordonanță președințială, să dispună:
- suplinirea consimțământului scris al pârâtului P. R. G. cu privire la deplasarea minorei P. A.-M. în LONDRA, MAREA BRITANIE, în modalitatea autorizării reclamantei de a realiza scoaterea și . țară fără acordul expres, autentic, al pârâtului, în perioada 31 IANUARIE 2015-08 FEBRUARIE 2015 ( potrivit modificării cererii, prin nota scrisă de la fila 58), în temeiul art. 31 alin. (3) coroborat cu art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, raportat la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
- obligarea pârâtului la predarea către reclamantă a pașaportului minorei eliberat de autoritățile americane, în vederea deplasării în străinătate, în temeiul art. 2 și art. 6 din Legea nr. 248/2005.
- suplinirea consimțământului scris al pârâtului P. R. G. pentru eliberarea de către autoritățile române a unui pașaport simplu electronic sau a unui pașaport simplu temporar, după caz, pentru minora P. A. M., în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 raportat la art. 2, art. 17 alin. (1) și art. 171 din Legea nr. 248/2005.
Cu cheltuieli de judecată.
In motivare, în esență, s-a arătat că din relația de concubinaj a părților litigante a rezultat minora P. A. M., copil născut în Statele Unite ale Americii, părinții despărțindu-se în fapt în cursul lunii iulie 2014, copilul rămânând în grija mamei.
S-a mai învederat că pârâtul înțelege să își exercite în mod abuziv drepturile sale părintești, refuzând fără motiv real si întemeiat de a-i preda reclamantei pașaportul minorei și de a-și da acordul cu privire la deplasarea acesteia în Londra, Marea Britanie, timp de o săptămână, fiind și notificat notarial în acest sens, fără rezultat pozitiv, cu toate că efectuarea acestei deplasări în Londra, Marea Britanie, este benefică pentru un copil de 4 ani, acesta având posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la evenimente care ar avea o înrâurire benefica asupra dezvoltării sale intelectuale si sociale.
S-a mai indicat că refuzul pârâtului este evident unul abuziv, în condițiile în care acesta condiționează acordul său cu privire la plecarea copilului din țară de încheierea unei tranzacții imobiliare între reclamantă și pârât, tranzacție imobiliară care nu are nicio legătură cu noțiunea de interes superior al minorului, pârâtul folosindu-se de drepturile sale părintești în scopul de a o șantaja pe reclamantă și de a o obliga să îi transfere dreptul de proprietate asupra unui imobil proprietate persoanală în schimbul exprimării acordului său cu privire la plecarea copilului din țară.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 2, art. 6, art 17 alin. (1), art. it, art. 30 alin. (1) lit. b), art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005, art. 18 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, raportate la dispozițiile art. 107 si art. 265 din Codul Civil.
In probațiune, s-au solicitat înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost taxată judiciar cu suma de 20 lei. ( fila 4)
Pârâtul P. R.-G., prin reprezentant convențional avocat G. Pomana ( cu împuternicire avocațială la fila 33), a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. ( fila 30-32)
Cu cheltuieli de judecată.
In motivare, în esență, s-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada urgenței pentru care solicită luarea acestei măsuri pe calea ordonanței președințiale, nici dovada prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
S-a mai învederat că o minoră în vârstă de 4 ani, pentru a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni în contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la evenimente despre care spune reclamanta că ar avea o înrâurire benefică asupra dezvoltării sale intelectuale și sociale, nu este nevoie să plece din țară cu persoane necunoscute ei (în speță concubinul mamei, în vârstă de 64 de ani), în condițiile în care dezvoltarea intelectuală a minorei poate avea loc și în familie, alături de tatăl său, petrecându-și sărbătorile împreună cu acesta, frecventând cursurile unei grădinițe ș.a.
S-a mai indicat că nu este corespunzător adevărului nici faptul că pârâtul și-ar exercita în mod abuziv drepturile părintești și nici faptul că pârâtul ar fi refuzat să se prezinte la notar, în data de 28.11.2014, dimpotrivă, s-a prezentat, însă la ora 13,30, după ce anunțase în prealabil, atât pe notar cât și pe reclamantă că nu se poate prezenta la ora 10, sens în care înțelege să anexeze încheierea de certificare nr. 11/28.11.2014, ora 13,30 eliberată de Biroul Individual Notarial C. C. L..
S-a mai subliniat că reclamanta se află în prezent într-o relație concubinaj cu un bărbat de naționalitate engleză, care are vârsta de 64 de ani și care i-a cumpărat acesteia un autoturism în valoare de 30.000 euro și un apartament în valoare de 130.000 mii euro după doar 2 luni de când s-au cunoscut, de fiecare dată când reclamanta a fost plecată cu acest bărbat din țară minora locuind cu tatăl.
S-a concluzionat că reclamanta nu are un motiv temeinic sau vreo urgență (ex. probleme de sănătate, etc) pentru a obține acordul pârâtului de a scoate copilul din țară, tatăl nefiind de acord cu ieșirea minorei cu persoane necunoscute și mama sa din țară.
În drept, nu au fost invocate dispoziții legale.
În probațiune, s-a solicitat: înscrisuri, planșe fotografice, interogatoriul reclamantei.
În cursul judecății, s-a încuviințat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul părților, administrat la fila 82-84.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, că din relația de concubinaj a părților s-a născut minora P. A. M., în vârstă de 4 ani la data judecății, copilul rămânând în grija mamei, după despărțirea în fapt a părinților, din cursul lunii iulie 2014,
Față de refuzul pârâtului de a-și da acordul ca minorul să plece însoțit pe mama reclamantă în vacanța în Anglia, nici să predea acesteia pașaportul emis pe numele minorei de autoritățile americane ( copilul având dublă cetățenie, aspect necontestat de părți) și nici să-și dea acordul pentru emiterea unui nou pașaport emis de autoritățile române, s-a inițiat prezentul demers judiciar.
În drept,instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 17 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, în temeiul căruia: “ minorilor cetățeni români care nu se află în una dintre situațiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulație în străinătate li se eliberează pașapoarte simple electronice în următoarele condiții: a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;” “ Emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.”.
Tododată, instanța mai reține și aplicabilitatea prevederilor art.17 ind.2 din același act normativ, în conformitate cu care: “ Cetățenii români nu pot deține decât un pașaport simplu sau un pașaport simplu electronic valabil și, doar în situațiile prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. b) - d), pot deține, concomitent, și un pașaport simplu temporar.”
Nu în ultimul rând, instanța mai reține aplicabilitatea dispozițiilor art.996 alin.1 NCPC, potrivit cărora “ instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Concret, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite atât condițiile generale ale oricărei cereri în justiție ( privitoare la calitatea procesuală, capacitatea procesuală și interes), precum și condițiile de exercițiu speciale pentru acest tip de acțiune ( privitoare la urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului dreptului), doar în privința primelor două petite ale acțiunii, iar nu și pentru al treilea, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primele două petite ale acțiunii:
În primul rând, urgența luării măsurii ( existența “ cazului grabnic”) este reprezentată de temeinicia dezideratului mamei-reclamante, cumulativ cu lipsa oricărei dovezi a susținerilor pârâtului, privind eventualul pericol de care ar fi amenințată minora prin efectuarea călătoriei, în condițiile în care temerile acestuia sunt lipsite de orice suport probator, contrar dispozițiilor art. 249 NCPC.
În al doilea rând, caracterul vremelnic al măsurii este reprezentat de caracterul determinat al deplasării în străinătate, respectiv perioada determinată de 31 IANUARIE 2015-08 FEBRUARIE 2015 ( fila 58).
În al treilea rând, neprejudecarea fondului este reprezentat de faptul că instanța nu urmează a analiza temeinicia dreptului reclamantei în litigiu, care face obiectul dosarului nr._/197/2014, în care reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care instanța de tutelă să stabilească exercitarea autorității părintești asupra minorei P. A. M. în mod exclusiv de către mamă.
Tipic acestei proceduri speciale, admisibilitatea acțiunii de față este dublată și de temeinicia sa, față de faptul că, din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat că deplasarea, în circumstanțele speței, ar aduce vreo vătămare concretă minorului, vârsta nefiind, în sine, de plano, un impediment, majoritatea motivelor invocate de ( ambele) părți privind, în esență, situația personală litigioasă ( raporturile dintre soți), iar nu situația raporturilor părinte-copil.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că minorului îi va fi benefică deplasarea, cu însoțitorul indicat ( mama reclamantă) și văzând și refuzul expres al pârâtului ( astfel cum rezultă din răspunsul de la interogatoriu), instanța va admite primele în cauză, predarea pașaportului emis de autoritățile americane fiind necesar deplasării fetiței peste graniță, întrucât pașaportul reprezintă documentul de călătorie al minorului.
În ceea ce privește ultimul petit al acțiunii:
Instanța va respinge ca neîntemeiat un atare petit, față de împrejurarea că minora deține deja un pașaport, așadar un document de călătorie, neputând fi emis un al doilea document în lipsa retragerii din circuit a primului emis, concluzie la care conduc și dispozițiile art. 17 ind.2 din Legea nr. 248/2005.
În final, în ceea ce privește cheltuielile de judecată:
Sub acest aspect, instanța constată că ambele părți litigante au solicitat recuperarea costurilor judiciare efectuate în cauză, reclamanta făcând dovada suportării unui total de 5620 lei ( constând în 20 lei taxă judiciară depusă la fila 4 și onorariu avocațial în cuantum de 5600 lei depus la fila 85), iar pârâtul dovada suportării unei sume de 2000 lei ( constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila 34.
În privința onorariului avocațial solicitat de reprezentantul convențional al reclamantului, pârâtul a solicitat diminuarea onorariului, solicitare apreciată întemeiată de instanță, având în vedere natura obiectului cauzei ( care este de complexitate medie, care nu este unul de noutate, cauza fiind frecvent întâlnită pe rolul instantelor, efortul creator al avocatului paratului fiind astfel simțitor diminuat) și munca efectiv depusă de avocat, astfel cât aceasta a fost reclamată prin prezentarea la două termene de judecată, context în care, în temeiul art. 451 alin.2 NCPC, instanța va micșora onorariul avocatului reprezentant convențional al reclamantei, avocat D. V., de la suma de 5600 lei la suma de 3000 lei.
Totodată, dată fiind modalitatea parțială în care se va admite acțiunea, instanța, în temeiul art. 453 alin.1 NCPC, va dispune totodată compensarea cheltuielilor de judecată între părți până la concurența sumei de 1000 lei.
În consecință, față de culpa procesuală în care se află pârâtul pentru promovarea prezentului demers judiciar, în temeiul art. 453 alin.1 NCPC, instanța îl va obliga pe pârâtul P. R.-G. la plata către reclamanta S. R.-E. a sumei de 2020 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R.-E., prin reprezentant convențional avocat D. V., cu dom. în mun. B., ., . și cu domiciliul procesual ales la "Cabinet Avocat D. V." din București, .. 2B, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul P. R.-G., prin reprezentant convențional avocat G. Pomana, cu dom. în mun. B., .. 15, . și cu pârâtul SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ din Primăria mun.B., cu sediul în mun.B., ., jud.B..
Suplinește consimțământul scris al pârâtului P. R. G. cu privire la deplasarea minorei P. A.-M. ( născută la data de 26.05.2010, CNP_) în LONDRA, MAREA BRITANIE, în modalitatea autorizării reclamantei de a realiza scoaterea și . țară fără acordul expres, autentic, al pârâtului, în perioada 31 ianuarie-08 februarie 2015.
Obligă pe pârât la predarea către reclamantă a pașaportului minorei P. A.-M. eliberat de autoritățile americane, în vederea deplasării în străinătate.
Respinge ca neîntemeiat petitul de suplinire a consimțământului scris al pârâtului pentru eliberarea de către autoritățile române a unui pașaport simplu electronic sau a unui pașaport simplu temporar pentru minora P. A. M..
Ordonanța este EXECUTORIE.
În temeiul art. 451 alin.2 NCPC, micșorează onorariul avocatului reprezentant convențional al reclamantei, av. D. V., de la suma de 5600 lei la suma de 3000 lei.
În temeiul art. 453 alin.1 NCPC, dispune compensarea cheltuielilor de judecată între părți până la concurența sumei de 1000 lei.
În temeiul art. 453 alin.1 NCPC, obligă pe pârâtul P. R.-G. la plata către reclamanta S. R.-E. a sumei de 2020 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a fi depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13.01.2015
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-E. T. T. L.
Red.A.E.T.-15.01.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1547/2015. Judecătoria BRAŞOV | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
