Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5480/2015. Judecătoria BUFTEA

Cauza se judecă fără citare părți, potrivit disp. art. 1030 C.proc.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după care,

În temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ.,instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în baza disp. art. 1027 rap. la art. 107 alin.1 C.proc.civ.

În baza art. 258 raportat la art. 255 C.proc.cic., instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.proc.civ., constată cauza în stare de judecată și, socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2014, sub numărul_, reclamanta . prin administrator judiciar CONTFIN LIQUIDATION IPURL a solicitat în contradictoriu cu pârâta FUNDAȚIA R. obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4045,62 lei, reprezentând rest neachitat din factura fiscală . nr._/22.10.2012, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

În motivare, reclamanta a arătat că între aceasta și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale constând în efectuarea unui transport internațional de marfă, în urma căruia a fost emisă factura fiscală . nr._/22.10.2012, societatea pârâtă doar o parte din debit, râmânând un rest de plată de 4045,62 lei.

În probațiune, a fost solicitată proba cu înscrisuri. (f. 9-21).

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 115 alin.1 din Legea nr. 85/2014.

Pârâta, deși legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, între părțile prezentului litigiu s-au derulat relații comerciale conform cărora reclamanta a efectuat un transport internațional de marfă, în urma căruia a fost emisă factura fiscală . nr._/22.10.2012, în cuantum total de 1800 Euro (fila 13). Potrivit extrasului de cont de la fila 10, societatea debitoare a achitat suma de 2400 lei, astfel încât a rămas un rest neachitat de 4045,62 lei.

Pentru a fi adminisibilă o cerere cu valoare redusă, legiuitorul a instituit două criterii pentru determinarea domeniului de aplicare a procedurii cu privire la cererile de valoare redusă:

a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menționându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii (art. 1026 alin. 1 C.proc.civ.);

b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum și în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice) și respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitaj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea).

În speța de față, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 1026 C.proc.civ., respectiv reclamanta a dedus judecății o cerere având ca obiect plata sumei de 4045,62 lei, reprezentând debit principal. De asemenea, obiectul litigiului nu se încadrează în vreuna din materiile exceptate de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute la alin. 2 și 3 ale articolului 1026 C.proc.civ.

Instanța reține că, deși reclamanta și-a îndeplinit obligația de a presta serviciile de transport în urma cărora a fost emis CMR de la fila 14 ( traducere la fila 32) semnat și ștampilat de ambele părți contractante și de transportator, societatea pârâtă nu și-a onorat obligația corelativă de plată a prețului pentru aceste servicii. Astfel, pârâta datorează reclamantei suma de 4045,62 lei reprezentând debit principal, debit pe care pârâta nu a dovedit că l-ar fi achitat, deși îi revenea sarcina probei în acest sens.

Potrivit dispozițiilor art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1531 C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit prin faptul neexecutării

Articolul 1350 C.civ, după ce stabilește în alin 1 că “orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat” prevede în aliniatul 2 că atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să-l repare în condițiile legii.

Ținând cont de faptul că art 1516 C.civ. conferă creditorului dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației sale, reclamanta este îndreptățită să încaseze contravaloarea facturii emise în temeiul raporturilor intervenite între părți.

Raportat la cauza dedusă judecății, instanța apreciază că, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei. Astfel, în ceea ce privește condiția executării propriei obligații de către creditoare, instanța reține că reclamanta a furnizat serviciile la care s-a obligat, astfel cum rezultă din CMR și facture fiscal emisă ulterior (f.13,14).

Cu privire la condiția neexecutării obligației contractuale de către debitoare, atât timp cât reclamanta a făcut dovada creanței pe care o deține împotriva pârâtei, aceasta din urmă avea obligația de a proba faptul că și-a îndeplinit obligația asumată și a achitat în totalitate suma de bani solicitată prin prezenta acțiune. Ori, pârâta nu a făcut o astfel de dovadă și nici nu a contestat în vreun fel raportul juridic dedus judecății.

D. urmare, creanța care rezultă din raporturile dintre părți este una certă, potrivit art. 663 C.Proc.Civ., întrucât existența acesteia reiese din CMR semnat de către societatea debitoare. În privința lichidității, instanta reține că tariful serviciilor prestate a fost stabilit în cuprinsul facturii fiscal emise, acceptate la plată de către debitoare prin achitarea în parte a debitului. Cu privire la exigibilitatea creanței, instanta constată că data scadentă prevăzută pentru plată în cuprinsul facturilor, respectiv 21.11.2012, a fost depășită.

Pe cale de consecință, instanța reține că reclamanta a reușit sa facă dovada pozitivă a existentei unei obligații de plata a pârâtei în sumă de 4045,62 lei, reprezentând rest rămas neachitat, motiv pentru care va dispune obligarea pârâtei la plata acestei sume.

Cu privire la dobânda legală, instanța reține că scadenta obligației de plată a sumei a fost depășită iar prin neplata la termenul stabilit a sumei de bani datorate a fost produs reclamantei un prejudiciu, potrivit art. 1535 alin.1 C.proc.civ, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare, potrivit O.G. nr. 13/2011, respectiv pentru perioada cuprinsă între data scadentă a facturii,respectiv data de 21.11.2012 și data achitării integrale a debitului.

Prin urmare, instanta urmează a admite cererea și a obliga societatea pârâtă la plata sumei de sumei de 4045,62 lei, reprezentând rest rămas neachitat din factura fiscală . nr._/22.10.2012 și a dobânzii legale aferente debitului de 4045,62 lei, calculată de la de asemenea, ta de 21.11.2012 și până la data achitării integrale a debitului.

În lumina dispozițiilor art. 1031 alin. 2 C.Proc.Civ, instanța beneficiază de prerogativa de a reduce motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Această posibilitate acordată instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În prezenta cauză, instanța reține că, acordarea unui onorariu de avocat de 5422,15 lei este suficientă raportat la obiectul și complexitatea cauzei, natura acesteia, conduita procesuală a părților, durata cazului, timpul si volumul de muncă solicitat pentru executarea mandatului primit.

În continuare, instanța reține că aplicarea acestui text nu afectează în nici un fel contractul de asistență juridică care își produce pe deplin efectele între părți, ci instanța doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea adversă. Această soluție este în acord și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta considerând cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil „, ținând seama și de rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și muncii depuse de avocat (cauza Nielsen si Johnsen împotriva Norvegiei, cauza S. si Pârcalab împotriva României, cauza Almeida, Garret si alții contra Portugaliei).

Prin urmare, instanța urmează a admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și a obliga pârâta la plata sumei de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta . prin administrator judiciar CONTFIN LIQUIDATION IPURL - B., .. 64A, ., în contradictoriu cu pârâta FUNDAȚIA R. com. P., ., J. Ilfov.

Obligă pârâta la plata sumei de 4045,62 lei reprezentând contravaloare servicii prestate.

Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată.

Obligă pârâta la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu de avocat.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea sentinței, care se depune la Judecătoria B..

Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2015.

P. Grefier

P. R. C. V.

Red Jud. PR

Tehnodact CV 4 ex/21.09.2015.