Plângere contravenţională. Sentința nr. 2843/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2843/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2843/2015
Operator de date cu caracter personal nr. 5128 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. B., .. 24, nr.1, jud. Ilfov Secția Civilă | Dosar nr. _ | |
SENTINTA CIVILA NR. 2843 | ||
Ședința publica din data de 22.04.2015 | ||
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. V. GREFIER: T. M. | ||
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. C. și pe intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN ILFOV, având ca obiect plângere contravențională CP NR._/28.08.2014.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din data de 03.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.04.2015, 22.04.2015 si 07.05.2015, pentru când, în aceeași compunere a hotarat următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1308 din 9.12.2014 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Curtea de Argeș a fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei B., ce vizează cererea de chemare în judecată având ca obiect ,,plângere contravențională”, formulată de petentul P. C., în contradictoriu cu intimatul I.J.P. Ilfov.
Dosarul a fost înregistrat la data de 6.02.2015, pe rolul acestei instanțe sub nr._
Pârâtul P. C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._/28.08.2014, emis de pârâtul I. De Poliție al Județului Ilfov - Serviciul Rutier, prin care s-a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și a sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere, exonerarea sa de plata amenzii, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional, acționând conform art. 53 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, respectiv că nu ar fi putut opri în condiții de siguranță, astfel încât să oprească mașina înaintea marcajelor de intersecție, semaforul neavând cronometru.
A invocat în drept O.G. nr. 2/2001 și a solicitat proba cu înscrisuri și cu martori.
La data de 25 septembrie 2014 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârât, prin care s-a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca legal și temeinic, precizându-se că reclamantul la data de 28.08.2014 a fost sancționat pe DN 2, în localitatea Afumați deoarece a pătruns în intersecție fără să respecte semnificația culorii roșii a semaforului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 28.08.2014, încheiat de către de intimatul I. Județean de Poliție Ilfov, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei, constând în aceea că, la data de 28.08.2014, ora 15.17, pe DN2, în localitatea Afumați, județul Ilfov, petentul a condus auto Mercedes cu nr. de înmatriculare_, de culoare gri, deoarece a pătruns în intersecție fără să respecte semnificația culorii roșii a semaforului.
1. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data comunicării acestuia.
2. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
3. Temeinicia actului contestat:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată de către agentul constatator personal, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Curtea s-a pronunțat, relativ recent, în cauza N. G. c. României, în sensul că, odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Mai mult, Curtea a reamintit că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi anumite abateri contravenționale, relativ la natura acestora, circumstanțele de timp sau de loc în care s-au petrecut.
Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (H. și alții c. României)..
În lumina jurisprudenței Curții, ale cărei decizii sunt obligatorii pentru instanțele naționale, instanța constată că, în speță, au fost oferite toate garanțiile procesuale petentului, acesta având posibilitatea de a propune probe în dovedirea susținerilor sale.
În ceea ce privește depoziția martorului U. V., aceasta va fi înlăturată având în vedere caracterul neveridic al acesteia rezultat din faptul că prin raportare la viteza de deplasare declarată de acesta, de cca. 30 km/h automobilul ar fi putut să frâneze în condiții de siguranță chiar și în situația schimbării intempestive a culorii semaforului.
Lipsa unor minime probe în susținerea afirmațiilor petentului conduc instanța la concluzia că prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat nu a fost răsturnată prin probele administrate de către instanță, motive pentru care instanța apreciază că atât fapta, cât și vinovăția petentului au fost dovedite și că nu este incidentă niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere contravențională, dintre cele prevăzute de art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001.
4. Individualizarea sancțiunilor
Instanța reține prevederile art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în care se arată că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
De asemenea, conform art. 7 alin. (2) din același act normativ, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În sfârșit, potrivit art. 21 alin.(3) din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În lumina criteriilor mai sus expuse, instanța constată că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat au fost individualizate corespunzător, fiind de natură să realizeze funcțiile preventivă și represivă ale sancțiunii contravenționale, avertismentul nefiind suficient pentru corijarea atitudinii contravenientului față de valorile ocrotite de normele rutiere încălcate de către petent.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunile aplicate sunt corect individualizate, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată, să mențină procesul verbal de contravenție și sancțiunile aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge plângerea formulata de petentul P. C. cu domiciliul in Curtea de Arges, ., judetul Arges in contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV cu sediul in Bucuresti, ., nr. 7, sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea privind calea de atac se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2015
P., Grefier,
Red. V.M
Teh. M.T
4 ex/2 .
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 55/2015. Judecătoria BUFTEA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2852/2015.... → |
|---|
