Ordin de protecţie. Sentința nr. 4843/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4843/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 6675/94/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.4843
Ședința din Camera de Consiliu din data de 10.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – TOMA STERICĂ DAN
GREFIER - M. G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B., a fost reprezentat de procuror N. D..
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta M. L. și pe pârâtul M. A., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, a răspuns reclamanta personal (legitimată cu CI ._ CNP_), a răspuns pârâtul personal (legitimat cu CI ._ CNP_) și asistat de avocat din oficiu D. D. A. – cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015 aflată la dosar (f.22).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- obiectul cauzei ordin de protecție, stadiul procesual – fond, cauza se află la al doilea termen de judecată, termen acordat pentru ca pârâtul să-și angajeze apărător.
Pârâtul învederează faptul că nu a avut posibilități financiare pentru a-și angaja apărător.
Pârâtul reprezentat de avocat depune la dosar un set de înscrisuri și comunică și părții adverse un exemplar.
Reclamanta depune certificatul de naștere al copilului, răspuns la întâmpinarea formulată de către pârât și un CD.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții prealabile de invocat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta solicită, în dovedirea cererii, încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu înregistrarea video. Totodată, solicită audierea copilului care este singurul martor care poate spune că pârâtul a lovit-o.
Pârâtul reprezentat de avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantei. În cadrul probei cu înscrisuri solicită emiterea unei adrese către Poliția orașului B. pentru a comunica lucrările înregistrate cu privire la reclamanta M. L. și soluțiile date în cauzele respective, formulate de la începutul anului până în prezent.
Cu privire la probele solicitate de către reclamantă, în privința probei cu înscrisuri nu se opune. În ceea ce privește înregistrarea depusă la acest termen, solicită înlăturarea acestei probe. De asemenea, se opune audierii minorului.
Având cuvântul, reclamanta arată că este de acord cu probele solicitate de către pârât.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. solicită admiterea în parte a probelor, încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respingerea probei cu adresă la Poliția orașului B. având în vedere că este neîntemeiată, este cerută de către partea adversă, violența se poate dovedi prin alte mijloace de probă. De asemenea, solicită respingerea probei cu interogatoriul reclamantei având în vedere că instanța urmează să audieze reclamanta și martorul.
În condițiile art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., instanța încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele părți, încuviințează proba cu martorul solicitat de reclamantă, încuviințează și proba cu înregistrarea video, apreciind că acestea sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei. Respinge proba cu interogatoriul reclamantei urmând a se lua scurte declarații reclamantei și pârâtului. De asemenea, respinge proba cu adresa către Poliția orașului B. având în vedere că se referă la date anterioare datei de 23 iunie care formează obiectul prezentei cauze.
Se procedează la vizionarea CD-ului depus de către reclamantă.
Se procedează la audierea reclamantei care declară faptul că primul ordin de protecție a fost respectat de către pârât, acesta a revenit în domiciliul comun pe data de 23 iunie, a venit beat, a devenit agresiv, motiv pentru care a chemat organele de poliție, după ce au plecat polițiștii a început din nou scandalul, a doua seară pârâtul a venit din nou beat și s-au încuiat în dormitorul copilului.
Mai arată că pe data de 1 iulie a plecat împreună cu copilul la domiciliul părinților săi și au luat cu ei doar hainele, un televizor și un laptop, la acel moment pârâtul nu era acasă, nu i s-a comunicat de către pârât faptul că asigurarea mașinii era expirată.
Susține faptul că pe rolul Judecătoriei B. există și un dosar de partaj, însă discuțiile dintre ei nu sunt generate de cota parte privind imobilul suspus partajului, nu l-a condiționat pe pârât în ceea ce privește contactul cu minorul de depunerea unei cereri prin care renunța la apel.
De asemenea, declară că este singura care s-a ocupat de copil, a încercat tot timpul să creeze o relație tată - fiu.
Nu știe dacă pârâtul urmează un tratament psihologic privind reluarea relațiilor de familie; dacă este nevoie, este de acord să se supună unui astfel de tratament.
Reclamanta precizează faptul că în prezent locuiește în apartamentul de 3 camere al părinților săi, apartament pe care însă nu îl are la dispoziție, acolo locuiesc și părinții săi, care au și o nepoată în îngrijire. .
Totodată, arată că pe data de 23 iunie pârâtul a venit acasă în stare de ebrietate, i-a adresat injurii și a lovit-o; pe 28 iunie pârâtul a venit din nou în stare de ebrietate, s-a închis cu copilul în dormitor; pârâtul are un comportament agresiv când vine beat
Declară că pârâtul o amenință astfel: „vrei să moară cineva ca să te potolești cu toate astea?”; o face „vagaboandă nenorocită, ordinară”.
Se procedează la audierea pârâtului care declară că faptele prezentate de către reclamantă nu sunt reale, de 1 an, de când a început procesul de divorț, reclamanta îl șicanează, îl provoacă, pentru a renunța la cota parte din apartament, jură că nu a atins-o pe soția sa de 15 ani, nu a amenințat-o nici pe ea și nici pe copil iar pe data de 23 iunie nu a venit acasă în stare de ebrietate.
De asemenea, susține faptul că în ziua în care reclamanta a intenționat să ia mașina și să plece de acasă a avertizat-o privind neregulile pe care le avea autoturismul la acel moment, în sensul că avea asigurarea expirată.
Declară că în perioada de când sunt despărțiți în fapt, reclamanta nu i-a permis să ia contactul cu minorul, când dorea să vorbească cu copilul, reclamanta îi spune să iasă afară.
Mai arată că nu mai deține o altă locuință iar în ceea ce privește apartamentul comun a făcut eforturi pentru a-l valorifica, pentru a pune capăt tuturor discuțiilor.
În ceea ce privește CD-ul depus la acest termen, precizează faptul că nu își recunoaște vocea de pe înregistrare, nu are certitudinea că înregistrarea s-a făcut în perioada 23-28 iunie, singura pe care o recunoaște este înregistrarea cu mașina, care s-a petrecut la momentul când pretinde reclamanta că a plecat de acasă.
Pârâtul declară că a fost amendat pentru că ar fi strigat în fața blocului iar reclamanta a fost sancționată de mai multe ori pentru că a apelat la 112 degeaba.
Instanța, după identificare, procedează la audierea martorului M. A. G., propus de reclamantă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților în ordine și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Reclamanta solicită emiterea unui ordin de protecție pe o durată de 6 luni, evacuarea pârâtului din locuința comună, interzicerea oricărui contact atât cu ea cât și cu minorul, obligarea pârâtului să păstreze o anumită distanță față de locuință și față de copil. Principalul motiv pentru care solicită emiterea ordinului de protecție este acela că minorul intră în clasa a XII-a și îi va fi afectat programul școlar.
Avocatul pârâtului solicită respingerea acțiunii având în vedere că din întreg materialul administrat nu sunt întrunite dispozițiile imperative ale Legii nr. 217/2003. Consideră că acest ordin nu poate fi emis în baza unor indicii și ar trebui să existe probe solide care să confirme cele arătate de către reclamantă, din înregistrările depuse de reclamantă denotă o persoană sigură pe ea; în această speță discuțiile vin de la apartament. Apreciază că reclamanta nu face decât să-l pună pe pârât într-o lumină nefavorabilă în relația tată-fiu.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. solicită admiterea cererii, emiterea unui ordin de protecție, să se facă abstracție de faptul că anterior a mai fost emis un ordin de protecție. Consideră că comportamentul pârâtului nu este decât o prelungire a comportamentului avut anterior, și martorul a declarat că este afectat în ceea ce privește școala pe care o urmează. În ceea ce privește apartamentul, arată că partajul nu face obiectul acestui dosar. Cu privire la obligațiile la care va fi supus pârâtul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.06.2015 sub nr._, reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtul M. A. a solicitat emiterea unui ordin de protecție in sensul obligării paratului agresor să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamanta, să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locuința familiei din Orașul B., bld. M. E., nr.6, ., ., jud. Ilfov interzicând pârâtului-agresor orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamanta si minorul M. A. G..
În motivare, reclamanta arată că în data de 23.06.2015 și în seara de 28.06.2015 pârâtul a venit în stare de ebrietate, le-a adresat injurii și amenințări atât ei cât și copilului, a lovit-o și i-a dat afară din locuință, fiind nevoită să apeleze la organele de poliție.
Pârâtul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta M. L., ca neîntemeiata, cu motivarea că prin hotărârea nr. 2791 pronunțată de Judecătoria B. la data de 1.05.2015 s-a dispus evacuarea provizorie a sa din domiciliul comun, până la data de 22.06.2015. La momentul reîntoarcerii în domiciliu a făcut eforturi considerabile să aibă cu reclamanta și cu fiul său o relație normală și decentă, dar cea care persistă în a avea un comportament agresiv este reclamanta, care i-a adresat în numeroase rânduri injurii și amenințări, pe un ton foarte ridicat, pentru a-l provoca, susținută de fiul lor.
A mai arătat că nu a pus niciodată în pericol viața, integritatea fizică și psihică a reclamantei și a fiului său.
Cu privire la evenimentele petrecute în datele de 23 și 28.06.2015 a menționat faptul că nu a făcut scandal și nici nu a exercitat violențe asupra reclamantei și minorului, aceștia fiind cei care au sărit la el cu intenția de a-l lovi.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.205 din Codul de procedură civilă.
In cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 1 martor a cărui depoziție se află la dosar și proba cu înregistrarea video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.67/09.01.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ a fost desfăcută căsătoria dintre părțile din prezenta cauză, care locuiesc în continuare împreună cu copilul minor M. A. G. (născut la data de 24 februarie 1998), în imobilul situat în B., ..6, ..1, ..
Între părți a mai avut loc un proces având ca obiect emitere ordin de protecție. Prin sentința civilă nr.2971 pronunțată la data de 12.05.2015 de Judecătoria B. în dosarul nr._ a fost emis ordin de protecție împotriva pârâtului M. A., prin care, s-a dispus evacuarea pârâtului până la data de 22 iunie 2015 din locuința comună, acesta fiind obligat să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă și copilul minor.
Astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză, după expirarea perioadei pentru care a fost dispus ordinul de protecție, la data de 23 iunie 2015, pârâtul, revenit în domiciliul comun, în stare de ebrietate, a solicitat explicații reclamantei cu privire la aspectele litigioase existente între aceștia, folosind un limbaj jignitor la adresa acesteia. În mod similar, la data de 28 iunie 2015, pârâtul, de asemenea în stare de ebrietate, a jignit-o pe reclamantă și pe minor.
La data de 01.07.2015 reclamanta și minorul au plecat din domiciliul comun, la un moment când pârâtul nu se afla acasă.
Potrivit dispozitiilor art. 3 al.1, art. 4 lit. a,b,c, art. 5 lit. a,b si art. 23 al.1,3 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violentei in familie, republicată, cu modificările ulterioare:
art. 3 alin.1 ,,în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate’’.
art. 4 ,, violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;’’
art.5, ,,în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție’’.
art. 23 alin.1 ,,persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează sau le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
În acest sens, instanța, date fiind raporturile de familie grav afectate, constată că între pârât și reclamantă, există o stare conflictuală cronică, ceea ce ar face imposibila conviețuirea sub același acoperiș, fără a exista pericolul iminent al izbucnirii unui nou conflict, care ar putea avea urmări grave pentru reclamantă și copilul acestora, sau chiar și pentru pârât.
Instanța reține că Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările ulterioare, permite emiterea unui ordin de protecție în scopul înlăturării stării de pericol la care este expusă o persoană datorită unui act de violență din partea unui membru al familiei, act de violență prin care este pusă în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea acesteia.
Violența în familie se poate manifesta sub mai multe forme, enumerate la art.4 din Legea 217/2003, incluzând violența verbală, violența psihologică, respectiv provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințări verbale, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, și alte acțiuni cu efect similar.
Din analiza situației de fapt expuse, reține instanța că se impune ca părțile să nu mai locuiască împreună și să aibă contacte limitate o perioadă de timp pentru a se evita generarea si escaladarea unui nou conflict.
Instanța apreciază că acest comportament al pârâtului se încadrează în noțiunile de violență verbală, violență psihologică si violență fizică, ele fiind de natură să pună în pericol siguranța fizică si psihică ale reclamantei și ale copilului minor, sens în care apreciază necesară luarea de măsuri imediate, pentru a asigura protejarea reclamantei și a copilului împotriva violențelor pârâtului.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta M. L. în contradictoriu cu pârâtul M. A., urmând ca în temeiul disp. art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003, să emită ORDIN DE PROTECTIE pe o durată de 2 luni, apreciind că această durată este suficientă, având în vedere gravitatea măsurii, raportat la circumstanțele cauzei.
În baza art. 453 N.C.PC., instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 260 lei către stat cu titlu onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta M. L. cu domiciliul în B., ..6, ..1, ., în contradictoriu cu pârâtul M. A. cu același domiciliu.
În temeiul disp. art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003:
Emite următorul ORDIN DE PROTECTIE prin care, cu caracter provizoriu, pe durata de 2 luni de la data emiterii prezentului ordin, dispune următoarele:
În temeiul disp.art.23 al.1 lit.b din Legea nr.217/2003:
Reintegrarea reclamantei și a copilului în locuința comună din B., ..6, ..1, ..
În temeiul disp. art. 23 al.1 lit. d din Legea nr. 217/2003:
Obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m față de reclamantă și față de locuința comună din B., ..6, ..1, .. Obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 m față de minorul M. A. G..
În temeiul disp. art. 23 al.1 lit. f din Legea nr. 217/2003:
Interzicerea pentru pârât a oricărui contact cu reclamanta și minorul M. A. G. prin telefon, corespondență, sau în orice alt mod.
În temeiul disp. art. 23 al.1 lit a, din Legea nr. 217/2003:
Dispune evacuarea temporară a pârâtului pe o perioadă de 2 luni din locuința comună din B., ..6, ..1, ..
În temeiul art.31 al.1 din Legea nr. 217/2003 prezentul ordin se comunică de îndată structurilor Politiei Romane de la locuința părților.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Dispune plata onorariului de avocat în cuantum de 260 lei către doamna avocat D. D. A..
Obligă pârâtul la plata sumei de 260 lei către stat cu titlu onorariu avocat din oficiu.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, la Judecătoria B..
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 10.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. S. DanMatei G.
Red.jud.TSD
Thn.red.gr.MG/
4 ex/
| ← Tutelă. Sentința nr. 1030/2015. Judecătoria BUFTEA | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1801/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
