Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 5837/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5837/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 14734/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5837
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei privind pe reclamanta G. A. A. și pe pârâtul G. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 16.10.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 23.10.2014, la 30.10.2014, apoi la 06.11.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.12.2013 sub nr._, reclamantul G. M. a chemat în judecată pe pârâta G. A. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i fie încredințat spre creștere și educare minorul G. M.-C., născut la data de 27.09.2007, să se stabilească domiciliul minorului la domiciliul său din orașul Otopeni, ., .; precum și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: Convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori, certificat de divorț nr. 144 din 09.01.2012, certificat de naștere copil minor, actul de identitate al reclamantului.
Pârâta, G. A. A., a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că prin Convenție a convenit cu reclamantul ca minorul să locuiască cu mama, iar reclamantul să îl poată vizita zilnic, fără a fi specificat un anumit orar sau alte condiții. Pârâta a mai precizat că reclamantul nu a fost stânjenit în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, cum a și recunoscut în cererea de chemare în judecată.
Pe cale reconvențională, pârâta a solicitat instanței ca domiciliul minorului să fie stabilit la actualul său domiciliu din București, sector 3, ..37-39, .> Pârâta a mai precizat că minorul beneficiază de condiții mai bune de locuit decât în fosta locuință, de un mediu mai bun de creștere și educare, inclusiv școlar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 496 Cod civil.
În susținere, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, anchetă psihosocială.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2014 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii principale, a admis excepția invocată și a anulat cererea de chemare în judecată ca netimbrată, instanța rămânând investită cu soluționarea cererii reconvenționale care a devenit cerere principală, inversându-se calitatea părților.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din căsătoria parților a rezultat minorul G. M.-C., născut la data de 27.09.2007, astfel cum rezultă din certificatul de naștere nr. 7311/02.10.2007 emis la data de 12.12.2012 de Primăria Sectorului 1 București(f. 6).
Potrivit certificatului de divorț nr. 144/09.01.2012(f. 5), s-a realizat acordul părților cu privire la desfacerea căsătoriei.
Potrivit convenției încheiată în procedura divorțului cu copii minori nr. 15/09.01.2012(f. 4), părțile s-au înțeles cu privire la următoarele aspecte: autoritatea părintească să fie comună; locuința minorului să fie la reclamantă, la adresa din orașul Otopeni, ., jud. Ilfov. Totodată, părțile au convenit și cu privire la plata pensiei de întreținere și cu privire la programul de vizitare al tatălui.
În drept, potrivit art. 6 alin 6 N. C. civ. „dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi.”
Cauza pendinte se încadrează în cele limitativ prevăzute de textele mai sus indicate, iar, dat fiind faptul că părțile s-au căsătorit la data de 03.11.2007, deci înainte de . noii reglementări, dispozițiile legii civile noi sunt incidente în măsura în care se întemeiază pe o situație juridică trecută care produce efecte viitoare.
Potrivit art. 496, alin. 1, 2 și 3 Cod Civil, copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord locuința copilului. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și copii după caz.
Conform art. 403 C.Civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.”
În concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța considera că de dispozițiile art. 8 din Convenția de Apărare a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale (ce fac parte integrantă din dreptul intern conform art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție), referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, trebuie să beneficieze atât părinții cât și copii, evident cu sublinierea că minorii sunt și trebuie să fie primii beneficiari ai acestui drept, atunci când interesele părinților lor sunt în conflict.
Pentru determinarea interesului minorului,trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă, interesând vârsta acestuia, precum și legăturile afective ce s-au stabilit între părinți și copil.
În cauza Monory contra României și în cauza Ignaccolo - Zenide contra României,s-asubliniat cu valoare de principiu că, în cazul în care copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima ei înșiși în mod clar propriile preferințe, instanța trebuie să promoveze interesele superioare ale acestora.
Având în vedere dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, precum și faptul că copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică și morală, cu echilibru socio-afectiv, drept afirmat și prin art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța considera că un asemenea climat de stabilitate și confort psihic presupune prezența mamei alături de minor, in raport de vârsta copilului.
Din referatul de anchetă socială efectuat de Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 3 București la domiciliul reclamantei(f. 47), reiese faptul că reclamanta locuiește la adresa din .-39, sector 3, la etajul 1, alături de concubinul său, într-un apartament format din trei camere și dependințe, corespunzător mobilate, curat întreținute, condiții bune pentru locuit. A fost găsit și minorul la domiciliul reclamantei, acesta fiind un copil normal dezvoltat și atașat de mamă.
Potrivit referatului de anchetă socială efectuat de Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 1 București(f. 54), pârâtul locuiește pe ., .. 1, . deținut în coproprietate cu mama sa. Locuința se compune din două camere și dependințe, corespunzător mobilate, pârâtul locuind cu mama sa, bunica paternă a minorului. Pârâtul a menționat, la momentul efectuării referatului că dorește stabilirea unui program de vizitare.
Din caracterizarea de la fila 60, reiese faptul că de situația școlară și disciplinară a elevului se interesează reclamanta.
În opinia Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în cauza Ignaccolo-Zenide c. României ( cererea nr._/1996 ), autoritățile trebuie să țină seama de interesele, de drepturile și libertățile minorilor, în special de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. În ipoteza în care contactele cu părinții riscă să amenințe aceste interese sau să încalce drepturile respective, autoritățile naționale trebuie să vegheze la stabilirea unui raport de proporționalitate între ele. Acest argument este reluat și în cauza Pini, Bertani, Manera și Atripaldi c. României, (cererile nr._/2001 și_/2001).
Potrivit Legii 272/21.06.2004 (publicată în M.Of., Partea I nr.557 din 23.06.2004) principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copii, iar art. 32 din aceeași lege prevede că „minorul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială”. Articolul 3 alin. 1 din Convenția O. cu privire la drepturile copilului (ratificată prin Legea 18/1990, republicată în M.Of. 314 din data de 13.06.2001) consacră același principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, „în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare cu prioritate”.
Prin urmare, solicitarea reclamantei ca instanța să încuviințeze stabilirea domiciliului minorului la aceasta, corespunde dispozițiilor legale de mai sus și nevoii minorului de a se dezvolta fizic și psihic într-un mod armonios.
Având în vedere concluziile referatelor de anchetă socială, afecțiunea deosebită a reclamantei pentru minor, împrejurarea ca de o lunga perioada copilul locuiește la mama, se apreciază că este în interesul superior al copilului ca locuința acestuia să fie la domiciliul reclamantei.
În consecință, instanța va admite cererea și va stabili locuința minorului la domiciliul reclamantei.
În temeiul art. 453 C.proc.civ, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată, având ca obiect stabilire domiciliu minor, formulată de reclamanta G. A. A., cu domiciliul ales în sector 2, București, .. 4, ., . cu pârâtul G. M., cu domiciliul în sector 1, București, ., ., .> Stabilește locuința minorului G. M.-C., născut la data de 27.09.2007, la reclamantă.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S/ 4 ex./30.12.2014
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Încheierea nr. 3323/2014.... | Tutelă - autorizări date tutorelui. Sentința nr. 4473/2014.... → |
|---|
