Plângere contravenţională. Sentința nr. 4371/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4371/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 4004/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4371
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.09.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petentul B. A. I. și pe intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 18.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 25.09.2014, apoi la 30.09.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.03.2013 sub nr._, petentul B. A. I., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov, a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/ 14.03.2013, solicitând instanței anularea procesului-verbal, exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/14.03.2013 a fost sancționat întrucât la data de 14.03.2013, circulând cu autoturismul_ pe DN 1 în dreptul localității Balotești, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare.
În esență, petentul a arătat că nu se face vinovat de cele reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.
Petentul a mai arătat că procesul-verbal nu conține elementele obligatorii prevăzute de dispozițiile O.G. 2/2001, fapt ce atrage nulitatea procesului-verbal.
Față de aspectele învederate, a solicitat instanței admiterea plângerii astfel cum a fost formulată
În dovedirea cererii, petentul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul C. D. A..
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. 195/2002, O.G. 2/2001, Legea 76/2012.
Petentul a depus la dosar, în copie, dovada de circulație.
Intimata Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că prin actul de constatare petentul, conducând autoturismul înmatriculat sub nr._, a fost sancționat întrucât la data de 14.03.2013 pe DN 1, în localitatea Balotești, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversare, pe sensul de mers al autoturismului.
În drept, încadrarea juridică a contravenției este art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, iar procesul-verbal de contravenție . nr._/17.03.2013 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 17 din OG 2/2001.
Intimata a depus la dosarul cauzei următoarele: C.D. înregistrare, copie proces-verbal de contravenție . nr._/14.03.2013, dovada de comunicare a procesului-verbal.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.03.2013 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda de 300 de lei (4 puncte-amendă) și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru că în data de 14.03.2013, ora 17:28, acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pietonii se aflau în traversare pe sensul său de deplasare, București către Ploiești, pe DN1,fiind filmat cu autospeciala MAI_, contravenție prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Situația de fapt reținută este reglementată de dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În privința motivului de nulitate a procesului-verbal de contravenție invocat de petent, respectiv faptul că agentul constatator nu a realizat o descriere corespunzătoare a faptei contravenționale și a împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, instanța reține următoarele:
Acest aspect privitor la faptul că nu s-au descris toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite se încadrează în dispozițiile art. 16 din O.U.G. 2/2001, a căror nerespectare ar putea atrage nulitatea relativă a procesului-verbal numai în măsura în care s-ar produce o vătămare care nu ar putea fi înlăturată altfel. Această vătămare ar consta în faptul că petentul ar putea fi sancționat contravențional pentru o faptă și aceasta nu ar putea să dovedească împrejurările corecte în care s-ar fi produs această faptă. Având în vedere că petentul a avut posibilitatea de a arăta în fața instanței de judecată în ce împrejurări s-a săvârșit fapta, se constată faptul că nu a avut loc o vătămare care să poată fi înlăturată doar prin anularea procesului-verbal.
Instanța mai constată că fapta contravențională a fost descrisă în mod corespunzător, menționându-se în cuprinsul procesului-verbal că la data de 14.03.2013, ora 17:28, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fără să acorde prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea drumului public prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pietonii se aflau în traversare pe sensul său de deplasare, București către Ploiești, pe DN1,fiind filmat cu autospeciala MAI_.
Instanța nu poate reține susținerile petentului potrivit cărora procesul-verbal de contravenție ar trebui anulat pentru că agentul constatator a refuzat să facă treacă mențiunile unui martor ocular, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator, iar potrivit alin. 3, în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Întrucât petentul a refuzat să semneze procesul-verbal, era necesară prezența unui martor asistent, rolul acestuia fiind de a confirma modalitatea de întocmire a procesului-verbal, asigurându-se astfel un plus de protecție a drepturilor contravenientului.
Analizând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că la rubrica martor asistent este trecut numitul E. C., procesul-verbal fiind semnat de acesta.
Instanța constată faptul că agentul constatator a îndeplinit această obligație, consemnând în procesul-verbal, astfel încât va înlătura susținerea petentului.
În ceea ce privește aplicarea prescripției executării sancțiunii contravenționale, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Instanța constată că procesul-verbal a fost încheiat la data de 14.03.2013, iar comunicarea acestuia s-a realizat la data de 28.03.2013, potrivit procesului-verbal de afișare la domiciliu(f. 25), deci cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent și anume faptul că agentul constatator nu a prezentat certificatul de omologare al aparatului radar, buletinul de verificare metrologică și autorizația de aparat radar, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 121 alin. 2 din HG nr. 1591/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Petentul a fost sancționat contravențional pentru neacordarea priorității de trecere, faptă constatată prin propriile simțuri de agentul constatator, motiv pentru care nu se impune aplicarea dispozițiilor legale menționate anterior.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Prin probele propuse de petent și administrate de instanță în cursul procesului, acesta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
În cauza de față, dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Din înregistrarea video depusă la dosar(f. 19), reiese că petentul în momentul în care se afla în dreptul trecerii de pietoni, nu a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, pe sensul său de mers.
Prin urmare, petentul nu a făcut dovada susținerilor sale, motiv pentru care argumentele sale nu sunt de natură a conduce la reținerea unei situații de fapt distincte de cea consemnată.
Instanța constată că agentul de poliție a observat personal autoturismul condus de contestator și a avut posibilitatea de a aprecia dacă acesta respectă sau nu regulile de circulație. Petentul nu a dovedit existența unui motiv obiectiv pentru care agentul constatator nu ar fi putut observa ce s-a întâmplat și niciun motiv de subiectivitate pentru care acesta nu ar putea fi considerat imparțial.
Cu toate că prin plângere petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept și reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă încălcarea regulilor de circulație pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. În cauza de față, față de complexitatea cauzei și actele comunicate de către intimată pentru realizarea apărării, instanța stabilește cheltuielile judiciare la 100 lei, care vor fi achitate de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul B. A. I., cu domiciliul în Ploiești, ., nr. 1, ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, cu sediul în sector 2, București, ., nr. 7, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/14.03.2013 ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 din OG 2/2001 obligă petentul la plata către stat a sumei de 100 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./23.02.2015
Comunicat părților, azi...........................Grefier,
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3447/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2384/2014.... → |
|---|
